Rămâi conectat

Sănătatea și natură

Salata verde, o sursă excelentă de vitamine şi minerale

Redactia Ziarului Unirea

Publicat

în

    Salata verde (Letuca sativa) este originară din Egipt şi există mărturii că se cultivă încă de acum 3.000 de ani. A fost preluată de greci şi de romani şi, de la ei, s-a răspândit în întreaga Europă. În prezent, se cunosc numeroase varietăţi de salată verde, de la cea banală, europeană, cu frunze netede, până la cea cu frunze creţe, venită de la poalele Caucazului sau salata chinezească, cu frunze moi şi ceva mai groase. Toate varietăţile de salata însă, sunt la fel de bogate în elemente detoxifiante şi nutritive.
La noi, în ţară, salata verde se cultivă de peste o mie de ani, fiind printre puţinele alimente cu gust amărui din bucătăria noastră, românească, cu efect detoxifiant. Substanţele cu gust uşor amărui din frunzele de salată au proprietăţi miraculoase, mai ales când sunt consumate în cantităţi mai mari.  Ne place salata verde, primăvara o găsim pe mai toate mesele românilor, dar puţini ştiu că aceste frunze sunt o sursă excelentă de vitamine, minerale şi fibre, toate absolut necesare organismului, acum, în prag de primăvară. Frunzele de salată verde conţin vitaminele A, C, B1, B2 şi minerale precum potasiu, fier, fosfor şi molibden.
Iată calităţile salatei verzi:
lStimulează metabolismul. Mineralele ce se găsesc în frunzele de salată (iod, magneziu, fosfor, cupru, arsenic şi zinc) au un rol major în desfăşurarea normală a proceselor metabolice.
lStopează reumatismul. Tot sărurile de iod sunt cele care asigură funcţionarea normală a glandei tiroide. De asemenea, previn şi combat reumatismul, îmbătrânirea precoce a ţesuturilor, iar pe copii îi ajută la creştere.
lCombate stresul. Frunzele de salată verde conţin zinc, mineral ce ajută la formarea globulelor roşii. Iar sărurile de arsen sunt recomandate nu doar în boli reumatice şi afecţiuni ale pielii, dar mai ales ca energizante.
lLuptă cu obezitatea. În tratamentul nutriţional împus de endocrinologi persoanelor supraponderale se regăseşte, frecvent, salata verde. Trebuie consumată atât înainte de masă, cât şi în timpul ei. Unele studii arată că un consum de circa 5500 grame de salată pe zi ajută la grăbirea slăbirii, căci reglează apetitul.
lÎn caz de dischinezie biliară şi hepatită cronică, se recomandă salata cu frunze creţe, o cură de două săptămâni, timp în care se consumă câte două, trei farfurii de salată în fiecare zi, ca aperitiv.
lPentru stimularea digestiei, se consumă salata verde stropită cu oţet de mere şi pudrată cu puţin piper negru, cu un sfert de ora înainte de fiecare masă. În caz de constipaţie, în salată se adaugă ulei de măsline şi se acreşte cu zeamă de fructe verzi, încă necoapte: corcoduşe, prune, caise, mere, pere.
lSalata verde curăţă şi fluidifică sângele. Persoanelor care au valori crescute ale colesterolului şi glicemiei li se recomandă salata verde, în care se adaugă ulei de măsline obţinut prin presare la rece şi oţet de mere.
lÎn boli precum reumatismul, alergiile ori guta, consumul de salată verde ajută la expulzarea mai rapidă a toxinelor din organism, mai ales pe cale intestinală. Concomitent cu consumul de salată verde se recomandă şi multe lichide. O cură durează cel puţin o lună, timp în care se mănâncă, zilnic, măcar un sfert de kilogram de salată.
Salata verde este foarte uşor de preparat şi nu ia nici mult timp. Se taie două, trei fire de ceapă şi se pun într-un castron. Salata se spală bine, se lasă la scurs ori se usucă  într-un prosop curat, de bucătărie, după care se taie sau se rupe, cum mai nou se obişnuieşte. Se taie mărunt o legătură de pătrunjel şi una de mărar, se adaugă un praf de sare şi puţin ulei de măsline şi se amestecă totul. Reţineţi că salata, indiferent de ingredientele din care este făcută, se pregăteşte cu cel puţin o oră înainte de a fi servită. Oţetul de mere sau zeama de lămâie se adaugă în salată numai înainte de a o servi şi se amestecă din nou. Când mergi în piaţă să cumperi salată, alege-o pe cea care este mai verde, chiar verde închis. Cu cât salata verde este mai închisă la culoare, cu atât este mai bogată în nutrienţi. Şi ce mai rămâne, se poate păstra în frigider, într-o pungă sau o cutie de plastic.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Sănătatea și natură

Urzica, plantă medicinală – proprietăţi şi tratamente. Preparate pe bază de urzică: zeama (infuzia) şi sucul de urzică

Redactia Ziarului Unirea

Publicat

în

Urzica plantă medicinală • Tratamente bazate pe urzică • Recoltarea şi timpul înfloririi • Preparate: zeama (infuzia) de urzică, tincura de iarbă şi de rădăcină de urzică, pulberea de urzică

Modestă şi nesuferită din cauza ţepilor ei, Dumnezeu i-a dăruit urzicii puteri miraculoase de vindecare. Această cenuşăreasă a plantelor are mari probleme de „imagine”: buruiană de frunte, tăiată cu coasa, când ocupă teritorii prea mari în fâneţe şi în grădini, e foarte greu să o reconsideri drept plantă medicinală cu însuşiri de excepţie. Dar ăsta e adevărul! Nenumărate studii şi cercetări făcute în ultimii ani au arătat că în frunzele, în seminţele şi în rădăcinile urzicii există adevărate farmacii, unde sunt produse medicamente care vindecă fără greş sute de boli. Cunoscută încă din Antichitate pentru virtuţile sale alimentare şi medicale, urzica este recomandată frecvent în curele alimentare şi terapeutice de primăvară. Considerată ca o plantă sacră, urzica vie se consumă pe toată durata Postului Mare, în mod obligatoriu în ziua Dochiei, în săptămâna Patimilor şi în Sâmbăta Paştelui.

Citeşte şi: Muşeţelul plantă medicinală • Muşeţelul întrebuinţări şi proprietăţi • Preparate din muşeţel • Proprietăţi terapeutice

urzicaCartea de vizită

Urzica (Urtica dioica) este o plantă erbacee care  creşte în zone cultivate sau necultivate în grădini, izlazuri, pe lângă şanţuri, pe lângă drum, în marginea apelor, în păduri sau pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Frunzele emană substanţe (acid formic) care în contact cu pielea produc urticarie (inflamaţie specifică, însoţită de usturime şi prurit intens), de unde şi denumirea latinească a plantei, cuvântul „urere” însemnând “a arde”. Are în pământ un rizom târâtor, tulpină aeriană, înaltă până la 1.50 m, cu frunze opuse, oval lanceolate, dinţate pe margini şi cu peri urticanţi rigizi.

Elit - Gustul Desăvârșit

Florile dioice, de culoare verzuie, sunt dispuse pe indivizi diferiţi, cele feminine alcătuite dintr-un ovar superior, înconjurat de 4 petale, iar cele masculine dintr-un perigon patru-foliat şi 4 stamine, fiind reunite în panicule, la subţioara frunzelor superioare. Proprietăţile terapeutice şi alimentare ale urzicilor sunt datorate bogăţiei în unele substanţe bioactive între care predomină complexul de săruri minerale, îndeosebi fier, magneziu, calciu, potasiu şi siliciu. În plus, există o mare cantitate de vitamina C (de 200 de ori mai mult decât în mere), precum şi alte vitamine importante cum ar fi K (cu acţiune antihemoragică), PP, complexul B şi provitamina A (beta-caroten).

Citeşte şi: Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir

Cum recoltăm urzica

De la urzică se folosesc două părţi care au proprietăţi medicinale destul de diferite: iarba (adică tulpina cu tot cu frunze) şi rădăcina (mai exact, rizomii, adică tulpini subterane în care urzica îşi depozitează peste iarnă substanţele de rezervă).
Iarba – se recoltează tulpinile, cu tot cu frunze şi, eventual, cu inflorescenţe, prin tăiere, în faza de maturitate a plantei, adică în intervalul cuprins între lunile iulie şi

noiembrie. Ar fi bine să se recolteze partea aeriană de la urzică toamna, târziu, când odată cu frunzele şi tulpina, se pot culege şi seminţele de urzică, care au calităţi medicinale deosebite. Se taie vârfurile înflorite ale urzicii (care trebuie să aibă o lungime de 20-30 cm, nu mai mult), care apoi se pun la uscat în strat de grosime medie (maximum 4 centimetri), în locuri aerisite, umbrite şi lipsite de umiditate. Atunci când s-au uscat, tulpinile de urzică devin foarte casante şi se rup cu un pocnet sec. Se depozitează în pungi de hârtie, în locuri întunecate şi uscate.

Rădăcinile (rizomii) – se recoltează după primele brume, în luna noiembrie, când se dezgroapă cu o cazma, se spală într-un curs rapid de apă şi se lasă să se usuce într-o încăpere călduroasă şi, dacă se poate, expuse la lumina soarelui (chiar dacă această lumină este filtrată de sticlă). Când s-au uscat, rădăcinile de urzică devin, şi ele, foarte casante şi se rup cu un pocnet sec. Se depozitează în săculeţi de pânză, în locuri răcoroase şi uscate.

Citeşte şi: Leurda planta medicinală • Leurda, proprietăţi şi beneficii • Leurda – remedii • Tinctura de leurdă • Reţete şi afecţiuni care pot fi tratate cu leurda

Preparate pe bază de urzică

Tinctura de iarbă de urzică. Se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze, peste care se adaugă două pahare (în total 400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de 12 zile, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu de 4-6 ori pe zi, câte o linguriţă, diluată în pu­ţină apă.

Tinctura de rădăcină de urzică. Într-o sticlă cu dop se pun 15 linguri de pulbere de rădăcină, peste care se adăugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 60 de grade (deoarece extragerea principiilor active din rădăcină necesită o concentraţie alcoolică mai mare). Se închide sticla ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă, diluată în puţină apă.

Pulberea. Atât rădăcinile, cât şi partea aeriană a urzicii se macină cât mai fin cu râşniţa electrică de cafea. Depozitarea pulberii de urzică se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 4 săptămâni (deoarece unele principii active ale urzicii se oxidează în timp). Pulberea din partea aeriană se administrează de 3-6 ori pe zi, câte o linguriţă întreagă, pe stomacul gol. Pulberea de rădăcină se administrează de 4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă, pe stomacul gol.

Citeşte şi: Ceapa proprietăţiBoli ce pot fi prevenite cu ceapă • Tratamente interne cu ceapă • Tratamente externe cu ceapă • Remedii din ceapă

Infuzia combinată. Reţeta este aproape aceeaşi, atât pentru frunze, cât şi pentru rădăcină. Se pun 3-4 linguri de pulbere de iarbă de urzică sau 2 linguri pulbere de rădăcină la macerat, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă o jumătate de litru de apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de urzică, care se foloseşte intern (2-4 căni pe zi).

Sucul de urzică. Se obţine din frunzele proaspăt culese, cât timp planta este verde (adică de primăvara şi până toamna târziu). Acest suc se obţine cu ajutorul mixerului (blenderului) electric: în vasul mixerului se pun 100 de grame de plantă foarte bine spălată în prealabil şi 150 ml de apă de izvor, după care se omogenizează totul prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 120 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare, a celor intestinale şi a anemiei.
Într-un număr viitor ne vom referi la bolile pe care această plantă miraculoasă le tratează.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Sănătatea și natură

Ce este un dezumidificator și cu ce ne ajută în locuință (P)

Andreea Ștefan

Publicat

în

Un dezumidificator este un dispozitiv care scade umiditatea din aer. Acestea sunt utilizate în spații în care umiditatea este prea mare, cum ar fi camere de depozitare, subsoluri, dormitoare sau baie. Dezumidificatoarele funcționează prin absorbția umidității din aer și colectarea acesteia sub formă de condens. Utilizarea unui dezumidificator poate ajuta la prevenirea mucegaiului, dar și a altor probleme cauzate de umiditate. Există dezumidificatoare pentru uz casnic și profesional, diferențiate prin capacitatea de a gestiona volumul de aer și nivelul de control al umidității.

Dezumidificatoarele sunt deci aparate esențiale în casele și locațiile unde există umiditate ridicată, cauza principală a mucegaiului și igrasiei. În acest articol, vom discuta despre dezumidificatoarele de uz casnic și despre diferitele caracteristici și beneficii ale acestora.

Ce este un dezumidificator de uz casnic?

Un dezumidificator casnic este un aparat care elimină excesul de umiditate din aer în spațiile interioare, cum ar fi casele și birourile. Face acest lucru prin aspirarea aerului din cameră, trecându-l peste un element răcit cu agent frigorific și apoi eliminând aerul uscat înapoi în cameră. Umiditatea din aer se condensează și apoi se scurge într-o găleată de colectare sau este canalizată într-un canal de scurgere. Ne referim aici la dezumidificatoarele electrice, nu la cele neelectrice, absorbante cu o capacitate extrem de mică.

Elit - Gustul Desăvârșit

Tipuri de dezumidificatoare de uz casnic

Există trei tipuri principale de dezumidificatoare electrice de uz casnic: dezumidificatoare cu agent frigorific, dezumidificatoare cu desicant și dezumidificatoare Peltier. Dezumidificatoarele cu agent frigorific sunt cele mai răspîndite și folosesc o bobină răcită cu agent frigorific pentru a condensa umiditatea din aer. Dezumidificatoarele cu absorbție folosesc un mecanism diferit, bazat pe un material care poate absorbi umezeala. Materialul este de obicei un gel de silice sau o substanță similară și funcționează prin colectarea umidității din aer. Dezumidificatoarele Peltier se bazeaza pe răcirea unui element cu ajutorul curentului electric. Acestea au in general, o capacitate redusă de dezumidificare și pot fi folosite eficient doar în spații foarte mici. .

Beneficiile dezumidificatoarelor de uz casnic

  • Îmbunătățește calitatea aerului din interior: nivelurile ridicate de umiditate pot duce la apariția mucegaiului și a problemelor conexe care pot fi dăunătoare sănătății dumneavoastră. Îndepărtând excesul de umiditate din aer, dezumidificatoarele îmbunătățesc calitatea aerului din interior și ajută la prevenirea mucegaiuluiși a altor probleme conexe.
  • Reduce reacțiile alergice: nivelurile ridicate de umiditate pot provoca, de asemenea, o creștere a alergenilor, cum ar fi acarienii de praf, care pot declanșa reacții alergice la unele persoane.

Previne deteriorarea mobilierului: nivelurile ridicate de umiditate pot provoca deteriorarea mobilierului, inclusiv podelelor din lemn, tapetului și tapițeriei. Dezumidificatoarele ajută la menținerea uscată a spațiilor interioare, ceea ce poate preveni deteriorarea mobilierului.

Crește eficiența energetică: Dezumidificatoarele vă pot ajuta să reduceți factura de energie prin reducerea nevoii de aer condiționat. Când aerul este uscat, este mai ușor pentru aparatul de aer condiționat să răcească aerul, ceea ce înseamnă că nu trebuie să lucreze la fel de greu.

Îmbunătățește confortul: nivelurile ridicate de umiditate pot face ca spațiile interioare să se simtă moale și inconfortabile. Dezumidificatoarele ajută la reducerea nivelului de umiditate, ceea ce poate face ca spațiile interioare să se simtă mai confortabile.

Caracteristici ale dezumidificatoarelor de uz casnic

  • Capacitate: Dezumidificatoarele de uz casnic vin în diferite dimensiuni, cu capacități diferite de a elimina umezeala din aer. Atunci când alegeți un dezumidificator, luați în considerare dimensiunea încăperii în care va fi folosit și nivelul de umiditate al camerei. Un dezumidificator mic poate să nu fie adecvat pentru o cameră mare cu niveluri ridicate de umiditate.
  • Controlul umidității: Multe dezumidificatoare vin cu un umidistat încorporat, care vă permite să setați un anumit nivel de umiditate pentru cameră. Odată ce nivelul de umiditate dorit este atins, dezumidificatorul se va opri, iar când nivelul de umiditate crește, dezumidificatorul se va reporni.
  • Dezghețare automată: Dezumidificatoarele care funcționează la temperaturi scăzute pot fi acoperite cu îngheț, ceea ce le poate reduce eficiența. Unele dezumidificatoare sunt dotate cu o funcție de dezghețare automată care dezgheță automat unitatea, permițându-i să continue să funcționeze eficient.
  • Oprire automată: Un dezumidificator casnic vine cu o funcție de oprire automată care oprește automat unitatea atunci când bazinul de colectare a apei este plină. Aceasta este o caracteristică convenabilă care împiedică revărsarea apei și deteriorarea unității.
  • Nivel de zgomot: Unele dezumidificatoare pot fi zgomotoase, în special cele cu ventilatoare de mare putere. Dacă zgomotul este o problemă, căutați un dezumidificator cu un rating scăzut în decibeli.
  • Portabilitate: Dacă trebuie să mutați dezumidificatorul din cameră în cameră, căutați o unitate cu roți și un mâner încorporat pentru o mobilitate ușoară.
  • Preț: dezumidificatoarele de uz casnic variază în funcție de capacitate și funcțiu. Luați în considerare bugetul și caracteristicile de care aveți nevoie atunci când alegeți un dezumidificator.

Numeroase modele de purificatore de aer de tip casnic pot fi gasite în magazinul AlecoAir, la cele mai bune prețuri. Calitatea acestora este incontestabilă, fapt pentru care, sunt o alegere perfectă pentru orice tip de locuință. O scurta vizita pe site-ul lor vă va ajuta să faceți o alegere potrivită.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Sănătatea și natură

Varza murată – proprietăţi, leac popular excelent pentru minte, inimă şi… trup

Redactia Ziarului Unirea

Publicat

în

Varza murată este un aliment minune. Cu toate că ne amintim de ea doar ocazional, varza murată se bucură de anumite proprietăţi medicale şi nutriţionale ce merită menţionate.

Varza murată este extrem de bogată în vitamina C (mai bogată chiar decât alimentul în stare proaspătă, crudă), vitamină ce oferă protecţie antioxidantă, dar nu numai, ajutând astfel la fortifierea sistemului imunitar al organismului. Varza murată este cunoscută şi ca un puternic mineralizant şi remediu împotriva anemiei.

În compoziţia sa sunt prezente minerale şi vitamine esenţiale pentru funcţionarea optimă a organismului: vitamine din complexul B şi minerale precum magneziu, acid folic, potasiu, fier, iod. Numai 100 g de varză murată asigură un sfert din doza zilnică de vitamina C recomandată, iar un pahar-două pe zi de zeamă de varză pot face minuni pentru persoanele anemice sau a celor suferind de hemoroizi.

De asemenea, varza acră poate fi consumată cu încredere în curele de slăbire întrucât conţine puţine calorii (20 calorii la 100 grame) şi contribuie la reglarea digestiei, înlesnind totodată arderea grăsimilor.

Elit - Gustul Desăvârșit

În timpul procesului de fermentaţie se formează acidul lactic ce acţionează pozitiv asupra tractului digestiv curăţându-l de bacteriile dăunătoare şi ajutând astfel la detoxifierea organismului. Pe lângă rolul său de eliminator al toxinelor din organism, varza murată mai este cunoscută şi pentru efectul său de stabilizare a tensiunii arteriale.

Recent, nutriţioniştii secolului XXI apreciază varza murată drept un puternic aliment afrodiziac pentru bărbaţi, ducând la creşterea potenţei masculine. Conform unui alt studiu recent, femeile care consumă varză murată de 5 ori pe săptămână prezintă un risc cu 70 la sută mai scăzut de a dezvolta cancer la sân. Virozele pot fi şi ele evitate prin consumul de varză acră, iar pentru prevenirea gripei aviare varza murată este recomandată cu căldură de către specialişti. Graţie conţinutului său de vitamina B12, varza murată încetineşte procesul de îmbătrânire, protejând sistemul nervos şi împiedicând pierderile de memorie.

Previne infecţiile respiratorii

Medicii nutriţionişti susţin că legumele şi fructele murate pot deveni alimente probiotice, atât timp cât sunt conservate corespunzător. Experţii menţionează că murăturile sunt indicate mai ales în perioada rece a anului deoarece au efecte revitalizante, remineralizante, de întărire a sistemului imunitar, de optimizare a digestiei şi de stimulare a detoxifierii organismului.

„Varza murată, de exemplu, îşi păstrează compuşii anticancerigeni, hepatoprotectori şi antioxidanţi. În plus, datorită conţinutului ridicat de vitamina C naturală – până la 60 de miligrame la suta de grame, varza are un efect antioxidant, potenţat şi de vitaminele A şi E, de mineralele: zinc, magneziu, potasiu şi calciu, întărind sistemul imunitar şi rezistenţa la viroze, inclusiv la diferitele forme de gripă”, precizează prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.

Potrivit expertului, alimentul este indicat persoanelor cu disbioză, afecţiune determinată de tratamentele cu antibiotice de sinteză, pentru că restabileşte microflora intestinală şi combate efectul imuno-supresor al acestor medicamente.

„Varza murată, deşi este săracă din punct de vedere caloric, respectiv 20 de kilocalorii la suta de grame, are un conţinut ridicat de fibre care determină instalarea rapidă a stării de saţietate”, completează specialistul în nutriţie.

Mai mult, studiile de specialitate arată că acest produs alimentar este recomandat femeilor aflate la menopauză, deoarece stimulează secreţia hormonilor estrogeni şi creşte sensibilitatea acestora, atenuând simptome precum bufeuri şi nervozitate. De asemenea, antioxidanţii din murături previn apariţia nitrozaminelor cancerigene, rezultate în urma digestiei cărnurilor sau a preparatelor din carne precum şi oxidarea grăsimilor alimentare ingerate.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare