Valoarea sacrificiului

Anul acesta am avut „şansa” da a mă documenta chiar în interiorul sistemului medical românesc, din pricina unei pneumonii şi a unor salturi inexplicabile pe care le făcea aparatul meu sentimentalo-cardiac. Astfel, am avut ocazia (sper, irepetabilă) de a trece prin trei secţii ale Spitalului Judeţean de Urgenţe din Alba Iulia: secţia de boli infecţioase (un fel de cenuşăreasă a sistemului), secţia UPU (Unitatea Primire Urgenţe), care în ciuda volumului titanic de muncă (între 200 şi 400 de consultaţii într-un singur weekend) funcţionează la parametri de maxim profesionalism, şi prin secţia de cardiologie. Ei bine, despre aceasta din urmă vreau să vă vorbesc, pentru că această secţie are un climat ambiental care ar trebui să fie un exemplu pentru societatea românească, în contextul crizei economice şi morale pe care o traversează ţara. Acolo, sub mâna de fier (înmănuşată în catifea) a şefului de secţie, dr. Mircea Rău, atmosfera este una laborioasă, optimistă şi (aşa cum nu am văzut nici în clinicile universitare, de prestigiu), una de mare respect faţă de pacienţi. Acolo politeţea este o regulă respectată cu stricteţe, o regulă de conduită care e impusă de medici (dr. Mircea şi Marcela Rău, dr. Anca Şuteu ş.a.), implementată de asistente, în frunte cu straşnica asistentă şefă, şi urmată  întrutotul de cadrele medii, infirmiere şi femei de serviciu. Acolo, unde inima pacienţilor stă adesea într-un fir de aţă, unde azi stai de vorbă cu vecinul de salon iar a doua zi auzi că e la morgă, ei bine, acolo nu se aude vorbă răstită, acolo nu se aude troncănit de vase şi de alte recipiente de uz spitalicesc, acolo nu auzi femeile de serviciu strigând de la un capăt la altul al coridorului: „Tu, Leană, vezi că tră’ să iei plosca lu’ ăla din salonu’ tri!” Medicii de acolo, ca şi cei din alte secţii, precum şi asistentele şi restul personalului, trec prin perioada de criză cu demnitate, înţelegând că şi pacienţii trec asemenea lor. Şi, dacă uneori nu au cum să-i ajute cum ar trebui, din pricina lipsurilor materiale, îi ajută măcar cu politeţea şi respectul datorat fiinţei umane. Iar asta îmi aduce aminte de Neagu Djuvara, os nobil, care în timp ce se afla în puşcărie pe motive politice afişa la rever o cârpă murdară, ca să facă astfel distincţia simbolică între torţionarii abrutizaţi şi ei, mucenicii plini de nobleţe, care se chinuiau sub lanţuri…
În întreaga perioadă a spitalizării mele la secţia de cardiologie, primind ştiri şi ziare din afară, făceam comparaţia între climatul simplu, plin de lipsuri dar demn, din spital, şi „bordeiul ţigănesc” al Parlamentului României, un bordei unde piranda şi gigălăul ei se porcăiesc şi se bat ca chiorii, beţi şi nemunciţi de responsabilităţile serviciului aducător de venituri, în timp ce puradeii urlă de foame şi de spaimă (ei fiind, de fapt, cu alocaţiile lor, cei ce „ţin casa”). Peste ei bordeiul se prăbuşeşte, ăia mici care ar merita o soartă mai bună plâng, dar lor nu le pasă. Priviţi Parlamentul României, Executivul şi Justiţia, în frunte cu Curtea Constituţională, precum şi alte instituţii ale statului nostru „rromân” şi îmi veţi da dreptate. Dar ceea ce m-a impresionat mai mult a fost o discuţie pe care am purtat-o cu dr. Micea Rău. Medicamentele pe care am fost nevoit să le iau timp de o lună de zile m-au costat 600 de RON. Deci atât cât nu au întreaga pensie mulţi bătrâni necăjiţi. Iar dr, Rău mi-a povestit că a avut acolo internată o bătrânică, în stare destul de gravă, pe care a întrebat-o cum se va descurca să-şi cumpere medicamentele, dacă i se ciunteşte pensia? „Măcar de s-ar aşeza ţara…”, a răspuns bătrânica. Tulburător. Adică ea, femeia simplă, căreia nu-i ajung nici banii de medicamente, mănâncă pâine goală şi bea apă de la robinet, înţelege valoarea sacrificiului. Pe când ceilalţi, cei din „bordeiul ţigănesc” instituţional şi bugetar nu-l înţeleg! Asta pentru că ei, fraţilor, nu înţeleg nici sacrificiul lui Iisus Hristos, deoarece singura lor religie este banul, portofoliile, stipendiile, afacerile, poziţia, puterea, raptul…  Lor le recomand să citească, dacă mai ştiu, despre „baba murdară pe picioare care se roagă la Maica Domnului”, pe care a omagiat-o Petre Ţuţea, un alt român nobiliar în dimensiunea sa intelectuală, care şi-a purtat lanţurile cu demnitate.
Ioan HĂNŢULESCU

ELIT

Mihail David - 2020

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

9 Comentarii

Ioan 4 decembrie 2010 at 11:23

Eu una am auzit ca la unele secţii mita se ia asa, in plen, cu toţi doctorii de fata. Si ca, la ieşirea din operaţie, in loc sa-ţi spună doctorul in ce stare e soţul/mama/copilul operat(a), îţi zice „mai trebuie bani”.

Ioan_@ 7 decembrie 2010 at 16:19

Asta îmi aminteşte de ceva. Într-un autobuz plin, cineva indrazneste sa-i spună soferului sa porneasca aerul condiţionat sau sa deschidă fereastra. Întotdeauna insa este cineva care se cearta… cu cine? Cu şoferul? Nuuu. Cu acela care a cerut un lucru normal.

Articolul vorbeşte despre oameni deosebiti si mă bucur ca ei exista la Spitalul Judetean. Totuşi, orice medic integru care lucrează într-un mediu unde mita e ceva normal ar trebui sa reactioneze cumva. Horea, ori nu sunteţi medic, ori…

Si, bineinteles, „mai” fără cratima.

Ioan_@ 7 decembrie 2010 at 16:23

„Mai” fără cratima.

Ioan 8 decembrie 2010 at 1:20

S-a strecurat o virgula impertinenta si ignoranta in mesajul tau. Tocmai de-aceea ma si bucur ca tu esti cel care a dat acest raspuns. Pe unii oameni nu te poti supara.

Ioan 8 decembrie 2010 at 1:21

Pardon, o cratima. Si scuze, n-am vazut ca au aparut si celelalte mesaje.

silvia 4 decembrie 2010 at 12:20

„Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la urbea mea natala” imi amintesc ca si la noi sunt medici si medici.Sunt medici la care le poti spune”sarutmana” dar cei mai multi pretind sume mari pentru serviciul pe care til ofera uita ca s-a scolit pe banii statului adica pe ai nostri.

HOREA 5 decembrie 2010 at 15:42

BASESCU TREIAN SI GASCA SA AU REUSIT DE CAND SUNT LA PUTERE SA MANELIZEZE COMPLET ROMANIA.

elena 6 decembrie 2010 at 18:46

Multora le lipseste arta dialogului,mita se ia si la Spitalul Judetean de URGENTA pana si la aceea Comisie de evaluare a persoanelor cu handicap unde sunt medici specialisti pe acel serviciu de evaluare si un medic generalist presedinte care vizeaza certificazele de incadrare in grad propuse de medici specialisti care se zice ca e mana de fier ,taie si spanzunzura in favoarea persoanelor cunoscute de el,(aici intervine mota) sunt persoane care anul trecut s-au incadrat in grad de handicap cu aceeasi boala si diagnostic anul acesta nu s-au mai incadrat desi criteriile de oncadrare sunt aceleasi din 2007 acestea nu cunosc presedintele comisie .

elena 6 decembrie 2010 at 19:05

omul sfinteste locul,sunt medici si medici,pot fi numarati pe degete la cei carora le poti spune sarumana,unii pretind bani multi pentru serviciile pe care le ofera ,vezi la comisia de evaluare a perrsoanelor cu handicap mita incepe de la cel mic functionari prin birouri

Comentariile sunt oprite

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...