Un luptător neobosit, prin cuvânt şi faptă, pentru cauza românilor

Preot – cărturar Grigorie Sima a lui Ioan, născut la 21 septembrie 1856 în Gârbova de Sus – Aiud, acum 155 de ani, a fost fiul lui Ioan şi Sofia. După absolvirea claselor primare în Gârbova de Sus, urmează Institutul Teologic – Pedagogic din Sibiu, anii 1877-1880.
Părintele Grigorie Sima a lui Ioan a slujit câteva luni în satul natal Gârbova de Sus la Biserica din Deal, astăzi monument istoric în ruină (sec. al XIII-lea – al V-lea), apoi a plecat ca învăţător la Bucium-Poieni, iar după câţiva ani s-a mutat la Cărpiniş, judeţul Alba, unde a activat ca preot ortodox şi învăţător, iar la 26 decembrie 1907 a murit la vârsta de 51 de ani, fiind înmormântat după tradiţie lângă biserica din Cărpiniş, la altarul căreia a servit timp de peste două decenii.
Activitatea publicistică o desfăşoară Grigorie Sima între anii 1883-1890 când publică: „Ardeleanul glumeţ, Vorbe pentru înţelepciune şi viaţă”. Îl găsim în paginile multor ziare şi reviste de seamă din Transilvania: „Tribuna”, „Transilvania”, „Libertatea”, „Telegraful Român”, „Convorbiri literare.” În coloanele revistei „Familia”, publică o mare parte din producţiile folclorice şi literare – poveştile „Voinic de tei”, „Tei legănat”, „Busuioc şi Magheran”, „Nebunii”, „Petre Voinicul” şi nuvele ca: „Ghiţă, inimă veselă”, „Cântece din Ardeal”, „Legende, snoave, anecdote” etc. În paginile revistei „Familia”, alături de numele lui Grigorie Sima găsim nume ilustre ca Vasile Alecsandri, Andrei Bârseanu, Ion Slavici, Iosif Vulcan, Duiliu Zamfirescu şi alţii. În anul 1886 Grigorie Sima înfiinţează la Cărpiniş gazeta „Foişoara” despre care Ioan Pop Reteganul spunea: „E unica foaie beletristică populară în care aflăm limba noastră cea frumoasă şi spiritul de gândire al ţăranului român. Scrisă în limba poporului şi pentru popor, ea a fost o făclie aprinsă care a luminat minţile şi a încălzit sufletele moţilor care au năzuit mereu spre izvoarele culturii”. Revista a apărut bilunar, reuşind să publice 11 numere, dar lipsită de partea materială activitatea revistei încetează la 15 VI 1886 aşa cum a afirmat Grigorie Sima „din lipsă de creiţari”.
În „Foişoara” găsim poveştile: „Bunica”, „Cântecul fetei bătrâne”, „Fata morarului”, „Fraţii osândiţi”, „Material pentru limbă”, „Despre legi şi judecăţi”, „Notiţe folositoare”, „Glume din popor”, „Întrebări, răspunsuri” etc. Dorind răspândirea culturii în popor, această gazetă a cuprins în paginile ei cunoştinţele trebuitoare în viaţă şi iubirea de carte, punând preţ pe „cele din popor” care sunt o comoară nesecată asemenea izvorului de munte. Fiecare număr cuprinde cântece din folclorul Munţilor Apuseni, poezii în formă populară. „Foişoara” are meritul de a fi prima gazetă românească din Ţara Moţilor şi prin ţinuta ei publicistică şi literară, imprimată de talentatul ei redactor, se situează între cele mai bune publicaţii româneşti transilvănene din epocă, cu tot caracterul ei provincial. Activitatea de culegere a producţiilor artistice ale poporului a însemnat pentru părintele Grigorie Sima o preocupare plină de răspundere. În ele sunt oglindite defectele unora dintre membrii colectivităţii: lenea, minciuna, îngâmfarea, prostia, hoţia, incompatibile cu morala creştină. Preotul-cărturar Grigorie Sima a mai condus redacţia calendarului „Amicul poporului” pe care-l redactează la Cărpiniş timp de 12 ani. Această publicaţie s-a bucurat de o ţinută publicistică şi literară aproape neegalată în tot restul anilor în care a fiinţat acest calendar. Preotul Grigorie Sima a fost şi un neobosit luptător prin cuvânt şi faptă pentru cauza libertăţii naţionale a poporului său. Face parte din Mişcarea Memorandistă, el este cel care salvează de la confiscare arhiva conducerii acestei mişcări, transportând-o la Alba Iulia, peste munţi, în timpul procesului de la Cluj. De altfel, un număr de 114 gârboveni în frunte cu învăţătorul Ştefan Cotoară a lui Cantorul, Vasilie Maxa – preot, Gavril Sima unchiul lui Grigorie Sima, etc, au participat în anul 1894 la procesul Memorandiştilor la Cluj.
În anul 1892 Grigorie Sima contribuie la încercarea de înălţare la Abrud a unei statui a lui Avram Iancu. Membru activ al Societăţii ASTRA, desfăşoară o susţinută activitate pentru ridicarea culturală a poporului. Pentru scrierile sale, socotite de stăpânirea austro-ungară „incendiare” a fost condamnat la 5 ani închisoare şi a fost închis la Gherla.
Activitatea literară şi folclorică desfăşurată de părintele Grigorie Sima îl aşează alături de scriitorii români ardeleni de la sfârşitul secolului al XIX-lea, ducând mai departe făclia aprinsă de cărturarii Şcolii Ardelene, dând glas conştiinţei naţionale. Acest cărturar care şi-a desfăşurat activitatea în Ţara Moţilor şi-a adus o modestă contribuţie la înflorirea literelor româneşti, dar mai ales a contribuit la fertilizarea cântecelor şi legendelor pământului strămoşesc, la valorificarea înţelepciunii milenare a poporului român. Se stinge din viaţă la 26 decembrie 1907, ducând în veşnicie toate planurile ce şi le făurise. Pe faţada casei fostei redacţii a „Foişoarei”, în care a locuit entuziastul preot-cărturar, se află o placă ce atrage atenţia trecătorilor, aşa cum îşi dorise scriitorul arătând că:  „Aici a fost casa în care a locuit şi a redactat Gazeta „Foişoara” folcloristul Grigorie Sima al lui Ioan 1856-1907″. Părintele Grigorie Sima a lui Ioan este înmormântat după cuviinţă, în cimitirul bisericii din Cărpiniş, lăsând în urma sa o operă măreaţă, originală, care a îmbogăţit tezaurul cultural al Ţării Moţilor. Pentru tot ce a făcut părintele Grigorie Sima, pentru activitatea pastorală şi culturală din Ţara Moţilor, voi încheia cu versurile eminesciene: „Numai poetul,/Ca păsări ce zboară/Deasupra valurilor,/Trece peste nemărginirea timpului:/În ramurile gândului,/În sfintele lunci,/Unde păsări ca el/Se-ntrec în cântări”.
Istina SIMA, preşedintele Asociaţiei Pro Gârbova de Sus

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI