Sârbul Miroslav Popov a adus performanţa în Cetatea Marii Uniri. Citește un interviu neconvenţional cu „Magic Miro”!

Interviu neconvenţional despre baschet şi nu numai cu „Magic Miro”, antrenorul care a scris o frumoasă pagină de istorie pentru CSU Alba Iulia.

În ianuarie, numele lui Miroslav Popov nu spunea absolut nimic în Alba Iulia.

Poate doar specialiştii în baschet să fi auzit de munca acestuia la Hemofarm Vršac. Atunci, CSU Alba Iulia părea prăbuşită, măcinată de conflicte interne, cu jucătoare blazate şi un antrenor Tomas Bilek depăşit de situaţie.

Acum, după trei luni, totul s-a schimbat la superlativ. CSU Alba Iulia a jucat finala Cupei, s-a calificat în semifinalele Ligii Naţionale şi după ce s-a luptat cu campioana CSM Târgovişte, are şansa cuceririi unei noi medalii, în “finala mică”, într-un duel cu CSM Satu Mare, Evident, cheia succesului o deţine “Magic Miro”, tehnicianul în vârstă de 55 de ani, cel care a făcut minuni la Alba Iulia. Sportiv vorbind, realizările studentelor albaiuliene sub mâna forte a sârbului sunt în prim-planul topului performanţelor ultimului deceniu în Alba.

Palmaresul său înainte de aventura “CSU” este unul remarcabil, antrenor din 1982, Miroslav Popov (născut în 26 noiembrie 1957) a lucrat în fosta Iugoslavie şi apoi în Serbia. A început de la juniori, trecând apoi la seniori (masculin şi feminin) la BC Hermofarm Vrsac (echipă din Banatul Sârbesc).

*”Magic Miro” e şi inventator

Ca şi antrenor asistent a câştigat 3 cupe şi două campionate naţionale, a participat două sezoane în FIBA Euroleague, 4 ani în cupele Ronchetti şi alţi trei în FIBA Cup. Vorbitor a două limbi străine, engleza şi italiană, Popov a pregătit şi formaţii masculine, în ţara natală (Swisslion, 2003-2004, 2008-2009) şi Bosnia (Leotar, 2007-2008). Nu este la prima experienţă în afara Serbiei, mai activând două campionate în Italia, la Alghero (2005-2007). În 1997-1998 a pregătit naţionalele de junioare şi senioare ale Iugoslaviei şi apoi ale Serbiei şi Muntenegrului (2001-2005).

În 2001 s-a clasat pe locul 5 la Europenele din Franţa, iar în 2002 pe poziţia a 10-a la Mondialele din China. Şi, Miro se mai poate lăuda că este inventatorul aparatului “slider profesionist” (pentru rezistenţă specifică şi agilitate – mişcare laterală a piciorului), aplicabil în fitness dar şi în antrenamentele de baschet.

Cine este Miroslav Popov, care sunt secretele omului “Miro”, aflaţi în rândurile ce urmează, într-un interviu neconvenţional cu tehnicianul ce a scris istorie la Alba Iulia.

Reporter H.D.M.  – În primul rând, spuneţi-ne ceva despre familia dumneavoastră.

Antrenor M.P – Sunt căsătorit, soţia mea se numeşte Zlata, am o familie frumoasă şi doi copii, iar fiecare membru al familiei are o legătură cu sportul. În cazul meu s-a confirmat faptul că fiii şi-au dorit să urmeze aceeaşi cale ca şi tatăl lor. Fiul mai mic, Dragan, este asistent în scouting în domeniul baschetului, iar cel mare, Mario, este arbitru. Au crescut într-un mediu sportiv, au fost lângă mine pe parcursul carierei şi au prins pasiune pentru sport.

H.D.M. – Sunteți sârb, din Banatul Sârbesc, care ar fi legăturile dumneavoastră cu românii?

M.P. – Îmi place limba română, o înţeleg, mă simt bine în prezenţa românilor, vecinilor din Banat. Nu am însă rude de naţionalitate română.

H.D.M.  – Care credeţi că ar fi diferenţele şi asemănările din cele două popoare?

M.P.  – Nu caut diferenţele prea mult, dar cred că o deosebire ar fi că sârbii au trecut de-a lungul timpului prin perioade mai grele, cu războaie, cred că suntem mai puternici tocmai datorită acestei rezistenţe.

*”Războaiele mi se par o mare prostie”

H.D.M.  – Cum aţi trăit războaiele din fosta Iugoslavia şi perioada respectivă?

M.P. – Pentru mine a fost o prostie, război civil între aceiaşi oameni, poate de religie diferită, dar aceiaşi oameni, cred că oamenii nu sunt de vină, doar politica, din ţara mea, din toată Europa, din SUA, ea creează toate problemele. Nu am simţit războiul cu adevărat ca un război, ca în Kosovo sau ceva asemănător, cu lupte şi chestiuni de genul acesta, nu m-a afectat, dar mi s-a părut o mare prostie, să duci războaie în timpurile noastre, pentru ce, nu înţeleg.

H.D.M.  – Din punctul dumneavoastră de vedere, care ar fi într-o frază, definiţia baschetului?

M.P. – Trebuie să crezi în lucruri de necrezut, poţi câștiga meciuri imposibil de câştigat.

H.D.M.  – Aţi antrenat atât echipe masculine, cât şi de fete. Este mai greu să antrenezi în baschetul feminin?

M.P. – Am început cu echipe masculine, ca tânăr antrenor, apoi am trecut la baschetul feminin, însă am tot făcut această trecere, din trei în trei ani, cam aşa. Diferenţele sunt mari între baschetul feminin și cel masculin. La băieţi este foarte simplu, este mai uşor să marchezi din poziţiile simple, la fete este altfel, nu doar din punct de vedere biologic, fizic, dar şi mental.

H.D.M.  – Ce tip de femeie preferaţi? Ce calități ar trebui să aibă?

M.P. – În sport, îmi plac femeile puternice, cu inimă mare, picioare puternice şi mâini fine, nu contează dacă sunt înalte sau scunde, dar în sport îmi plac femeile puternice. În viața de zi cu zi, prefer femeile drăguţe, care zâmbesc mereu, cu un suflet mare, care ştiu să glumească şi să aprecieze o glumă.

*”La Alba Iulia se vrea performanţă”

H.D.M.  – Cum vedeţi viitorul pe banca tehnică de la CSU, dar şi în oraşul Alba Iulia?

M.P. – Situaţia de la Alba Iulia îmi aduce aminte de trecutul meu, aşa am început şi în oraşul meu natal, unul micuţ, de paşii pe care a trebuit să-i fac atunci acolo. La fel este situaţia la Alba Iulia acum. Şi îmi place acest lucru, când se merge pe o pantă ascendentă, se doreşte creşterea în performanţă an de an. La începuturile mele aşa am procedat, iar după o bună perioadă, am ajuns să jucăm în Euroligă. Cred că şi aici, dacă va exista răbdare şi îngăduinţă, se va putea ajunge la aceleaşi rezultate. La Alba Iulia, deşi este un oraş mic, se vrea performanţă, acum urmează să se rezolve problema tribunelor, pentru competiţiile europene, însă repet, totul trebuie clădit pas cu pas, cu normalitate.

H.D.M.  – CSU Alba Iulia are în acest moment medalia de argint în Cupa României şi se află în „finala mică” a campionatului. Vă aşteptaţi la aceste performanţe la venirea dumneavoastră la echipă?

M.P. – Într-un fel da, deoarece în ultimii 20 de ani am jucat aproape regulat finale în ţara mea de origine, deci mi-am spus că dacă lucrez aşa cum îmi propun, putem să ajungem cel puţin într-o finală.

Am găsit aici nişte jucătoare bune, trebuia doar să le pun bine în teren şi să le pregătesc 2-3 luni şi uite că am reuşit. Eu am venit cu idei noi, a trebuit să găsesc soluţii pentru folosirea sportivelor în teren, dar cred că experienţa m-a ajutat.

Am lucrat mult în prima lună la pregătirea fizică, însă, în paralel şi la planul tactic şi cel mental, unde am încercat să le învăţ pe fete să facă totul simplu, fără să se complice inutil.

H.D.M.  – Ce planuri aveţi pentru noul sezon, aici la echipă?

M.P. – Vreau să creez o echipă competitivă pentru sezonul viitor, pentru a juca cu şanse reale finala atât în cupă, cât şi în campionat. De asemenea, dacă se va dori să jucăm în Cupele Europene, vom aborda şi acolo pregătirea cu seriozitate şi vom încerca să ajungem cât mai sus.

Cred că ar fi importantă o astfel de participare şi ne-ar acorda multă experienţă, dacă ne dorim să ajungem o echipă puternică şi cunoscută la nivel internaţional. Din punct de vedere al sportivelor, cred că trebuie să promovăm câteva baschetbaliste tinere de aici, de la nivel local şi să fim foarte atenţi la alegerea jucătoarelor străine.

A consemnat Dan HENEGAR (H.D.M.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI