Semnificaţia Mielului de Paște. Cum a devenit Iisus Mielul lui Dumnezeu – Noul și Vechiul Testament

• „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”

Sacrificarea mielului de Paște este o tradiție instituită de Dumnezei și se poate găsi și în Vechiul Testament, încă de pe vremea lui Moise cânt poporul evreu se afla în robie în Egipt. În Noul Testament, Iisus a devenit Mielul lui Dumnezeu, sacrificat pentru iertarea păcatelor. Faptul că în ambele cărți sfinte se prezintă jertfa mielului pascal, denota o legătura fireasca dintre cele doua Testamente.

Jertfa mielului pascal după Vechiul Testament

La primul sacrificiu pascal, fiecare israelit a luat din sângele animalului și cu el a uns amândoi usorii si pragul de sus al casei, in care vor consuma carnea fripta cu azima si ierburi amare (Ies. 12, 8). Cu privire la vârsta, se precizează ca animalul să fie de un an, ceea ce înseamnă să nu fie nici prea tânăr si nici prea bătrân, la care mai adaugă integritatea corporala si sa fie de parte bărbăteasca (Ies. 12, 5-6).

La ieșirea din robia egipteana, se permitea ca in loc de miel sa fie adus chiar un ied, animal pe care evreii nu l-au mai folosit atunci când au intrat in Țara Sfânta si după aceea (Lev. 23, 12). Din prevederile legate de modul cum sa pregăteasca si sa consume jertfa, reiese rolul acestui, sacrificiu în cadrul sărbătoririi Paștelui iudaic, care se prăznuiește in prima din Cele 12 luni ale anului (Ies. 12, 1).

Precizarea ca toți copiii de familie dintre fiii lui Israel trebuie ca in ziua a 10-a a lunii Nisan sa aiba cate un miel de un an (Ies. 12, 2) are in vedere obligativitatea aducerii lui, intrucat chiar in noaptea zilei de, 14 Nisan sangele animalului va fi semnul ca in locuinta respectiva este o familie de evrei (Ies. 12, 13) si o va ocoli Domnul si nu va ingadui pierzatorului ca sa o loveasca (Ies. 12, 23).

Momentul jertfirii mielului precede iesirea israelitilor din robia egipteana la care se adauga credinta politeista, de aceea Sfântul Chiril al Alexandriei spune ca fara acest sacrificiu care prefigureaza pe Hristos, nu avea loc nici eliberarea din Egipt si nici crutarea primilor nascuti dintre evrei (Sfantul Chiril al Alexandriei, De adoratione in spiritu et veritate, P. G. 68, col. 261). Acelasi Sfant Parinte mai spune ca cine participa la binecuvantarea mistica sunt biruitorii mortii spirituale.

Noul Testament

Biblia arată că prorocul Isaia vorbeşte despre venirea lui Isus, Mielul care va fi jertfit pentru ispăşirea păcatelor omenirii. „Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat. Chinuit a fost, dar s-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa, ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura”, arată prorocia lui Isaia, făcută cu sute de ani înainte de naşterea lui Isus.

Hristos, Mielul lui Dumnezeu

Jertfirea lui Isus pentru ispăşirea păcatelor a fost anunţată şi de Sfântul Ioan Botezătorul, care l-a prezentat ucenicilor: „Iată Mielul lui Dumnezeu”. Potrivit Cărţii Sfinte, toate aceste prorocii s-au întâmplat întocmai. Chiar în ziua în care evreii se pregăteau să serbeze Paştele, ieşirea din Egipt, şi să sacrifice mielul, Isus a fost răstignit pe cruce, devenind astfel Mielul jertfit pentru întreaga omenire, fapt scos în evidenţă de Sfântul apostol Pavel în epistola către Corinteni. „Curăţiţi aluatul cel vechi, ca sp fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat, căci Paştile nostru Hristor S-a jertfit pentru noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi a vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului”, arată epistola către Corinteni.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News