România nu-i S.A.

Am avut, recent, o discuţie interesantă (deşi marcată de controversă) cu un amic, om de afaceri, căruia i-am expus teoria mea cu privire la modul în care s-au degradat şi se degradează în continuare relaţiile inter­umane. Şi nu mă refer doar la cele dintre indivizi, ci şi la cele între comunităţi de diferite ranguri şi dimensiuni: state, grupuri economice, politice etc. Eu susţin că întreaga umanitate se află într-un regres vizibil şi că s-ar putea ca mayaşii să fi avut, într-adevăr, dreptate. Lumea oamenilor s-a sfârşit! Ceea ce funcţionează acum la nivel planetar este un ecosistem botezat cu titlul de societate umană, în care singura lege valabilă este cea naturală, a supravieţuirii celui mai puternic. Toată omenirea evoluează acum fără să mai ţină cont de nicio regulă, doar într-o încleştare competiţională sălbatică. Ca şi cum societatea umană nu ar mai fi compusă din oameni, ci din plăntuţe şi animăluţe, gâze şi peşti, care se hrănesc unii cu alţii, în funcţie de poziţia pe care o ocupă în lanţul trofic. Singurul resort care mai animă acum activitatea umană este înavuţirea, acumularea de bunuri materiale. Iar din această perspectivă dezechilibrul şi inechitatea între state şi indivizi au ajuns la un punct critic. Realitatea, la nivel planetar, este că anul acesta populaţia Terrei va ajunge la cifra de 7 miliarde de locuitori, în condiţiile în care 80% din capitalul mondial este acumulat în mâna a 2% din această populaţie şi în timp ce 500 de milioane de locuitori (o populaţie egală cu cea a Europei) mor de foame, efectiv, şi mai mult de jumătate din populaţia globului trăieşte la limita de subzistenţă! Iar acum raportaţi datele de mai sus, proporţional, la ţara noastră şi la populaţia ei…
Şi pentru că vorbim despre ţara noastră, i-am expus amicului cu pricina şi teoria mea cu privire la întoarcerea noastră pe roata istoriei, tot mai înapoi. Ne-am închipuit după 1989, o scurtă perioadă de timp, că ne aflăm în capitalism, când de fapt la noi se reconstituiau relaţiile de tip feudal, cu baroni locali imunitari în faţa legii, înconjuraţi de supuşi, baroni gata să se opună şi lui Vodă, dacă lor nu le convine jocul de-a vasalitatea. Apoi, în regres vizibil, foarte rapid, am ajuns la relaţiile de tip sclavagist. Jupuiţi prin taxe şi impozite, atât angajaţii cât şi angajatorii, ne-am trezit sclavii unui sistem al cărui „merit” major este, iată, îndatorarea ţării noastre până într-atât încât fiecăruia dintre noi îi revine o datorie de 2.500 de euro. La care se adaugă datoriile noastre individuale, pe la bănci şi pe la diferiţi furnizori de servicii. Urmează să intrăm, azi-mâine, în comuna primitivă, să ne hrănim cu ciuperci şi cu rădăcini, şi să trăim în peşterile noastre îngheţate (că gazu-i al dracului de scump). Atunci vom ieşi cu frenezie la drumul mare, cu ciomegele în mâini, răcnind nearticulat şi omorându-ne între noi pentru o îmbucătură de pâine. Ne vom organiza pe triburi, în funcţie de afinităţi şi interese (politice, economice, de familie etc.) şi vom duce războaie teritoriale între noi (deja acestea se duc, în umbră). Pe scurt, lumea oamenilor s-a sfârşit, pentru că oamenii se întorc la bestialitatea lacomă şi la primitivism, iar toate sistemele de organizare de până acum s-au dovedit falimentare. Nici comunismul n-a funcţionat, dar nici capitalismul şi democraţia nu mai funcţionează, deoarece nu mai există baza lor: principiile şi valorile!
Prietenul meu a recunoscut că şi el îşi exploatează angajaţii ca pe sclavi, aşa cum fac toţi oamenii de afaceri, care se îmbogăţesc fără măsură în timp ce angajaţii lor abia mai respiră. Mi-a dat ca exemplu pe patronul unei firme mari şi foarte respectate, cu peste 1.000 de angajaţi, în care doar câţiva şefi câştigă bine, iar restul sunt… sclavi. Cică e condamnabil şi că asta se petrece şi cu ţara noastră. L-am contrazis. Comparaţia nu e valabilă, căci România nu este S.A.! Poate că un patron de firmă îşi poate trata angajaţii după cum îl taie capul (în limitele permise de lege), dar asta pentru că firma respectivă e creaţia lui! În timp ce România, ţara asta, nu e creaţia niciunui partid politic, nici a preşedintelui, nici a premierului, oricare ar fi ei! Dar, cu toate acestea, ţara are nevoie de un manageriat eficient, exact ca o societate comercială…

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI