Renunţarea de către România la ultima tranşă de un miliard de euro din împrumutul contractat cu FMI, Banca Mondială şi UE a avut reverberaţii multiple în mediile economico- financiare şi nu numai. „Ştirea zilei”, anunţată de preşedintele Traian Băsescu a făcut rapid înconjurul Europei luând prin surprindere investitorii străini, resemnaţi să rămână în espectativă până la limpezirea apelor în spectrul politic românesc şi apariţia unor semnale convingătoare de stabilitate economică. Cu puţin timp în urmă Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI, îşi exprimase public dezamăgirea că nu a reuşit să obţină creştere economică în 2010 deşi a avut o bună colaborare cu Guvernul Boc în gestionarea împrumutului de 20 mld euro. Ajustarea abruptă a cheltuielilor bugetare însoţită de creşterea TVA – măsuri imperative absolut necesare pentru a ne corecta greşelile administrativ – financiare din ultimii 20 de ani – au accentuat inflaţia iar reducerea consumului nu putea decât să micşoreze şansele de revenire rapidă a economiei incomplet reformate. Cele mai mari 10 companii de stat, monitorizate special în cadrul vechiului acord de tip stand-buy, au acumulat în 2010 datorii către buget cu 34% mai mari faţă de anul anterior, acestea urcând la 6,86 mld. lei.
Impactul pozitiv al unei asemenea ştiri, întărită şi de încheierea unui acord preventiv, şi nu de împrumut cu FMI, este covârşitor. Prin acordul preventiv încheiat săptămâna trecută, FMI şi UE ţin la dispoziţia României timp de doi ani, fără comision, circa 5,3 mld. euro, bani care nu vor fi accesaţi decât în mod excepţional, pentru situaţii neprevăzute, de urgenţă. În felul acesta Guvernul va putea să lucreze în linişte la diminuarea efectelor negative ale programului de austeritate, asupra populaţiei. Mai ales că rezerva valutară a Băncii Naţionale, de circa 33 mld. euro este suficientă pentru asigurarea securităţii financiare a ţării. Atunci când premierul Boc a anunţat că salariile bugetarilor vor creşte cu 15% încă din februarie 2011 mulţi analişti s-au arătat sceptici că bugetul va suporta o asemenea cheltuială. Chiar dacă finanţele au realizat o mai bună colectare a veniturilor iar disciplina introdusă în cheltuirea banului public şi-a dovedit eficienţa. Ei bine, iată că România îşi permite fără probleme să renunţe la un miliard de euro. Mai mult, să încheie un acord nerestrictiv de susţinere financiară, fără ca FMI să mai poate impune decizii prin blocarea tranşelor de împrumut. Principalul câştig al anunţului preşedintelui Băsescu este redobândirea ÎNCREDERII în actul de guvernare nu numai în rândul investitorilor străini ci şi în rândul populaţiei. Pentru că România dă dovadă că se poate din nou descurca singură ca urmare a STABILITĂŢII şi CONSOLIDĂRII economiei reale. Poate fi clar pentru oricine că, în sfârşit, măsurile curajoase – luate de PDL cu riscul sacrificării capitalului politic – au efecte mult mai rapide decât ne aşteptam. România a urcat brusc pe locul 25 în lume ca atractivitate pentru investitori. Scăderea factorilor de erodare (şomaj, inflaţie) a indicatorului PIB ca rezultat al redobândirii încrederii populaţiei, înlătură suspiciunea că un spor de 1,5% al acestuia în anul curent nu este sustenabil.
Sigur, efectele pozitive ale măsurilor guvernamentale, vizibile pe moment doar în planul cifrelor, nu se vor vedea semnificativ, imediat, în buzunarul cetăţeanului. Dar permit ca, după doi ani de privaţiuni, în sufletul românilor să renască speranţa…
Mihai BABIŢCHI