Vindecarea celor zece leproşi

Foarte rar se întâmpla, până la venirea Mântuitorului, ca cineva atins de acest flagel incurabil să se mai curăţească. Ritualul curăţirii de lepră prevedea îndelungate şi complicate rânduieli, care în majoritatea cazurilor rămâneau ineficiente (Levitic, cap. XIII-XIV).
Acele ritualuri vechi-testamentare, Mântuitorul le reduce la dimensiunea unui strigăt rostit de glasul jalnic a zece oameni chinuiţi de boală: „Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi”! La scurt timp după acest strigăt, boala şi durerea au dispărut fără urmă.
Analizând drama celor zece leproşi, suntem tentaţi să-i asociem cu cele zece porunci dumnezeieşti nesocotite, călcate în picioare, bolnave de lepra păcatelor. Acel unu, care s-a întors să-I dea mulţumire Binefăcătorului său, reprezintă pe cei ce se căiesc prin spovedanie şi iau hotărârea de a rupe pactul cu păcatul şi cu diavolul.
Episodul tămăduirii celor zece leproşi a constituit un test sever efectuat asupra naturii umane aflate în impas. Mâna întinsă leproşilor este expresia milei şi iubirii lui Dumnezeu faţă de om în perspectiva reînscrierii acestuia pe coordonatele sănătoase ale noii învăţături promovată de către Iisus. Chiar dacă numai unul din cei zece a trecut proba recunoştinţei, acel procent de 10% ne dă garanţia că chipul lui Dumnezeu în om n-a fost mutilat cu desăvârşire de păcat, firea umană păstrând suficiente rezerve ale identităţii divino-umane, care printr-o susţinută activitate de resuscitare morală, pot fi aduse la un standard spiritual trainic şi  viguros.
Din drama celor zece leproşi tămăduiţi de către Iisus ne putem alege cu multe învăţăminte. Ca şi ei, care în vreme de boală nu doreau decât sănătate, la fel şi noi în situaţii similare ne mulţumim cu această favoare, dar după ce dobândim sănătatea uităm că am fost bolnavi şi mintea începe să cocheteze din nou cu nenumărate lucruri aberante între care putem enumera: să fim avansaţi în funcţii respectabile, să avem leafă bănoasă, maşini luxoase, vile impozante şi câte şi mai câte. Uităm că am fost bolnavi şi uităm că ne putem îmbolnăvi din nou.
Coborând printre noi, Iisus ne-a întins mâna iertării şi a împăcării. Socotim că a sosit timpul trezirii din somnul adânc al comodităţii şi pasivităţii în care cei mai mulţi dintre noi ne complacem de prea multă vreme şi cu paşi grăbiţi ni se impune să alergăm în întâmpinarea lui Iisus ca şi leproşii pentru refacerea deplină a climatului de pace şi armonie divino-umană, pe care atât de puţini îl căutăm, dar şi mai puţini îl aflăm.
Uniţi într-un glas cu leproşii să ne rugăm aşa: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi”, dezmorţeşte răceala, încălzeşte inimile, înflăcărează credinţa şi luminează calea spre Tine acestei lumi rătăcite care Te caută, dar nu Te găseşte.
Preot dr. Petru PINCA – Blaj

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---