VIDEO: 25 decembrie 1989, în ziua de Crăciun, EXECUŢIA cuplului dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu. POVESTEA plutonului care şi-a golit muniţia din Kalasnikov-ul AK-47 în trupurile ceauşeştilor

25 decembrie 1989, în ziua de Crăciun, EXECUŢIA cuplului dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu. POVESTEA plutonului care şi-a golit muniţia din Kalasnikov-ul AK-47 în trupurile ceauşeştilor

Pe 25 decembrie 1989, chiar în ziua de Crăciun, cuplul dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu a fost executat prin împuşcare, după o sentinţă pronunţată în mai puţin de două minute. Evenimentul se producea în curtea unei unităţi militare dinTârgovişte, după ce cuplul fugise din Capitală cu un elicopter de pe clădirea Comitetului Central.

Procesul soţilor Ceauşescu a început pe 25 decembrie 1989, la ora 13:20, cei doi fiind acuzaţi de genocid, subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului, subminarea economiei naţionale şi încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de un miliard de dolari, depuse în băncile din străinătate.

În jurul orei 14.40 procesul s-a încheiat, iar sentinţa de condamnare la moarte a fost pronunţată la ora 14.45.

Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei.

Procesul şi execuţia au fost filmate iar imaginile au făcut înconjurul lumii, fiind difuzate şi de Televiziunea Romană.

Judecătorul care i-a condamnat la moarte pe soţii Ceauşescu, colonelul de justiţie Gică Popă, s-a sinucis la 1 martie 1990, notează Mediafax.

După executarea soţilor Ceauşescu, sentinţa Tribunalului Extraordinar Militar a fost luată în evidenţă în registrul de executări penale, unde figurează la poziţia 1/1989, însă în niciun alt registru (opis, condica de şedinţă, condica de termene, registrul general de dosare) nu apărea înregistrat dosarul propriu-zis.

POVESTEA lui Dorin Marian Cârlan, unul dintre membrii plutonului de execuţie

În 2009, jurnalist The Observer Ed Vulliamy a realizat un reportaj în România, ocazie cu care a stat de vorbă cu mai multe persoane implicate în evenimentele de atunci, printre care şi cu unul dintre membrii plutonului de execuţie, Dorin Marian Cârlan.

„Cârlan şi-a golit muniţia din Kalasnikov-ul AK-47 în trupurile dictatorului şi ale soţiei sale, după ce aceştia fuseseră capturaţi de revoluţionari. Momentele care au urmat execuţiei au fost difuzate insistent la televiziune, aeasta reprezentând o dovadă că o eră a luat sfârşit, ca cea mai turbulentă şi violentă revoluţie dintre cele care au dus la prăbuşirea comunismului în Europa de Est şi-a atins obiectivul”, notează The Observer.

    „Am stat pe cadavrul lui Ceauşescu, pentru că nu mai era loc în elicopter”

„L-am întâlnit pe Dorin Cârlan într-o zi de mai. Îmbrăcat cu sacou negru, tricou albastru, pantaloni negri şi pantofi lustruiţi, Dorin Cârlan are o faţă de om hotărât: <Am stat pe cadavrul lui Ceauşescu, după ce l-am ucis, din cauză că nu mai era loc în elicopter. Probabil că era mai confortabil decât pe scaune>, îşi aminteşte el. <Trupul lui încă era cald, iar sângele a curs pe pantalonii mei de camuflaj. Armata nu mi-a plătit niciodată pentru curăţarea lor>”.

De aici încolo, curge mărturia lui Dorin Cârlan: „În acele momente, am simţit că am jucat un rol în istorie. Ştiam totul despre Revoluţia Franceză, despre ghilotina, şi mi se părea ceva similar. Dar nu prea eram de acord cu asta. Sentinţa a fost pronunţată în doar un minut şi 44 de secunde, iar execuţia a durat mai puţin de 10 minute. Eu fusesem antrenat ca să îmi apăr ţara. Ceauşescu era comandantul meu suprem, iar datoria mea era să îl apăr cu orice preţ, nu să îl ucid”, îşi aminteşte Dorin Cârlan.

    „Ceauşeştii plângeau că doi copii”

Când Ceauşescu a ajuns în faţa judecătorilor, el era panicat, potrivit lui Cârlan: „Sunteţi români?”, a întrebat el. „Da, suntem cu generalul”, i s-a răspuns. Cârlan îşi aminteşte de momentul pronunţării sentinţei ca de unul „teribil”: „Sentinţa trebuia executată imediat. Trebuia să îl ucid pe preşedinte, şi mi-am spus că trebuie să fac asta pur şi simplu, fără să mă mai gândesc. Generalul Stanculescu ne-a ordonat să îi ducem afară, să îi aşezăm pe rând în dreptul zidului şi să îi împuşcăm, întâi pe el şi apoi pe ea”.

„Amândoi plângeau că doi copii. Ceauşescu se uita la noi şi plângea: <Nu ne puteţi omorî ca pe nişte câini> spunea el. <Suntem pe cale să murim ca nişte câini>”, îşi aminteşte Dorin Cârlan. „A fost un moment greu pentru noi toţi. Apoi ea a spus: <Dacă aveţi de gând să ne omorâţi, cel puţin din respect pentru dragostea pe care noi o avem unul faţă de altul, nu îl omorâţi pe el primul pentru că apoi să mă lăsaţi pe mine să mă uit. Cel puţin lăsaţi-mă să mor în acelaşi timp cu soţul meu>. În acel moment, generalul a ordonat: <Duceţi-o la zid împreună cu soţul ei.”

„Apoi, Ceauşescu s-a uitat drept în ochii mei şi a strigat <Trăiască Republica Socialistă România! Istoria mă va răzbuna> şi a început să cânte fragmente din Internaţională. L-am împuşcat în timp ce cânta”, spune Cârlan.

    Membru al plutonului de execuţie: După ’89 am fost ostracizat

„Am fost ca nişte roboţi”, adaugă el. „Totul s-a întâmplat foarte repede. Imediat după aceea mi-am dorit să studiez filosofia şi dreptul, pentru a înţelege din punct de vedere legal ce s-a întâmplat. Eram un subofiţer care a ascultat ordinele superiorilor, însă am ucis un om după un proces fals. L-am ucis pe Ceauşescu în ziua de Crăciun, dar decretul de înfiinţare a Curţii care l-a judecat a fost semnat abia pe 27 decembrie, când Ceauşescu era deja mort de două zile. Omul pe care l-am omorât era un dictator şi toţi spuneau că îl urăsc, dar şi pe mine m-au ostracizat după aceea. Iliescu nu m-a plăcut, presa m-a blamat, iar în 1998 am fost concediat din Ministerul Apărării”, povesteşte Dorin Cârlan.

Astăzi, Dorin Marian Cârlan se descrie drept „un avocat marginalizat, o oaie neagră care oferă sfaturi juridice.” „Însă faptul că sunt în viaţă este un dar de la Dumnezeu, pentru că eu trăiesc pentru a spune şi altora această poveste”, îşi încheie povestea Dorin Cârlan.

De ce au fost executaţi Nicolae şi Elena Ceauşescu în ziua de Crăciun? Explicaţia lui Ion Iliescu

La 25 de ani de la Revoluţie, Ion Iliescu afirmă că şi-ar fi dorit ca procesul soţilor Ceauşescu să aibă loc în condiţii normale, ca oricare alt proces, dar se putea mări numărul victimelor dacă procesul nu s-ar fi derulat rapid.

”Legat de organizarea procesului, eu preferam să putem avea un proces în condiţii normale, deci să fi putut să-l ţinem încarcerat pe Ceauşescu, pe cei doi, până ce se liniştesc lucrurile în ţară şi să avem un proces public, organizat aşa cum trebuie. Din punct de vedere politic ar fi fost un mare câştig, ar fi fost un moment politic important. Numai că mureau oameni, orice oră de întârziere însemna noi morţi. Şi atunci am luat decizia să organizăm procesul tocmai pentru a curma aşa ceva. Pe 24 am luat această decizie, l-am mandatat pe Stănculescu să se deplaseze la Târgovişte unde erau încarceraţi şi în 25 a avut loc procesul. Acesta a fost televizat. A fost al doilea moment important, televizarea procesului soţilor Ceauşescu şi apoi execuţia”, este versiunea lui Ion Iliescu.

Potrivit acestuia, au existat presiuni din partea populaţiei pentru că la TVR să fie difuzate şi imaginile execuţiei soţilor Ceauşescu.

sursă: hotnews, gândul.info, mediafax

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI