Suspendare prin reprezentare şi… regrete!

Azi, chiar la ora la care scriu aceste rânduri, se pune în discuţie suspendarea preşedintelui Băsescu. Nu ştiu cum se va finaliza această propunere, dar trebuie să fie clar un lucru: pe preşedintele ăsta l-am ales eu (şi voi), poporul. Că a nimerit perioada de criză şi a validat nişte măsuri nepopulare luate de guvern (fără să apară semnătura lui pe undeva, atenţie!), asta-i altă poveste. Juridică. Deci, în mod legal, deşi a fost făcut în toate felurile şi i s-a spus „preşedinte jucător”, deşi a acumulat tot „capitalul” de ură al naţiei (ca şi alţi „înaintemergători” ai lui), acest preşedinte nu ar trebui să fie suspendat prin jocurile unei „majorităţi” parlamentare care se înclină după cum bate vântul. Pentru că nu există niciun document semnat de Băsescu prin care să se dovedească ceea ce i se impută, respectiv depăşirea prerogativelor prezidenţiale. Iar pe de altă parte, nu vă supăraţi, cum să-l suspende o „majoritate” parlamentară care şi-a schimbat culoarea cravatei politice peste noapte, precum senatorul Dobra, de pildă? Cât au putut să mănânce cu trei polonice totul a fost OK. Acum, dacă bate vântul dinspre răsăritul lui Ponta (şi al lui Năstase, şi al lui Iliescu etc.) nu mai dă bine să fii „băsist”. Trebuie să fugi ca şobolănelul de pe vasul care se scufundă şi pe care căpitanul, orice ar zice cei „anti”, trebuie să rămână ultimul. El e Pro Vest! Ne place sau ba? Apropo de a fi „băsist” sau ba, asta îmi aduce aminte de alţii care au înfundat puşcăriile pentru că au fost „carlişti” sau „manişti” sau „tachişti”. În zilele noastre lucrurile nu sunt departe. Eu unul mă declar „băsist”, exact în aceeaşi măsură în care este băsist unul ca Pleşu, Cărtărescu, Liiceanu sau Patapievici. Exemplificare: când Cărtărescu a primit ditamai premiul european pentru poezie, toată lumea a tăcut chitic. Că e „băsist”, vezi Doamne. Deci valoarea lui e vax, pentru că a scris cândva în favoarea lui Băsescu. Dar asta e „niet diemakratzia”. L-am ales şi l-am reconfirmat, noi, pe Băsescu, noi, „stupid people” ăsta. Nu pot să vină să-l schimbe unii care habar nu au ce culoare are cravata lor de a doua zi. Roz, roşie, galbenă cu săgeţică… numa’ ciolan să fie. Ăla nu are culoare…
În fine. Noi trăim, oricum, în ţara regretelor. Tot timpul cu capul peste umăr. Pe vremea lui Carol al doilea îi regretam pe Carol I şi pe Ferdinand. În vremea lui Mihai îi regretam pe toţi regii României Mari. În vremea lui Dej îl regretam pe Mihai, în vremea lui Ceauşescu îl regretam pe Dej, în vremea lui Iliescu, îl regretam pe Ceauşescu, în vremea lui Constantinescu îl regretam pe Iliescu, iar acum… eu cred că îl vom regreta pe Băsescu! Deşi el rămâne o forţă politică, oriunde va fi!
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI