Rugăciunea mea către Domnul, Înaltpreasfinţia Voastră, este ca să aveţi la Alba Iulia bucuriile duhovniceşti pe care eu le-am avut

Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţiile Voastre, Preasfinţiile Voastre, onorate oficialităţi centrale şi locale, Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, iubiţi fraţi şi surori,
Cuvântul meu de astăzi se adresează tuturor dar, în mod deosebit, Înaltpreasfinţitului Irineu, noul Arhiepiscop al Alba Iuliei. Importanţa momentului este mare pentru Înaltpreasfinţia Sa, pentru clerul şi credincioşii Arhiepiscopiei dar, sentimental vorbind, şi pentru mine, care i-am fost înaintaş în scaun 21 de ani de zile.
Alba Iulia, ca simbol, are o valoare unică pentru toţi românii. Aici s-au făcut unirile: şi cele politice şi cele religioase. De aceea, oraşul Marii Uniri ne aduce mereu aminte de unitatea noastră spirituală şi naţională. Alba Iulia este cetatea lui Mihai Viteazul, a lui Ferdinand Întregitorul, iar Catedrala Încoronării, unde s-au încoronat suveranii României, Ferdinand şi Maria a fost şi martora reîntregirii spirituale, purtând şi acest nume. În această Catedrală cu semnificaţie unică sunteţi întronizaţi Înaltpreasfinţia Voastră astăzi. Alba Iulia este cetatea credinţei noastre ortodoxe strămoşeşti, este locul soboarelor noastre de odinioară, este scaunul de păstorire al Mitropoliţilor Mărturisitori Iorest şi Sava şi al luminatului Simion Ştefan, care la 1648 a lăsat naţiunii române Noul Testament în româneşte. În predoslovia acestui Nou Testament, marele mitropolit a subliniat rolul spiritual unificator al Cărţii Sfinte, ale cărei cuvinte „trebuie să fii ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate ţările”.
Alba Iulia este Golgota trecutului nostru de suferinţă pentru credinţă şi de aspiraţii politice, de multe ori înecate în sânge. Dar tot Alba Iulia este şi Ierusalimul nostru în care s-a pecetluit visul de unitate al multor generaţii de oameni. Poate nu întâmplător, în pericopa evanghelică a acestei duminici, închinată primului Sinod ecumenic, Îl auzim pe Mântuitorul rugându-Se Tatălui pentru noi, „Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi.” (Ioan 17, 11). Dacă Bălgradul a suspinat când s-a năruit opera politică a lui Mihai Viteazul, dacă a plâns când s-a produs dezbinarea religioasă a românilor şi s-a prăbuşit Mitropolia Alba Iuliei, i-a rezervat providenţa divină bucuria Marii Uniri şi a Reîntregirii spirituale. Noi, cei de astăzi şi, în mod concret, Înaltpreasfinţia Voastră, Părinte Arhiepiscop Irineu, suntem chemaţi să păstrăm cu sfinţenie tezaurul de credinţă şi de cultură al înaintaşilor şi să facem o făgăduinţă solemnă, cum spunea protopopul Gheorghe Ciuhandu, „că până şi trupurile noastre le vom arunca stavilă în calea celor ce ar îndrăzni să micşoreze sau să fărâmiţeze acest patrimoniu îndelung pregătit prin mucenicia şi jertfele fără de seamăn ale fraţilor noştri mai mari!”. Ar putea părea patriotarde şi festiviste aceste fraze pentru o lume care, din motive obiective sau subiective, îşi pierde legătura cu valorile netrecătoare ale Bisericii şi Neamului. Dar pentru noi rămân de mare importanţă. „Iisus Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel, ieri şi azi şi în veci este Acelaşi” (Evrei 13, 8). Iar Biserica Lui, „nici porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Un mare duhovnic al vremurilor noastre spune că „Hristos este prietenul nostru, fratele nostru, El este tot binele şi toată frumuseţea. El este Totul. Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”. Pentru noi Hristos este Unicul şi nu unul dintre întemeietorii de religii. Dacă unii din lumea secularizată Îl socotesc doar o personalitate genială şi nu Dumnezeu, nici măcar nu sunt originali. Lucrurile s-au mai petrecut. Arie şi cu adepţii lui Îl considerau prima creatură a Tatălui, creat din voinţa Lui şi nu din fiinţa Lui. De aceea, Sinodul I ecumenic de la 325, pe care-l aniversăm astăzi, a afirmat răspicat deofiinţimea Fiului cu Tatăl şi coeternitatea Lor. Toate aceste sunt lucruri cunoscute, dar rostite astăzi şi aici, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, capătă o mai mare greutate. Iar pentru Înaltpreasfinţitul Irineu devin un testament de suflet, care-l va determina să le propovăduiască cu timp şi fără timp, aducându-şi aminte că locul în care păstoreşte este sfânt şi că-n scaunul Bălgradului s-au perindat oameni deosebiţi, începând cu Sfântul Ierotei, de la anul 953, continuând cu Sfinţii Ilie Iorest şi Sava Brancovici, cu Mitropolitul cărturar Simion Ştefan, şi-n vremurile din urmă cu Episcopul Emilian şi cu smeritul Arhiepiscop Andrei. Moştenirea spirituală pe care o primiţi Înaltpreasfinţia Voastră, Părinte Arhiepiscop Irineu este una bogată şi frumoasă. Cele peste 600 de parohii, cu peste 700 de biserici, apoi vetrele monahale în umăr de 42, la care se adaugă centrele de slujire socială care depăşesc numărul de 60. Însă, în mod deosebit, profesor universitar fiind, vă legăm de suflet şcolile teologice: Facultatea de Teologie şi Seminarul Teologic. După părerea noastră, care credem că e una obiectivă, sunt şcoli bune şi au, din darul lui Dumnezeu, un spaţiu pentru învăţătură şi rugăciune modern şi la standardele actuale. Ne-am bucurat că acest lucru a fost subliniat, în mai multe rânduri, de Părintele Patriarh Daniel. Iar pentru misiune, de mare folos este postul de Radio „Reîntregirea”, care, în colaborare cu postul de Radio „Trinitas” al Sfintei Patriarhii, poate face lucruri de folos. Dar cea mai preţioasă moştenire sunt preoţii şi credincioşii. Lor li se adaugă cinul monahal. Îi îndemn să vă primească cu tot dragul în sufletul lor, iar Înaltpreasfinţia Voastră să-i înţelegeţi, să-i ocrotiţi şi să-i preţuiţi, căci sunt oameni de calitate. Îl rog pe Mântuitorul Hristos să mă ierte dacă mă voi folosi de cuvântul Lui, parafrazându-L, dorindu-vă „să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12). Conlucrarea cu administraţiile judeţene şi locale a fost aici, în arhiepiscopia noastră, una de excepţie. Lucrul acesta este de folos atât pentru viaţa duhovnicească a parohiilor, cât şi pentru activitatea lor gospodărească. Sperăm ca această simfonie să-şi continue drumul ei. Iar eu, în calitate de Mitropolit, când veţi considera că aveţi nevoie de sprijinul şi ajutorul meu, vi le voi oferi cu tot dragul. Rugăciunea mea către Domnul, Înaltpreasfinţia Voastră, este ca să aveţi la Alba Iulia bucuriile duhovniceşti pe care eu le-am avut. Închei folosind cuvintele Sfântului Apostol Iuda: „Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere, şi să vă pună înaintea slavei Lui neprihăniţi, cu bucurie, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii! Amin”. (Iuda 1, 24-25)
† ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI