15 septembrie – Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș – Patronul pompierilor din România

Când a împlinit vârsta de 15 ani a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani de viețuire în această mănăstire, ajunge în Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Aici s-a călugărit și a primit numele de Iosif.

La cererea patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavră a Sfântului Ștefan din Adrianopol, iar după șase ani este pus egumen în marea lavra românească Cutlumus.

Este trimis de patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timișoarei. Așezarea în scaun a fost săvârșită pe 20 iulie 1650.

În anul 1653 s-a retras la Mănăstirea Partoș, aproape de Timișoara. Aici a mai viețuit trei ani și apoi și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Potrivit Tradiției, în momentul trecerii sale la cele veșnice, clopotele mănăstirii au început să bată singure. A fost înmormântat în naosul bisericii mănăstirești.

În anul 1956 moaștele sale au fost strămutate în Catedrala mitropolitană din Timișoara.

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș a fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 28 februarie 1950.

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș – Patronul pompierilor din România

În urma adresei Ministerului de Interne din anul 1997, Sfântul Sinod a aprobat ca Sfântul Ierarh Iosif cel Nou să fie patron al pompierilor.

Din minunile sale menționăm și salvarea de la un incendiu a unei părți din Timișoara. Această minune este trecută și în Acatistul care îi este închinat: „Ca să arăți marea ta milostivire pentru turma ta și râvna ta pentru slobozirea ei din toate nevoile ce o împresurau, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timișoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia focului, scăpând neatinsă biserica slujirii tale și oprind, prin ploaie năpraznică, pe care cerul a trimis-o ție în ajutor, întinderea focului.“ (Icosul 7).