Reforma statului

De ani buni, zi de zi, ceas de ceas pe toate televiziunile naţionale şi în toate mediile politice româneşti se vorbeşte despre necesitatea reformării statului român şi a instituţiilor sale. Vorbe multe, fapte cam puţine. Pe când s-a apucat Guvernul Boc să reformeze unele instituţii ale statului, s-a trezit dintr-o dată pe cap deopotrivă cu criza economică mondială, dar şi cu încrâncenarea sindicatelor de tot felul, astfel că a cam trebuit să dea înapoi, nereuşind decât foarte puţin să ajungă prin părţile esenţiale. Este drept, cu mari sacrificii din partea populaţiei, şi cu asumări peste asumări de răspundere ale Guvernului (nu prin dezbateri amănunţite în plenul Parlamentului!) au fost aprobate câteva legi organice absolut necesare pentru mersul de azi al societăţii româneşti, societate  care după cum se ştie este  parte a Uniunii Europene începând cu anul 2007. Este vorba de noua lege a salarizăriii unice a personalului din domeniul bugetar, ce se aplică de la începutul acestui an, o nouă lege a învăţământului şi o nouă lege a pensiilor, care, cu toate imperfecţiunile pe care le au (şi probabil au destule) sperăm că vor pune cât de cât o anumită ordine în salarizarea personalului bugetar în privinţa pensiilor şi a reformării învăţământului românesc. De asemenea, deşi s-a anunţat cu mare pompă că au fost reduse peste 100 de agenţii guvernamentale, în mare parte personalul din cadrul acestora fie a fost absorbit în cadrul celor care au rămas, fie  a fost preluat, aşa pe nesimţite, în cadrul numeroaselor ministere care funcţionează în cadrul Guvernului. Una peste alta, în anii 2009 – 2010 s-a reuşit totuşi reducerea personalului bugetar cu circa 130.000 – 140.000 de persoane, ceea ce este încă destul de puţin, ţinând cont de faptul că actualmente statul are încă în funcţiune un număr de peste 1. 350.000 de  angajaţi şi că ideal ar putea funcţiona cu circa 750.000 – 800.000 de salariaţi.
Pe bună dreptate, multă lume se întreabă  de ce oare nu se face reforma statului de sus în jos şi nu de jos în sus? De ce nu se începe cu reducerea numărului de ministere, la doar circa jumătate faţă de câte sunt astăzi? De ce Guvernul Ungariei, spre exemplu, poate funcţiona cu doar 8 ministere, iar Guvernul României cu 15? Ce rost are să ţinem, spre exemplu, patru ministere numai în domeniul economiei, când poate mult mai eficient ar fi doar unul? Apoi cât se mai tot amână aplicarea referendumului privind reducerea numărului de parlamentari de la aproape 500 cât este în prezent, la 300, aşa cum de fapt s-a pronunţat în mod covârşitor (peste 75 la sută) poporul român?
Întâmplător sau nu, duminică după-amiază, în cadrul unei întâlniri între preşedintele Traian Băsescu şi liderii principalului partid de guvernământ (PDL) au fost luate în discuţie mai multe teme în vederea găsirii unor soluţii pentru a se recredibiliza guvernarea actuală, între care s-a discutat şi despre unele modificări necesare la actuala Constituţie. Preşedintele le-a spus liderilor PDL că e nevoie să-şi asume acest demers al modificării Legii fundamentale până la alegerile din 2012. Domnia sa a subliniat că este absolut necesară reducerea numărului de parlamentari în conformitate cu ceea ce a aprobat la referendumul din 2009 pe această temă poporul român (adică la doar 300 de parlamentari). Totodată le-a supus atenţiei o posibilă revenire la un mandat de 4 ani pentru preşedintele României. Traian Băsescu a argumentat că, în acest moment, decalarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare face ca o dată la doi ani să fie alegeri în România, astfel că partidele politice sunt într-o continuă campanie electorală, iar problemele ce ţin de munca şi viaţa de zi cu zi ale românilor rămân astfel perpetuu nerezolvate.  Preşedintele a mai spus că „ar fi necesară o clarificare prin Constituţie şi a condiţiilor de suspendare a preşedintelui, aşa încât, în cazul în care prin referendum naţional românii hotărăsc că preşedintele rămâne în funcţie, atunci automat Parlamentul să poată să fie dizolvat şi să se organizeze din nou alegeri parlamentare. Asta pentru a nu se mai juca nimeni aproape zilnic de-a suspendarea preşedintelui şi a-şi vedea fiecare de menirea pentru care poporul l-a ales”. Suntem curioşi, pe viitor ce se va alege de toate acestea…
Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI