„Ziua de mâine”, poimâine, răspoimâine…! Lucruri bune şi mai puţin bune despre un festival găzduit de Alba Iulia

    Ecourile Festivalului-concurs de muzică folk „Ziua de mâine” încă nu s-au stins, deşi acesta şi-a tras cortina. Lumea încă mai comentează, aşa cum fac microbiştii împătimiţi despre un meci memorabil. Pentru că ediţia din acest an a fost memorabilă, fără exagerare. Ne permitem, prin urmare, să revenim asupra acestui eveniment cultural major, cu aprecierile noastre. Mai întâi, calitatea concurenţilor, după cum ne-a declarat Vali Şerban, directorul festivalului, este în creştere, an de an, această ediţie a şaptea reunind pe scenă tineri foarte valoroşi, de care suntem siguri că vom mai auzi în viitor. Ceea ce a făcut deliberarea foarte grea, pentru un juriu de profesionişti.
l”Laudatio”, pentru o echipă de profesionişti
Tot lui Vali Şerban îi aparţin şi aprecierile la adresa echipei organizatoare, în frunte cu directorul Dan Popescu, din cadrul Consiliului Judeţean Alba (Forda, Hogman, Tileagă şi cele 15 „vrăbiuţe” adunate din diferite birouri ale consiliului). Aşadar, Vali a afirmat că aceasta este cea mai profesionistă şi mai eficientă echipă organizatoare de festivaluri din ţară. E firesc să fie aşa, din moment ce la Alba Iulia şi în judeţul Alba, de când este preşedinte al Consiliului Judeţean Ion Dumitrel, manifestările culturale şi artistice de înaltă ţinută se succed cu o frecvenţă năucitoare (Colocviile romanului românesc contemporan, Colocviile tinerilor scriitori, Festivalul de teatru „Poveşti”, Festivalul de folk „Ziua de mâine”, Festivalul internaţional „Lucian Blaga”, Târgul de carte „Alba Transilvana”, Festivalul cetăţilor dacice etc. ) Şi să nu uităm că tot această echipă a CJ Alba va fi „vioara întâia” şi la organizarea manifestărilor de 1 Decembrie.
Cine mă cunoaşte ştie că eu nu prea fac „laudatio”, dar de data aceasta achiesez fără rezerve la afirmaţiile lui Vali Şerban. Cu atât mai mult cu cât s-a făcut risipă de energie şi de imaginaţie: autobuzul cu filme, focul din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor şi recitalul montaniard şi sensibil al trupei „Plus noi”, recitalul actorului Adrian Păduraru de la Biserica Sf Anton şi altele.
lLucruri mai puţin „faine” în sălile de spectacol
Ca să nu-mi dezmint reputaţia, redau şi câteva aspecte negative, pe care le-am sesizat. Mai întâi faptul că încă nu avem un public suficient de educat. Majoritatea spectatorilor au fost superbi, în interesul lor pentru muzica şi poezia folkului, dar unii încă nu s-au obişnuit cu faptul că în sala de spectacol e nepoliticos să intri după începerea programului şi să umbli printre rânduri căutându-ţi locul, creând busculadă şi vociferări. Aşa că trebuie să reamintim tuturor regula instituită de directorul Casei de Cultură a Sindicatelor: „După începerea spectacolelor, locurile de pe bilete îşi pierd valabilitatea”! Şi încă o observaţie: există reguli stricte cu privire la activitatea comercială în spaţiul unor astfel de aşezăminte, dar ele ar trebui modificate, căci am văzut mame cu copii disperate să găsească un pahar cu apă pentru cei mici, în condiţiile în care duminica seara e închis cam peste tot în apropiere de CCS. Cu atât mai mult cu cât posibilităţi ar fi existat, căci protocolul asigurat pentru artişti (de către Cristian Milca şi SC „Yes” SRL), la un standard de excelenţă, ar fi putut fi extins şi în holul instituţiei, contra cost, desigur, pentru spectatorii ce au stat ore în şir, fără pauze, în sala arhiplină, şi care ieşeau din când în când să fugă până cine ştie unde, ca să-şi ia o apă şi un pachet de biscuiţi. Un alt aspect negativ este obiceiul unora de a aduce „cu japca” elevi la spectacole. Fireşte că cei aduşi cu forţa sunt total dezinteresaţi de ceea ce se întâmplă pe scenă. Anul acesta s-a întâmplat aşa ceva chiar la savurosul spectacol cu piesa „Nasul”, al Adei Milea, când în grupul compact al elevilor de la Liceul Militar am aflat un tânăr care s-a jucat în permanenţă pe telefonul mobil. Cât a ţinut spectacolul, deşi i-am atras atenţia. Noroc, măcar, că s-a aşezat mai departe de scenă şi nu s-a auzit. Totuşi, eu nu înţeleg cum poţi să vii la un spectacol şi să te joci tot timpul pe mobil, fără să te intereseze nimic din ce e pe scenă?
În fine, vreau să închei într-o notă optimistă şi să vă dezvălui ce a spus primul şi cel mai important susţinător al festivalului, preşedintele Dumitrel: „Acest festival, care văd că a umplut sălile până la refuz, va dura şi mâine şi poimâine şi răspoimâine… atât cât veţi dori dumneavoastră, spectatorii- contribuabili!”

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI