„Pușcăria pentru elevi, un eșec anunțat” – Profesor universitar din Alba, despre sala de detenție în școli

 „Pușcăria pentru elevi, un eșec anunțat” – Profesor universitar din Alba, despre sala de detenție în școli

Lectorul universitar doctor Claudiu Ștefani, din cadrul Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, și-a exprimat opinia despre măsura introducerii a sălii de detenție în școli, afirmând faptul că pușcăria pentru elevi este un eșec anunțat și că Ministerul Educației ar fi trebuit să prezinte public un plan concret de implementare a acestei măsuri.

Citește și: Sala de detenție pentru elevi, introdusă în școlile din România din septembrie 2024: Ce prevede noul Statut al Elevului

„Pușcăria pentru elevi, un eșec anunțat Anul școlar 2024-2025 vine cu o serie de măsuri noi odată cu adoptarea Noului Statut al Elevului de către Ministerul Educației și a Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP).

Printre măsurile prevăzute în statutul elevului se găsesc interdicția privind folosirea, de către elevi, a telefoanelor mobile ori a altor echipamente de comunicații electronice, în timpul orelor de curs, cu excepția utilizării acestora în scop educativ, cu acordul cadrului didactic și interzicerea absenței ca mijloc de coerciție.

O altă măsură, inclusă în statutul elevului, este crearea în școli a unui spațiu de detenție pentru elevi. Astfel în art. 14 (2) din Statutul elevilor, elevii care prin comportamentul lor afectează desfășurarea lecției pot fi duși într-o sală specială din școală unde sub supravegherea altui profesor vor desfășura alte activități cum ar fi lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc. Elevii astfel sancționați nu vor fi puși absenți.

În cazul interzicerii telefoanelor în școli există un consens în rândul specialiștilor care arată clar că aceste dispozitive și mai ales programele rulate pe ele afectează grav capacitatea de concentrare a elevilor. Johan Hari, autorul cărții Hoții de atenție, explică faptul că lipsa de concentrare este rezultatul utilizării compulsive a dispozitivelor electronice care ne conectează la rețele sociale, special concepute să ne rețină atenția. Acestea ne identifică și ne exploatează slăbiciunile și ne duc la epuizare fizică și psihică, amplifică stresul, izolarea fizică și psihică. Atenția a devenit astăzi o marfă prețioasă care se cumpără și se vinde. La fel în cazul interzicerii utilizării absențelor ca mijloc de coerciție măsura este bună deoarece reduce și ea posibilele abuzuri.

În cazul sălii speciale pentru elevii „perturbatori”, „indisciplinați” sau „zgubilitici” cum au fost numiți de secretarul de stat Florian Lixandru care nu a fost numită în nici un fel de Ministerul Educației și care a primit numele de „sală de detenție” exact ca în sistemul american, atât de la modă printre tinerii anilor 2000, prin filmele cu liceeni, lucrurile nu stau la fel.

În primul rând, reprezentanții elevilor au contestat măsura susținând că aceasta este o formă de segregare școlară. Reprezentanții Consiliul Elevilor din Iași, intervievați de Ziarul de Iași au arătat că înțeleg nevoia de a respecta dreptul la educație al celorlalți dar elevii „problemă” trebuie consiliați și ajutați și nu culpabilizați și ferecați într-o sală. Elevii problematici trebuie duși în cabinetul de consiliere al școlii, în astfel de circumstanțe, pentru a primi ajutor specializat. Mai mult, spun elevii, o asemenea măsură poate fi folosită abuziv împotriva unor elevi din cauza subiectivității profesorilor.

Un alt motiv de contestare a acestei măsuri este legat de existența resurselor necesare pentru crearea acestor spații speciale într-o țară în care în multe școli se învață în trei schimburi și nu există destule resurse umane pentru gestionarea lor. Cine să supravegheze elevii problematici? Aceiași profesori care au probleme legate de managementul clasei de elevi să o facă? Ministerul Educației nu a prezentat public un plan concret de aplicare a acestei măsuri, vreo analiză de impact privitoare la spațiile existente în școli sau la disponibilitatea personalului implicat.

Prin urmare sunt toate condițiile pentru un fiasco! Un punct de vedere concordant cu cele de mai sus este exprimat și de către Mihaela Popa, profesor de matematică, fost secretar de stat în Ministerul Educației: ” Într-o țară în care la 30 de ani noi nu am eliminat total bătaia și abuzurile din școli, introducem astfel de săli. În primul rând, nu suntem pregătiți pentru așa ceva, întrucât nu există infrastructură”. În al doilea rând susține doamna Mihaela Popa: ” un profesor care își face datoria și este bun la catedră va fi apreciat și stimat de elevi, astfel încât nu se va ajunge la violență, fie fizică sau verbală. Ministerul trebuie să se preocupe să aducă în sistem cei mai buni absolvenți și cei mai buni pedagogi, iar în acel moment nu vom mai avea nevoie de o „sală de detenție”. Tot ce face Ministerul Educației este cârpeală.

Sunt niște cârpeli ale unei legi care nu funcționează, care încă nu a fost aplicată, care a fost dezbătută 10 ani și care nu are un viitor”. Susținătorii ideii, consideră că elevii care ajung în această sală vor fi supravegheați, iar scopul nu este de a-i pedepsi, ci de a le oferi un cadru în care să se calmeze și să-și reconsidere comportamentul. Lăsând la o parte faptul că este puțin probabil ca școlile să aibă spații sau profesori calificați pentru acest rol mi se pare puțin probabil ca elevii reținuți în aceste spații „să reflecte la comportamentul lor greșit”, mai degrabă aceștia se vor gândi la modul în care să se răzbune pe cei care i-au pedepsit. Este bine să nu cădem în capcana wishful thinking, adică la confundarea dorințelor cu realitatea.

Pedepsirea elevilor în acest mod fără un suport educațional adecvat are efecte diferite de cele scontate întărind comportamentul deviant și nu invers datorită efectului de etichetare și excludere. Legislația școlară conține recomandări de acțiune pentru gestionarea cazurilor de violență din școli. Astfel, Ordinul 6.235/2023 al Ministerului Educației, stabilește cum trebuie să intervină școala în astfel de situații. Potrivit acestui document, în cazurile de violență, elevii trebuie ascultați calm, cu răbdare, iar personalul școlii n-are voie să folosească un limbaj acuzator, interogator ori intimidant.

De asemenea, procedura prevede aplicarea unor măsuri de sprijin, care presupun consilierea elevilor, organizarea de activități de dezvoltare a abilităților socio-emoționale sau recomandarea intervenției psihologice. Mă întreb dacă aceste recomandări sunt urmate. Problema elevilor problemă din școli trebuie abordată complet diferit decât o facem acum. Noi nu am renunțat la paradigma represivă și reacționăm la astfel de probleme prin acțiuni asupra efectelor și nu asupra cauzelor. Nici nu este de mirare, majoritatea profesorilor au fost educați cu bătaia în copilărie și consideră asta o metodă adecvată. Abuzatul tinde să fie la rândul său abuzator la maturitate și să reproducă experiențele trăite. Acest lucru ar putea explica predilecția pentru măsuri punitive în rândul profesorilor.

Copii problemă din școli sunt în mare parte produsul sărăciei și al excluderii sociale pe care o experimentează mulți dintre aceștia. România înregistrează cea mai mare pondere a populației în situație de deprivare materială severă din Uniunea Europeană, 19,8 %. Numărul total al persoanelor afectate de deprivare materială și socială severă a fost 3,739 milioane conform Institutului național de Statistică în 2023.

Aceste persoane nu își pot permite achiziționarea unor bunuri, efectuarea unor plăți sau consumul unor produse care să le acopere nevoile de bază. Părinții săraci sunt de regulă incapabili să ajute copii la școală, nu valorizează școală și nu pot oferi resursele necesare cum ar fi de pildă un loc unde copii să își facă în liniște temele. Sărăcia este cel mai important factor care explică abandonul școlar. Își imaginează oare birocrații din Ministerul Educației că acești copii vor fi elevi care se vor conforma normelor școlare și vor participa deplin la ore? Puțin probabil că o vor face! Mult mai probabil este ca acești elevi să sufere batjocura elevilor de bani gata care vin cu mașina la școală, poartă haine de firmă și își fac vacanțele în locuri exotice. Ei vor fi excluși, vor fi victime ale bulyingului și vor fi desigur criticați de profesori pentru lipsa lor de performanță la școală. Acești elevi vor răspunde cu violență la ostilitatea resimțită din partea școli.

Comportamentul lor turbulent este un mod de a spune că nu sunt bine și că au nevoie de ajutor! În schimb aceștia vor fi trimiși la camerele de „reflecție” cum le place unor profesori să spună, fapt care nu poate decât să amplifice comportamentul lor deviant. Încă o dată egoismul, lipsa de viziune și mai ales ignorarea opiniilor specialiștilor agravează și mai mult o problemă care este oricum destul de gravă”, a transmis lect. univ. dr. Claudiu Ștefani.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI