Revoluţia a fost sărbătorită şi… confiscată!

Motto:
„Au făcut copiii noştri dinţi,
Muşcă din bunici şi din părinţi,
Muşcă din păduri şi din pământ,
Muşcă şi din morţii din mormânt!”

Alba Iulia nu şi-a uitat eroii. Lor şi succesului Revoluţiei de la 1989 le-a fost dedicată o manifestare sobră care i-a reunit pe toţi cei care au participat la evenimentele de atunci dar şi localnici şi autorităţi publice locale şi judeţene. În general manifestarea a urmat tipicul obişnuit în alţi ani, cu depuneri de coroane şi parastas. Singurul moment care a ieşit din tipar a fost dezvelirea monumentului Revoluţiei din decembrie 1989, care a fost sfinţit, după rânduială, de ÎPS Andrei şi de un sobor de preoţi printre care s-a aflat şi părintele Doru Gheaja, participant activ la evenimentele de acum 21 de ani. Monumentul a fost realizat de sculptorul albaiulian Florin Magda şi este o reproducere a celebrului steag găurit al revoluţiei. Au fost prezenţi preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, prefectul Ştefan Bardan şi primarul Mircea Hava, care au avut alocuţiuni foarte scurte şi de bun simţ. Apoi au fost depuse coroane la monument, atât din partea instituţiilor, cât şi din partea partidelor politice parlamentare.
În principiu ar fi trebuit ca data de 21 decembrie să stea sub semnul respectului faţă de Revoluţie şi faţă de revoluţionari. Din păcate, nu a fost aşa. Anul acesta manifestările mi-au lăsat un gust mai amar decât cele din anii trecuţi, în ciuda consensului dintre organizaţiile de revoluţionari (cele trei organizaţii, însumând peste 200 de membri, au sărbătorit anul acesta Revoluţia împreună, ca niciodată până acum). Spun aceasta deoarece la un astfel de moment festiv, cum a fost cel al dezvelirii şi sfinţirii monumentului, s-ar fi cuvenit să existe o linişte paşnică şi în rândurile participanţilor politici, dar lucrurile au stat cu totul altfel, pentru că un tânăr liberal, care a şi depus o coroană din partea partidului său, nu s-a putut abţine de la vociferări în momentul discursului ţinut de Mihai Babiţchi, motivul nemulţumirii răsunătoare a acestuia fiind recunoaşterea meritelor preşedintelui Dumitrel în ceea ce priveşte aprobarea şi finanţarea monumentului. L-am întrebat pe tânărul liberal, aşa, ca într-o doară, câţi ani are. Mi-a răspuns cu seninătate: 30! Adică la Revoluţie micul liberal avea 10 ani. Orice comentariu e de prisos în aceste condiţii. Nici măcar momentul de reculegere dedicat victimelor revoluţiei nu l-a potolit pe flăcăul îndoctrinat mai rău decât pionierii şi uteciştii de pe vremuri… Şi tot un gust amar mi-a lăsat prezenţa, ca în fiecare an, a miliţienilor, securiştilor (nu mă refer la ofiţerii SRI), a informatorilor şi a dezinformatorilor de tot felul, la masa festivă organizată la Hotel Parc după încheierea manifestării. Atât de numeroşi încât revoluţionarii autentici nu au mai apucat nimic din bufetul suedez, decât nişte frunze de pătrunjel. Şi când spun autentici nu mă refer la cei „cu patalama”, ci la cei care au participat activ (şi pot dovedi acest lucru cu fotografii şi mărturii ale camarazilor din zilele acelea), dar care nu au cerut niciodată niciun fel de recunoaştere. Prezenţa „noului pionier liberal” îndoctrinat în mulţime şi a moştenitorilor regimului comunist (cu sau fără uniformă) m-a determinat să revăd un fragment din spectacolul „Degeaba…?!”, al lui Tudor Gheorghe (fiu de luptător anticomunist şi de deţinut politic), din care am citat la începutul articolului. Şi am realizat că maestrul are dreptate în toată dezamăgirea lui scârbită: comunismul a făcut pui!
Dar cel mai întristător lucru este însuşi monumentul, pe care este inscripţionat motto-ul cărţii semnate de conducătorul revoluţionarilor din Alba, Mihai Babiţchi, intitulată „Revoltă în labirint”. Întristător pentru că motto-ul a fost preluat fără a se face precizarea cui aparţine. Pur şi simplu numele lui Babiţchi a fost ras de pe monument, deşi eu ştiu că lângă orice citat trebuie să se afle şi numele autorului. Însăşi legea copyright-ului prevede asta! „În 1989 ne-au confiscat Revoluţia şi pe mine m-au eliminat din spaţiul public. Acum, chiar cei împotriva cărora am luptat îmi elimină numele şi îmi confiscă memoria”, a declarat Babiţchi. Se vede, aşadar, că influenţa celor cărora le stă Babiţchi în gât (aşa cum îi arde la rărunchi însăşi Revoluţia!) este, încă, foarte mare. Influenţă care ţine, iată, de 21 de ani, şi nu prea are de gând să se încheie. Poate doar după o nouă revoluţie…
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI