Roșia Montană rămâne și în 2026 pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol: Cum este motivată decizia UNESCO

Roșia Montană rămâne și în 2026 pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol: Cum este motivată decizia UNESCO

Roșia Montană nu iese din zona roșie a patrimoniului mondial. UNESCO a decis să mențină pe mai departe Peisajul minier Roșia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, semnalând că amenințările asupra sitului nu au fost încă eliminate. La cinci ani de la includerea sa în patrimoniul mondial, România are în continuare de rezolvat probleme juridice, urbanistice, de conservare și de management.

Decizia adoptată în cadrul celei de-a 48-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial, desfășurată la Busan, în Coreea de Sud, între 19 și 29 iulie 2026, confirmă o situație care se prelungește din 2021: Roșia Montană este un sit de valoare universală excepțională, dar unul pe care UNESCO îl consideră în continuare vulnerabil.

Comitetul a decis explicit menținerea Peisajului minier Roșia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. Pentru România, mesajul este limpede: includerea sitului în UNESCO nu a încheiat disputa privind protejarea sa, ci a deschis un proces de monitorizare și de măsuri corective care încă nu este finalizat.

Cinci ani de patrimoniu mondial, cinci ani de „pericol”

Roșia Montană a fost înscrisă în 2021 pe Lista Patrimoniului Mondial, simultan cu includerea în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.

Statutul este unul aparte. Roșia Montană nu și-a pierdut statutul UNESCO; dimpotrivă, este recunoscută pentru valoarea sa universală excepțională. Însă UNESCO consideră că această valoare poate fi afectată de amenințări suficient de serioase pentru a justifica includerea pe lista specială de protecție.

În centrul problemei se află, în continuare, posibilitatea reluării unei exploatări aurifere de mare amploare, în carieră deschisă, dar și vulnerabilități legate de conservarea patrimoniului, dezvoltarea urbană, gestionarea apelor și infrastructura istorică.

Decizia din 2026 arată că, în perspectiva UNESCO, aceste probleme nu au fost încă rezolvate în măsura necesară pentru eliminarea statutului „în Pericol”.

De ce este Roșia Montană atât de importantă din perspectiva UNESCO?

Pentru UNESCO, Roșia Montană nu înseamnă doar o zonă minieră și nici doar vestigii romane.

Este un peisaj cultural, format prin interacțiunea dintre comunități, activități miniere și mediul natural pe parcursul unei perioade istorice foarte lungi.

Valoarea sitului este legată în special de sistemul de exploatări miniere antice, inclusiv de lucrările subterane romane, dar și de peisajul rezultat din exploatarea succesivă a resurselor, de patrimoniul construit, de zonele funerare și sacre și de structurile istorice asociate mineritului.

În evaluarea UNESCO, complexul minier roman de la Roșia Montană este unul dintre cele mai importante și mai extinse ansambluri de exploatare auriferă subterană romană cunoscute.

De aici rezultă miza: protejarea Roșiei Montane nu înseamnă conservarea câtorva clădiri izolate, ci menținerea unui sistem cultural și istoric integrat.

Mina nu mai funcționează. De ce rămâne totuși situl „în Pericol”?

Aceasta este una dintre întrebările esențiale.

Faptul că exploatarea minieră de mare amploare nu se desfășoară în prezent nu înseamnă automat că amenințarea identificată de UNESCO a dispărut.

În documentele sale, UNESCO indică în continuare drept amenințare potențiala reluare a exploatării aurifere de mare amploare în carieră deschisă.

Problema este și una juridică. În anii care au urmat înscrierii UNESCO, proiectul minier asociat companiei Gabriel Resources și RMGC a făcut obiectul unor proceduri judiciare și arbitrale complexe.

În 2024, România a obținut o decizie favorabilă în arbitrajul internațional ICSID în disputa cu Gabriel Resources. Ulterior au existat însă proceduri de contestare, iar în plan intern au continuat litigii legate de situația licenței miniere.

Pentru UNESCO, aceste incertitudini juridice contează deoarece ele influențează posibilitatea de a institui definitiv instrumentele de planificare și protecție necesare sitului.

PUG-ul, o piesă-cheie în protejarea Roșiei Montane

Una dintre problemele urmărite îndeaproape de UNESCO este Planul Urbanistic General (PUG).

Pentru un sit atât de complex, planificarea urbanistică nu este o simplă procedură administrativă. Ea stabilește ce tip de intervenții sunt posibile, unde și în ce condiții.

UNESCO consideră PUG-ul un instrument esențial pentru: controlul dezvoltării; protejarea valorii universale excepționale; prevenirea intervențiilor incompatibile cu statutul UNESCO; gestionarea presiunilor asupra peisajului;
crearea unui cadru coerent pentru conservare.

În 2026, însă, Comitetul constată că implementarea unor măsuri-cheie a fost întârziată, inclusiv în contextul problemelor juridice care continuă să afecteze situația sitului. Cu alte cuvinte, protecția UNESCO trebuie să fie transpusă și în reguli concrete pe teren.

Patrimoniul subteran, o altă miză majoră

O problemă importantă este și situația lucrărilor miniere subterane. UNESCO urmărește transferul controlului asupra unor lucrări miniere de la RMGC către Agenția Națională pentru Resurse Minerale, astfel încât acestea să poată fi gestionate în scopuri de cercetare, conservare și protejare a patrimoniului. Miza nu este una pur administrativă.

Galerii, lucrări miniere, vestigii și structuri subterane pot oferi informații esențiale despre evoluția tehnicilor de exploatare, inclusiv despre mineritul roman.

Pentru UNESCO, cunoașterea și conservarea acestor elemente sunt componente fundamentale ale valorii sitului.

Apa devine o problemă de patrimoniu

În 2026, UNESCO atrage atenția și asupra unei probleme mai puțin vizibile publicului: apele provenite din lucrările miniere și starea infrastructurii istorice asociate gestionării apei.

Comitetul solicită o evaluare mai cuprinzătoare a riscurilor asociate evacuărilor de apă și măsuri adecvate de gestionare.

O atenție deosebită este acordată și celor 18 iazuri istorice datând din secolele XVIII–XIX.

UNESCO cere un plan formal de inspecție și întreținere a acestora.

Este un exemplu al modului în care statutul „în Pericol” depășește disputa clasică „minerit sau patrimoniu”. Pentru UNESCO, protecția Roșiei Montane presupune și întreținerea infrastructurii istorice, gestionarea riscurilor și prevenirea degradării progresive.

Evaluarea impactului asupra patrimoniului, o posibilă schimbare de paradigmă

O altă direcție importantă indicată în 2026 este utilizarea Heritage Impact Assessments – HIA, evaluări ale impactului proiectelor asupra patrimoniului.

Ideea este simplă: înainte ca un proiect sau o intervenție să fie aprobată, trebuie analizat dacă aceasta poate afecta valoarea universală excepțională a sitului UNESCO.

Comitetul încurajează România să consolideze cadrul legislativ și metodologic pentru aplicarea sistematică a acestor evaluări.

Dacă acest mecanism va fi implementat eficient, el ar putea deveni unul dintre cele mai importante instrumente de prevenție pentru Roșia Montană.

UNESCO vede progrese, dar nu consideră misiunea încheiată

Mesajul deciziei din 2026 nu este unul de condamnare fără nuanțe.

România a făcut pași înainte, iar UNESCO consemnează anumite progrese. Problema este că acestea nu sunt încă suficiente pentru ca situl să poată fi scos de pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.

Diferența este esențială.

Roșia Montană nu este considerată „pierdută”. Este considerată insuficient protejată.

Lista în Pericol este, de fapt, un instrument prin care UNESCO încearcă să determine statul parte să adopte măsurile necesare pentru conservarea sitului.

Comitetul Patrimoniului Mondial a stabilit un nou reper: România trebuie să transmită până la 1 februarie 2027 un raport actualizat privind starea de conservare a Roșiei Montane și implementarea măsurilor corective.

Raportul va fi analizat la următoarea sesiune relevantă a Comitetului Patrimoniului Mondial.

Acolo se va vedea dacă România poate demonstra progrese suficiente în domenii precum: protecția juridică;
planificarea urbanistică; conservarea patrimoniului construit și subteran; gestionarea apelor; întreținerea infrastructurii istorice; managementul sitului; evaluarea impactului proiectelor asupra patrimoniului. Până atunci, statutul rămâne neschimbat.

sursa: UNESCO World Heritage Centre

foto: arhivă

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News