Reforma…plecărilor!

Timpul trece şi ne dăm seama tot mai mult că profetul crizei, Nouriel Roubini a avut dreptate. Economiile dezvoltate ale lumii cad rând pe rând în capcana creşterii economice lente şi au nevoie de tot mai mulţi stimuli fiscali şi de mai puţină austeritate pentru a se relansa. Iată că, după ce am fost obligaţi să uităm de marxism, acum aflăm de la acelaşi Roubini că întemeietorul socialismului ştiinţific, Karl Marx, ar fi vorbit cu mult timp în urmă de autodistrugerea capitalismului şi iată că acum ea chiar se întâmplă. Fiecare firmă vrea să supravieţuiască, aşa că reduce tot mai mult costurile cu forţa de muncă. Dar costurile cu forţa de muncă înseamnă venitul salarial şi consumul altuia. Laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Nouriel Roubini, ne trezeşte la realitate: capitalismul nu a ajuns încă la autodistrugere, dar suntem în faţa unui risc major. Dacă ne gândim la România, trebuie să recunoaştem că ea continuă să rămână ţara paradoxurilor. În timp ce preţul petrolului, pe piaţa mondială, a înregistrat cea mai mare scădere trimestrială din 2008 încoace, iar în ultimul trimestru s-a ieftinit cu 15 la sută, la noi preţurile carburanţilor rămân neclintite. Specialiştii spun că benzina ar fi trebuit să coste cu 20 la sută mai puţin, dar aproape că ne-am obişnuit ca, la noi, nimic să nu se ieftinească. Şi pentru că tot vorbeam de lumea mioritică, nu putem trece cu vederea perspectiva noastră economică: plecarea investitorilor. Nokia închide fabrica de la Jucu, cu care nu demult ne mândream, dar au mai plecat şi alţii: producătorul de îngheţată Nestle a ales Bulgaria, Coca Cola s-a mutat de la Iaşi în Republica Moldova, Kraft Food a relocat producţia de îngheţată tot la vecinii noştri bulgari şi, din păcate, mai sunt şi altele pe care nu le mai amintim acum. Mai trebuie spus că în categoria investitorilor se regăsesc cei serioşi, dar şi „îndrăgostiţii” de inginerii financiare: speculatorii financiari – fonduri de pensii, de investiţii, societăţi de asigurare şi alţii. Cu toţii suferă ori de câte ori apar schimbări în economia unei ţări – curs de schimb, rata dobânzii, politică fiscală. Înrăutăţirea situaţiei economice dintr-o ţară sau zonă îi determină pe iubitorii de inginerii financiare să alerge către locuri mai profitabile. Să ne aducem aminte de anii 2008, când „curgea” capitalul spre România şi se acordau uşor credite; efectul – euro a ajuns până la 3,6 lei, dar acelaşi capital a ieşit din ţară la primele semne ale crizei, lăsându-ne să ne luptăm cu cursul leu-euro. Aşadar, nu trebuie să uităm că astfel de migraţii ale investiţiilor se produc nu doar la noi, ci în întreaga lume. Din păcate, cu fiecare plecare, investitorii lasă în urma lor un adevărat cutremur în economiile pe care le abandonează.
În categoria investitorilor serioşi se regăsesc puternice companii de producţie, care pentru amenajarea unui nou spaţiu depun importante eforturi financiare. Prin urmare, când bate vântul plecării dintr-o ţară în alta întâmpină o oarecare rezistenţă şi trebuie să apară imense gafe economice pentru a-i determina să facă acest pas. Ei aleg o astfel de soluţie când politicile fiscale devin tot mai agresive, când sunt sufocaţi de birocraţie şi taxe (TVA, accize) şi când simt că instabilitatea…înfloreşte. Şi ţara noastră nu e departe de toate cele amintite. De ce au plecat marile companii? Cu siguranţă au fost „atinse” de reforma actualului guvern. Zadarnic caută premierul Boc alte companii în locul lor, nimic nu se va schimba. Foştii angajaţi îngroaşă numărul şomerilor şi multe produse care până nu demult erau fabricate la noi sunt acum importate mai scump. Cu siguranţă, plecările „se simt” şi în colectarea impozitelor, dar Guvernul încă nu observă nimic. Nouă nu ne rămâne decât să trăim, mai bine sau mai rău, şi să nu uităm în nici un caz să mulţumim din inimă…guvernanţilor, partidului, statului…!
Adriana DURIGĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI