Viena-i hiena!

Ca orice român, trăit între putreziciunea comunismului și robia capitalismului, am ajuns la concluzia că pe austrieci, ca și pe destin, noroc, soartă, nu te poți baza. Am încercat, abținut de la isteria patriotului nedreptățit istoric de refuzul Austriei, să-mi dau seama unde-i vina. De ce au ajuns și ei, austriecii, să ne privească-n contre jour-ul dreptului nostru ca europeni, în ciuda faptului că de când ne-au tras neamu pe roată suntem cuminți și vedem Austria ca pe mica țară ce trăiește pe picior mare și trebuie îndestulată.

E aproape imposibil, chiar și pentru om decent, fără balonări naționaliste de la mici și bere, să accepte cămătăria diplomatică a Austriei. Că doar cămătărie poate fi numit gestul de a da valsul, dichisiul și decorul imperial la schimb cu, probabil, interzicerea golden right-ul libertății de a circula oriunde în Europa.

Dincolo de suita de bazaconii ce au la bază asuprirea invadatorului austriac, îmi vine tot mai greu să nu admit că modul în care blonduții post-habsburgici veghează la democrația noastră e precum cel al americanilor care vorbesc de drepturile omului și arme chimice dintre sondele de petrol: tot pentru noi, restu pentru voi.

Am ascultat acuze, am înțeles că politicienilor români li se rupe de plagiate, că nu se compară corupția Estului cu a Vestului, dar să apari cu pretenția că zeci de mii de refugiați au sărit gardul pentru un gulaș în Ungaria, în drumul spre Austria, fără o dovadă, arată că nu ți-ai luat tableta de etică înainte să te fi radiat propaganda rusă.

Pentru că, le place sau nu, istoricii de mâine vor pomeni acest Refuz Austriac nu ca pe unul declanșat de suma indicatorilor slabi ai României, cât ca și pe unul al marilor interese ale Rusiei, impus de corporațiile austriece. Pentru că Austria este al doilea stat, din Europa, dependent de măreția rublei, un soi de arteră îngroșată de depuneri de capital rus, care nu mai ajunge în inima economiei europene. O corabie eșuată pe țărmul restrâns al neutralității față de NATO, dar în ale cărei vele suflă interesul Moscovei de a avea la dispoziție o zonă de unde să intre, pe nesimțite, în Vest, când și cum le cade bine.

Dincolo de această ștafetă a refuzului, preluată de la Olanda, palma de satrap a Austriei lovește nu doar peste fața României, ci și peste cea a democrației. Acest refuz fără justificare este o bombă cu ceas, pe care ar trebui să o dezamorseze cei care încă se bat cu pumnul în piept pentru unitatea Europei.

Exact pe modelul în care deciziile unilaterale ale Ungariei sau Poloniei sunt considerate îngrijorătoare, de ce nu ar fi văzut la fel cotul din pieptul României, dat pe ascuns de Austria. Pentru că mesajul transmis de Rusia și marile corporații este simplu: Uniunea Europeană este o entitate democratică în care NOI decidem!

Mihai Coșer

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News