Tableta bunului simţ – Mihaela Mih Dehelean
- Oameni de zăpadă
În ultimii zece ani această ţară nu a trecut printr-o iarnă atât de grea dar nici printr-o perioadă de incompetenţă a autorităţilor care trebuiau să asigure o limitare a efectelor unui fenomen natural care desigur a lovit întregul continent. Preţ de câteva zile comunităţi întregi au fost pe cont propriu lăsate din nepăsare în beznă şi frig, comunităţi întregi şi-au numărat morţii fără să-i poată îngropa creştineşte, oameni de zăpadă fără speranţa solidarităţii pe care o tot clamăm pentru că aşa dă bine la populaţie. S-a intervenit târziu şi fără consistenţă acolo unde reacţia rapidă ar fi salvat zeci de vieţi. Mi-e greu să văd că într-o astfel de situaţie România la nivelul instituţiilor sale se dizolvă în discurs, în discuţii sterile despre vinovăţii pe care nu le va mai contoriza nimeni după ce soarele va încălzi din nou patria. Drama a mii de oameni ridică o întrebare legitimă de al cărei răspuns depinde viaţa multora dintre cei care îşi plătesc cu conştiinţa de cetăţean taxele şi impozitele. Aceasta este următoarea: ce se va întâmpla cu această ţară în cazul unei stări de fapt care va afecta comunităţi mai mari decât cele îngropate în zăpadă? Ce aşteptare să am eu, ca şi cetăţean, de la autorităţile pe care le susţinem în cazul unui cutremur, spre exemplu?
Această iarnă va trece în cele din urmă dar perioada următoare ar putea aduce cu sine inundaţii, căci zăpada se va topi şi va deveni apă care va intra fără milă în casele acestor oameni, care încă sunt de zăpadă. Problema s-a rezolvat pentru moment prin dezgroparea cu greu a caselor din zăpadă, dar dacă aceste cantităţi enorme de zăpadă nu vor fi îndepărtate oamenii se vor trezi de această dată cu casa sub apă. Ar fi cred de bun simţ ca la acest moment România, la nivelul instituţiilor sale, să îşi respecte ceva mai mult cetăţenii. Sigur că exemplele de solidaritate sunt de natură să ne onoreze dar avem nevoie de un stat care să dea încredere cetăţenilor săi, că în momente grele nu vom fi lăsaţi la mila Domnului. Sigur că natura dezlănţuită e greu de controlat dar nimeni nu are nicio scuză când cetăţenii se transformă în oameni de zăpadă căci autorităţile nu au nici lopeţi, nici sare, nici compasiune, au doar bani, banii noştri, bieţi oameni de zăpadă…
Jr. Mihaela MIH-DEHELEAN
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Opinii - Comentarii
Sărbătoare în 2 februarie: Întâmpinarea Domnului, Stretenia sau Ziua Ursului. Tradiții și superstiții
Sărbătoare în 2 februarie: Întâmpinarea Domnului, Stretenia sau Ziua Ursului. Tradiții și superstiții În fiecare an, la 40 de zile de la Crăciun, pe 2 februarie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea religioasă cinsteşte ziua ducerii pruncului Dumnezeiesc la Templul din Ierusalim. Tot în această zi spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită Stretenie sau Ziua Ursului. […]