Să ne cunoaştem Cetatea

Este datoria fiecărui român să ştie cât mai multe despre istoria poporului său şi, în mod special, a fiecărui albaiulian – să cunoască istoria oraşului său, pentru că „o naţie care nu-şi cunoaşte şi respectă istoria e sortită pieirii”; iar cum Alba Iulia ocupă un loc cu totul şi cu totul special în istoria noastră, a românilor, prin trecutul său, este de la sine înţeles importanţa cunoaşterii evenimentelor care au marcat devenirea acestui loc.
Aşa cum am mai pomenit şi în alte articole, Cetatea Alba Carolina este inima oraşului nostru; aşadar, nu putem vorbi despre Alba Iulia fără să facem referire şi la Cetatea sau cetăţile care ne vorbesc şi astăzi prin forţa zidurilor lor despre trecutul nostru. În materialul de astăzi încercăm să facem o scurtă prezentare generală a Cetăţii Alba Carolina, pentru a ne forma o perspectivă de ansamblu asupra ei şi asupra celorlalte două fortificaţii pe care le înglobează.
Mai întâi de toate trebuie să spunem că prima fortificaţie militară de importanţă majoră din vechiul Apulum, ale cărei vestigii le putem admira şi astăzi, este Castrul Roman construit în anul 106, în scopul cantonării Legiunii a XIII-a Gemina. Poarta de Sud a Castrului a fost reconstruită şi pusă în valoare, astăzi putând fi admirată pe TRASEUL CELOR TREI FORTIFICAŢII, din cadrul ANSAMBLULUI ARHITECTURAL „HOTEL MEDIEVAL”, iar de anul viitor şi în cadrul TRASEULUI VESTIGIILOR ROMANE DE SUD. După retragerea romanilor, peste zidurile Castrului s-au ridicat, în timp, alte construcţii; de pildă în 1516 începe construirea CETĂŢII MEDIEVALE, modificată şi întărită în mai multe rânduri, din pricina asediilor şi distrugerilor pe care le-a suferit, fiind finalizată în 1625. În timpul domniei principelui Gabriel Bethlem (1613-1629), se realizează mai multe construcţii, printre care şi bastionul de sud-est al Cetăţii Medievale, bastion care-i poartă numele şi pe care, alături de BASTIONUL SAŞILOR, de la Traseul Celor Trei Fortificaţii, îl putem admira şi astăzi. Ajungem în cele din urmă la Cetatea construită la iniţiativa lui Carol al VI-lea de Habsburg, – a cărui statuie ecvestră o întâlnim pe Poarta a III-a a Cetăţii – între anii 1715 – 1738. Este cea mai reprezentativă cetate bastionară din ţara noastră şi a fost ridicată după planurile arhitectului Giovanni Morando Visconti. Cetatea are şapte bastioane, fiecare purtând un nume: Bastionul Eugeniu de Savoia, Bastionul Sfântul Ştefan, Bastionul Trinitarienilor, Bastionul Sfântul Mihail, Bastionul Sfântul Carol, Bastionul Sfânta Elisabeta şi Bastionul Sfântul Capistrano. Între bastioane sunt şapte raveline, fortificaţii triunghiulare situate între bastioane; avem ca exemplu RAVELINUL SFÂNTUL FRANCISC DE PAOLA, pe care putem ajunge, în momentul de faţă, trecând peste podul de lemn, aflat între Bastionul Eugeniu de Savoia şi Bastionul Sfântul Ştefan.
Cetatea Alba Carolina se întinde pe o suprafaţă de aproximativ o sută de hectare, înglobând între zidurile ei, şi celelalte două fortificaţii militare, Cetatea Medievală, respectiv Castrul Roman şi adăposteşte, de asemenea, o mulţime de monumente de o importanţă istorică uriaşă, mărturii seculare ale vieţuirii înaintaşilor noştri pe aceste locuri. În ciclul nostru de articole vom reveni, aşa cum am mai spus, cu informaţii în detaliu despre fiecare obiectiv turistic şi monument din Cetatea Alba Carolina.
Daniel SABĂU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI