Unirea Transilvaniei, Moldovei si Tarii Romanesti. O chestiune brevetata de….straini !

Dupa cum se stie, un loc binemeritat in istoria general cunoscuta il ocupa Mihai Viteazul. Realizarea lui este si acceptata unanim de istorici si laudata de urmasi.

            Ce nu se prea stie insa este faptul ca Unirea lui Mihai Viteazul nu a fost prima ci…a treia in decurs de numai 50 de ani. Framintata jumatate de secol !

            Cine sa fi fost primul? Un roman, un ungur, un rus, un polonez, un turc..cineva de aproape?

            Ei bine, nu. Primul care a unit cele trei tari romanesti a fost…un italian (altii, putini, spun ca era spaniol)

            Ce treaba avea italianul (sau spaniolul) cu tarile romane pare acum ciudat, dar este perfect explicabil in contextul anului 1551, an in care incepe sarabanda Unirilor.

            Numele italianului este  Giovanni Battista Castaldo, marchiz de Casano, nascut la mama dracului in Italia dar ajuns nobil in urma faptelor sale de arme, astfel ca pe linga titlul de general a primit si titlurile  de Conte de Piadena (numit de Carlo Quintul în 1545), Senior de Binasco, Rezzana, Caldignaia, Sibiu, Binanouva. Fain CV:)

            Acest Castaldo era deja in 1546 general in armata imparatului Carol al V-lea, asa ca nu este de mirare ca in 1551, cind armata austriaca a ocupat pentru 5 ani Transilvania (tumultoasa si fascinanta istorie a avut aceasta tara) in fruntea armatei care a cucerit-o se afla noua noastra cunostinta, Castaldo.

            Imperiul ottoman fiind implicat intr-un razboi greu in Asia, Castaldo stia ca poate face “ce vrea muschii lui”. Asa ca pe linga treburile administrative, militare si politice din Transilvania (de pilda a intarit cetatea Sibiului construind turnul Haller, turn de aparare care exista si astazi, iar la Vintul de jos l-a otravit pe Cardinalul Martinuzzi) Castaldo s-a ocupat si de Moldova si Tara Romaneasca in imprejurari tulburi.Astfel in 1552 l-a inlaturat de pe tronul Moldovei pe Stefan Rares iar de pe tronul Tarii Romanesti pe Mircea Ciobanul punind in locul “locotenenti” romani de fapt in limbajul vremii niste vasali pe care i-a pus sub autoritatea imparatului.

            Orgolios si incintat de realizarea sa, Castaldo s-a autointitulat “Restitutor Daciae” adica unificator al vechii Dacii.Mai mult, Castaldo a si batut o medalie in care, bineinteles, apare chipul sau inconjurat de textul in latina “Ioan Baptista Castaldus comandant suprem” iar pe revers imaginea sa în costum antic roman, întinzând mâna unei femei asezate, simbolizând Dacia si inconjurat de textul, tot in latina: “Restauratorul cel mai bun al Daciei zdrobite”

            Treaba asta nu a durat prea mult, astfel ca in 1556 Castaldo paraseste Transilvania cu coada intre picioare nu inainte de a pierde si Moldova si Tara Romaneasca.

            Gata, am terminat cu primul unificator.

            Dar cine a fost al doilea? De data asta Vadim Tudor are dreptate. A fost un ungur, contemporan cu Mihai Viteazul, Sigismund Bathory. Un personaj complex, perfid si alunecos

            Ceea ce a facut Castaldo cu citiva zeci de ani inainte, l-a inspirat pe Sigismund Bathory asa ca, prin metode prea putin ortodoxe, a urmat aceeasi idee dar cu mijloace diferite.

            A incheiat in 1595 un tratat la Praga cu imparatul Rudolf in care a solicitat sa fie numit „principe al Ardealului, Moldovei si Tarii Românesti” ceea ce s-a si intimplat, adica s-a scris. De la “scriitura” la fapta a mai curs multa apa pe Mures. Mai intii a pus mina pe Moldova, dar nu prin lupta ci prin tradare. Hatmanul Stefan Razvan l-a arestat pe domnul Aron Voda si l-a trimis la Alba Iulia. Ca sa scape de Aron Voda, Sigismund l-a otravit…unde credeti ?…tot la castelul din Vint unde cu peste 40 de ani in urma Castaldo il otravea pe cardinalul Martinuzzi! Blestemat castel….poate il restaureaza Gold Corporation ca tot “le are” cu cianura.

            A venit si rindul tarii Romanesti. Aici era mai greu pentru ca deja voievod era Mihai Viteazul care nu era deloc prost asa cum si-ar fi dorit Sigismund, si era nu numai un bun militar ci si un bun diplomat.

            Dar si aici tradarea are rolul ei. In 1595 delegatia boierilor munteni trimisa de Mihai Viteazul sa semneze un tratat de alianta cu Sigismund, semneaza un tratat de suzeranitate in care Sigismund era numit de catre delegatia Tarii Romanesti „principe al nostru si domn al Tarii noastre Transalpine si rege ereditar al nostru” in timp ce Mihai urma sa fie doar “locotenent” al lui Sigismund.

             No, cum ar spune ardeleanul, Sigismund avea acum toate actele in regula ca domn al Transilvaniei, Moldovei si Tarii Romanesti.

            În iulie 1595 Sigismund Báthory bate medalii cu titlul de „Serenissim principe al Transilvaniei, Valahiei si Moldovei”, iar portretele sale din aceasta vreme poarta aceeasi titulatura.

            In 1596 insa, Sigismund Bathory este nevoit sa renunte la tron si unirea lui (construita pe intrigi, tradari si asasinate) se pierde.

            In schimb, domnul Tarii Romanesti, Mihai, isi incepe ascensiunea si, spre deosebire de predecesorii sai, Castaldo (care avea in spate cea mai puternica armata imperiala) sau Sigismund, (care s-a folosit doar de mijloace viclene) devine domn al celor trei tari romanesti prin forta proprie, o realizare remarcabila a unui domnitor dintr-o tara mica inconjurat de trei mari puteri (Turcia, Austria,Polonia).

            De aceea poate Unirea lui Mihai Viteazul are stralucirea pe care i-o recunoaste astazi  istoria.

            Dar ce nu se prea stie in mentalul colectiv, este faptul ca toti trei de mai sus erau gata gata sa fie precedati de domnul moldovean Petru Rares. Desi acesta a stapinit in fapt o parte a Transilvaniei o scurta perioada de timp in 1529 iar in Tara Romaneasca l-a pus domn pe ginerele sau, lui Petru Rares i-a lipsit ideea de a se declara stapin peste cele trei teritorii. Fara idee, nu a intrat in istorie ca intregitor…

                                                                                     Radu Octavian

P.S. Acest text nu este o lucrare stiintifica ci doar un material de popularizare a istoriei. Desi sursele folosite la intocmirea lui sint credibile, interpretarea faptelor descrise poate fi diferita in opinia unor istorici.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI