Profesionalism şi dăruire la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba

Recent, independent de voinţa mea, paşii m-au purtat timp de mai multe zile pe culoarele şi prin saloanele Spitalului de Urgenţă din Alba Iulia. Mama mea, aflată la o vârstă respectabilă (80 de ani) a trebuit să fie internată de urgenţă pentru că acuza mari dureri abdominale şi nu mai mâncase deloc de câteva zile bune. Nu mai fusesem de ani buni prin  Urgenţe, de când la rândul meu am avut şi eu unele probleme de sănătate. Ei bine, nu contest că şi eu am avut parte de un bun tratament şi îngrijire medicală la vremea aceea şi chiar ţin minte că, impresionat fiind de-a dreptul de munca asiduă a întregului personal de aici, pornind de la infirmiere, asistente şi până la medici am scris un articol pe care l-am intitulat atunci „Stupul din Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba”. Asta deoarece văzându-i pe toţi cum aleargă tot timpul de la un aparat la altul, dintr-un salon în altul sau de la un etaj la altul mi i-am închipuit ca pe nişte adevărate albine într-un stup, care trudeau de zor (nu prea am văzut niciun trântor!) pentru  a salva vieţile bolnavilor internaţi aici.
Ei bine trebuie să vă spun că şi de această dată am rămas plăcut impresionat aproape de tot ceea ce am văzut şi am constatat cât timp am umblat de la Camera de Gardă de la preluare urgenţe şi până la Terapie Intensivă, Chirurgie sau într-un  salon de interne. O menţiune specială aş face pentru tot personalul secţiei de Terapie Intensivă, unde felul cum sunt supravegheaţi şi monitorizaţi bolnavii cu aparatele secundă de secundă  precum şi îngrijirile acordate în această luptă contratimp pentru salvarea vieţilor celor ajunşi aici mi s-a părut de-a dreptul eroică. Dar pot să spun că peste tot am observat un interes deosebit  şi o alergătură continuă pentru bune tratamente aplicate bolnavilor şi pentru salvarea vieţilor celor cu afecţiuni sau boli mai grave, chiar dacă pe unele saloane mai există câte o asistentă sau infirmieră mai plictisite, care uneori se mişcă mai greoi. În rest,  toată munca celor de aici mi s-a înfăţişat ca un ceasornic, în care  orice secundă este măsurată şi extrem de preţioasă în încercarea de a reda sănătatea celor bolnavi. Şi desigur stând de vorbă cu mai multe asistente sau cu medici, am înţeles încă o dată că munca lor nu este nici pe departe  apreciată la adevărata  ei valoare pentru societatea noastră şi că ar trebui mult mai bine plătiţi pentru că, la actualul nivel de salarizare, riscăm să rămânem fără cei mai buni medici şi asistente şi astfel nu va mai avea cine să se ocupe de cei bolnavi.
Desigur nu aş putea să închei fără să mulţumesc în mod deosebit  domnului medic chirurg Dan Paveleanu, care a operat-o pe mama mea, care după cum vă spuneam are 80 de ani, iar acum după aproape o lună după operaţie se simte destul de bine şi chiar i-a revenit  buna dispoziţie şi cheful de viaţă. Domnul doctor Paveleanu  a dovedit încă o dată dacă mai era nevoie că pentru domnia sa profesia pe care şi-a ales-o implică deopotrivă şi risc dar şi  mult, mult devotament, dăruire şi pricepere în tot ceea ce face. Mii de mulţumiri domnule doctor. Aceleaşi mulţumiri şi pentru medicii anestezişti.
Şi tot în încheiere se cuvine să adresăm mulţumiri şi actualului manager al Spitalului de Urgenţă Alba, d-na Nicoleta Coşarcă deoarece, împreună cu conducerea Consiliului Judeţean Alba, se preocupă îndeaproape pentru ca, în limita posibilităţilor actuale, colectivul medical să aibă la îndemână tot ceea ce are nevoie, iar bolnavii să fie trataţi şi îngrijiţi cât mai bine. Salarizarea tuturor ar rămâne şi pe viitor marea problemă dar, din păcate, acest lucru nu depinde de voinţa dânsei şi a CJ Alba. Poate totuşi, într-un târziu, vor realiza şi  politicienii şi guvernanţii noştri că toţi cei ce ne dau viaţă nouă tuturor merită să fie mult mai bine plătiţi.
Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI