Suntem singurii vinovaţi!

Nu ştiu cum se face, dar de la o vreme, dintr-un popor cu frica lui Dumnezeu, ne-am transformat într-o adunătură de oameni triviali. Ne-am obişnuit să-i înjurăm pe alţii ori de câte ori vine vorba de felul în care am ajuns să trăim. Dacă pe la televiziuni vulgarităţile sunt cenzurate cu câte un „pinc”, pe stradă lumea e slobodă la gură.
Dacă-i asculţi cu atenţie, concluzionezi că există un vinovat suprem şi mai mulţi vinovaţi mici, antrenaţi să cureţe scamele de pe reverul supremului. Pe alt palier întâlnim vinovaţii – baroni, propulsaţi în fotolii înalte ca să ne aducă la sapă de lemn, după un sistem bine pus la punct şi perfecţionat legislatură după legislatură. În fine, urmează vinovaţii de drept comun, cei mai numeroşi, care-şi duc traiul printre noi, în aceleaşi condiţii, dar care sunt puturoşi, se spală rar, nu-şi plătesc obligaţiile faţă de stat şi votează aiurea, tocmai pentru că sunt uşor de cumpărat!
Ceea ce facem nu depinde niciodată de noi. Ba nu, greşesc. Ne putem asuma responsabilitatea lucrului bine făcut, dar nu suntem învăţaţi să ne recunoaştem erorile sau deciziile proaste. În astfel de cazuri suntem victime neputincioase şi colaterale, ori ne-a izbit fatalitatea cu viteza TGV-ului francez. Avem în schimb soluţii pentru orice. Pentru recesiunea economică, pentru relansarea economiei, pentru soluţionarea conflictelor din fotbal, pentru rezolvarea conflictului dintre Iri şi Monica sau Pepe şi Zăvoranca. Nu găsim, însă, pe nimeni care să ne asculte şi să ne dea brevet pentru aceste soluţii.
Iată motivele pentru care toţi românii au ajuns să fie responsabili de transformarea statului comunist într-unul cu faţă umană, dar foarte bine cosmetizată. Toţi purtăm pe umeri povara distrugerii economiei, jaful din firmele de stat şi formarea unui capitalism în care dictează regula junglei, unde nu câştigă cel mai organizat şi competitiv, ci cel care-şi creionează imperiul pe minciună, viclenie şi influenţe necinstite. Cel care, sub umbrela partinică îşi înfinge adânc trompa în avuţia statului sugându-i bine sângele. Fiecare dintre noi poate fi arătat cu degetul pentru proliferarea unei clase politice formată din bişniţari mărunţi, oportunişti de ocazie şi indivizi care au lipsă din inventar verticalitatea, cinstea şi onoarea. Nu am ajuns acolo paraşutaţi noaptea, ci le-am acordat girul pentru toate aceste fărădelegi.
Cu siguranţă că e mai simplu ca în loc de asumarea răspunderii să ne amuzăm de scălâmbăielile politico-administrative. Să ne rupem maşinile prin gropile de pe străzi, să privim îngroziţi la miile de morţi de pe şoselele noastre, dar să alegem de fiecare dată aceiaşi şi aceiaşi oameni, care odată ajunşi acolo sus să ne sfideze din nou. Pe termen scurt este mult mai comod să-i înjurăm pe guvernanţii care calcă cu perseverenţă în străchinile administrării statului, decât să decidem corect şi să nu ne lăsăm păcăliţi de vorbe mieroase, atunci când vine vorba de alegeri.
Ne ascundem după deget degeaba. Suntem singurii vinovaţi de propria sărăcie.
Dumitru HENEGAR

ELIT

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

8 Comentarii

Robespierre 21 august 2011 at 20:50

Asa e , Dumitru Henegar, asa e… Toti suntem vinovati… Dar proportia, fratele meu, proportia difera… Pentru ca eu, si ca mine milioane de romani, avem toti 0, 00000001% vinovatie iar „chiorul blonda si piticul” si gasca portocalie au 99, 9999999% vibnovatie. Si atunci, draga Dumitru Henegar, nu sunt de acord sa ma judeci si pe mine ca pe ei si nici sa ma bagi in aceasi oala cu ei. E ca si cum l-ai judeca pe Hitler cu axceasi moneda cu carwe i-ai judeca si pe soldatii geermani care au murit pe campiile Europei. Cea ce , domnule draga, nu-i drept…

pif 22 august 2011 at 8:45

Cred ca articolul porneste de la o premiza falsa: „popor cu frica lui Dumnezeu”. 1.Ce popor e ala care isi executa conducatorii in ziua de Craciun? 2.Marea majoritate nu are frica de nimeni si de nimic. Si nici nu-i intereseaza de ceva… Altfel nu s-ar comporta asa cum o fac.
In alta ordine de idei, Robespierre are dreptate, proportia conteaza!

HH 22 august 2011 at 9:48

NU CRED CA TOTI SUNTEM LA FEL….. DE VINOVATI . ASA CUM NU CRED CA TOTI CEI CARE FAC POLITICA SAU/SI ADMINISTRATIE SUNT LA FEL.
( NU INCLUD AICI JAVRELE PORTOCALII – NISTE IMPOSTORI AUTO INTITULATI DE DREAPTA, CARE S-AU ORGANIZAT SECURISTIC PENTRU PROSTIREA PROSTILOR SI DEVALIZAREA STATULUI ).

vigilante 22 august 2011 at 11:34

Domnule Henegar in mare parte aveti dreptate. Suntem urmasii comunistilor din regimul trecut, educatia noastra a fost influentata pe de o parte de ipocrizia perioadei comuniste combinata cu nemunca, libertatea prost inteleasa postrevolutionara, adoptarea unor false valori occidentale (la noi nu e o democratie reala asa cum nu e nici capitalism real) la „apucaturi” balcanice. Suntem cu totii vinovati: unii pentru ca au facut rau cu buna stiinta, au mintit, au furat, au parvenit, au ajuns din bisnitari cu condamnari penale in epoca anterioara mari oameni de afaceri, au intrat in politica si si-au pus amprenta pe destinul acestei tari, s-au adaptat din mers la o societate cu reguli si legi strambe sau croite stramb tot de ei tocmai pentru a-si lasa portite de scapare. Altii sunt vinovati ca au fost naivi si au tacut si inghitit in dulcele stil..mioritic, au considerat ca dupa Revolutie va curge lapte si miere, au sperat ca intr-o societate „plina” de valorile democratice ale lumii libere va conta bunul simt, cei sapte ani acasa, studiile facute ani buni, finalizate cu greu (nu cu diplome cumparate), au ajuns sa munceasca pentru cei din prima categorie pe salarii de mizerie, pe nivele de calificare inferioara, unii au ramas, altii si-au luat lumea in cap si o fac in continuare in ciuda crizei mondiale (pleaca medici, asistenti, profesori). Clasa politica ce face? Intrebarea este avem asa ceva? Avem alternativa in momentul in care vine ziua votului? Eu sunt sceptic. Putem face analize pe pagini intregi..din pacate ceea ce ne lipseste in momentul de fata e responsabilitatea (atat din partea cetateanului cat si a celor de sus) si evident solutiile.

carcotasul 22 august 2011 at 11:50

Carcotasul spune:
Da, asa e,nu toti purtam aceiasi vina!. Dar, in 2009 au existat peste 5(cinci) milioane care i-au preferat pe ” chiorul, blonda si piticul”.Acum nimeni nu mai recunoaste!Fiecare dintre ei incearca sa se scoata.Dar,draga robespierre,in acest articol se vorbeste tocmai de cei care,din lasitate,sunt partasi la ce se intampla acum in tara si care,la anul se vor vinde din nou pentru un blid de linte! Vezi ce s-a intamplat duminica in judetul Neamt si-mi vei da dreptate!Romanii se bucura ca au cu ce trai azi, cand deschid pungile portocalii. Maine injura si spun ca au avut soarta ostasilor germani care si-au lasat oasele pe campiile Europei! Numai ca si nemti au crezut la inceput in vorbele lui Hitler,ca si ai nostri in promisinile marinarului! Trist e ca mai cred inca,asteapta sa vina …. pngile!

Stefan 23 august 2011 at 10:19

Frumos articol… inca o confirmare a faptului ca toti realizam ca avem o structura sociala nesanatoasa.
Trist este ca totul se opreste aici. Cei de la guvernare sunt huliti pentru faptul ca sunt nevoilti sa adopte masuri impuse de indicatorii macroeconomici. Sunt tentat sa-i inteleg. Ce este strigator la cer insa, este ce fac cei care nu au aceasta constrangere si care in loc sa construiasca o alternativa credibila pentru continuarea integrarii(sau autoizolarii) sunt preocupati de hulirea celor care sunt nevoiti sa ia masuri dureroase.
Rezultatele sunt evidente: electoratul prefera totusi pe cei care au puterea, in mod cert, pe de o parte sperand la o protectie fata de vremuri si mai grele, pe de alta parte din disperare, avand in vedere de lipsa de alternativa pe plan politic. Cei care au vazut morala primita de „liber zburatorul” Crin aseara, au putut observa disperarea celor din anturajul lui Hurezeanu care efectiv sunt bulversati de copilariile din cadrul USL.
Singura preocupare a celor care ar trebui sa reprezinte o alternativa credibila pentru politica actuala este sa huleasca pe ceilalti, sa numeasca vinovati pentru esecurile proprii, sa fie preocupati in permanenta de nimicuri. Toate acestea provoaca disperare in randul simpatizantilor determinandu-i in ultimul moment sa aleaga raul cel mai mic.
Ca exemple concrete: 1.PNL Alba militeaza pentru rezolvare din partea primariei a scandalului Meridian. Rezultat: a castigat, eventual, simpatia celor cativa locatari dar antipatia celor multi care nu sunt de acord sa plateasca din buzunar pentru unele deficiente ale unor constructori iresponsabili.
2. Contesta toate investitiile din oras iar a doua zi cei care trec prin Cetate pot vedea masini de la firma presedintelui de partid descarcand materiale pentru investitia contestata.
3. PSD le promite taranilor o achizitionare mai „eficienta” a productiei agricole, faptic, in loc sa vina samsarul clasic sa le cumpere vitele sau recoltele pe bani de nimic dar cash la livrare, se infatiseaza un smecheras la patru ace care ii abureste cu promisiuni marete.
Sunt multe exemple de preocupare pentru ce nu se poate. Indemn pentru toti: sa vedem partea plina a paharului si inspitati optimism!

cititor 23 august 2011 at 11:24

În primul rând oamenilor le lipsesc „cei şapte ani de acasă”. Din păcate acest lucru se regăseşte la un procent foarte mare de români.Totul pleacă de la lipsa de educaţie şi s-a ajuns la un comportament sub orice critică, la un barbarism feroce. Fiecare se crede deştep, grozav şi pentru că lipseşte educaţia celor şapte ani de acasă, oamenii se jignesc, se împroaşcă care mai de care, fără să stea o secundă să-şi pună întrebarea oare am sau nu dreptate să fac aceasta? Şi dacă secunda aia ar exista, omul şi-ar da seama că nu are dreptul să fie barbar, că s-a evoluat şi nu-l costă nimic să zâmbească şi să discute civilizat, pentru că nimeni nu este a tot ştiutor, vorba lui Ienăchiţă Văcărescu „am venit pe lume neştiind nimic şi plec din lume ştiind că nu ştiu nimic” şi-atunci să nu creadă cineva că el este buricul pământului. Mentalitatea aceasta de atotştiutor merge în patologic. Oamenii au început de mult să aibe probleme cu „cutiuţa” fără ca ei să realizeze acest lucru. Şi desigur toate acestea decurg din faptul că oamenii nu mai au frică de Dumnezeu şi de acest lucru se fac vinovaţi preoţii (ortodoxi) care si-au uitat datoria şi pe care (preoţi) nu-i interesează decât modul cum să câştige bani şi să fie cât mai măreţi. Ei sunt ridicoli atunci când predică prin biserici asemeni lupului moralist, iar marea majoritate stau cu gurile căscate într-o confuzie totală şi nu sunt în stare să discearnă. Dacă preoţii şi părinţii de copii şi-ar lua în serios menirea lor, lucrurile s-ar putea îndrepta. Atenţie toată filosofia de viaţă se reduce la un singur lucru: lupta dintre BINE şi RĂU. În momentul cănd oamenii se manifestă de maniera ” homo homini luspus” , ei au ales deja . Şi acest lucru ar trebui să-i îngrijoreze pe oameni, fără glumă!

Icar 24 august 2011 at 0:31

Eu chiar nu imi gasesc nici o vina, oricat as incerca sa privesc de relativ problema.

Comentariile sunt oprite