Pro şi contra interzicerii tăierilor de păduri timp de 10 ani

Pro şi contra interzicerii tăierilor de păduri timp de 10 ani

În ianuarie 1948, regimul comunist înlocuiește vechea stemă a României cu o emblemă, după model sovietic, compusă dintr-o cunună ovală din spice de grâu, în culori naturale, legate jos cu o panglică tricoloră pe care erau inițialele “R.P.R.”. (Republica Populară Română). În interiorul cununii se găsea un câmp, pe care era un tractor, urmat de o pădure deasă, având ca fundal un grup de trei furnale din spatele cărora răsărea soarele ce împrăștia raze, totul în culori naturale. Astăzi, scăpați, cel puțin aparent, de ceea ce a însemnat flagelul comunist, remarcăm, cumva șocați, că ne-am ”descurcat” destul de bine să scăpăm și de realitățile înfățișate pe stema veselă a acelor ani. Furnalele care mai fumegă astăzi nu sunt ale noastre, lemnul pe care îl exploatează nu ne mai aparține, iar pădurile de altă dată, ia-le de unde nu mai sunt.

Tractorul duduie pe alocuri, lăsând pârloagă suprafețe întinse, numai bune pentru a fi vândute, pe nimic, străinilor cu scaun la cap. Subiectul defrișărilor necontrolate, al efectelor nefaste (poluare, inundații, alunecări de teren etc.) nu este unul nou. Nou este însă subiectul interzicerii tăierilor de păduri, timp de 10 ani, după modelul altor țări, Albania fiind exemplul cel mai recent. Aici va fi sistat și comerțul ori exportul de lemn, pentru a proteja astfel pădurile a căror suprafață a scăzut dramatic în această țară, ca urmare a defrișărilor masive. Pro această inițiativă s-a arătat europarlamentarul român Laurențiu Rebega, vicepreședintele Grupului Europa Națiunilor și Libertății. Acesta a arătat că viteza cu care dispar pădurile din România este de 3 hectare pe oră și că peste 200.000 de hectare de păduri au fost vândute străinilor în ultimii ani.

Pe lângă sistarea tăierilor de păduri pe 10 ani, Rebega mai susține și ”o lege organică prin care procentul de păduri din România să fie stabilit la 30%, precum și un program masiv de reîmpăduriri pentru a atinge acest procent”. În caz contrar, ”dacă tăierile de păduri continuă, în contextul încălzirii globale, țara noastră va avea, în 2050, vaste zone deșertice: aproape întreaga Câmpie Română, întreaga Oltenie, toată Moldova dintre Siret și Prut și o mare parte din zona de câmpie din județele Bihor, Arad și Timiș”, avertizează europarlamentarul român. De cealaltă parte a baricadei s-a poziționat ministrul Mediului, Cristiana Pașca-Palmer, care a declarat: ”Nu este o măsură fezabilă. Pădurea, ca să fie bine gestionată, de fapt ea trebuie să fie tăiată, conform amenajamentelor silvice. Sunt anumite specii care au nevoie să fie tăiate, ca să se poată regenera și să poată să crească arborii cu adevărat sănătoși, în special la molid.(…) În România, contrar percepției publice că se exportă foarte mult buștean, noi de fapt importăm de 3 ori mai mult buștean decât exportăm. În România se exploatează 20 de milioane de metri cubi de lemn pe an.

Din aceștia, numai 400.000 de metri cubi, deci 2%, merg la export. De 3 ori mai mult se importă. Și apoi, nu este economic sustenabil pentru mica industrie de prelucrare a lemnului pe care o avem. Am omorî această industrie și niște sute de mii de locuri de muncă”.

Cum este posibil să fim în situația în care să importăm de trei ori mai mult lemn decât exportăm dar în același timp să rămânem, văzând cu ochii, fără “aurul verde” al țării și, pe deasupra, să fim dispuși să vindem pădurea în străini, de la care să importăm apoi lemnul crescut pe pământ românesc? La această întrebare nu a mai răspuns ministrul în funcție. Rămâne de văzut ce și dacă se va implementa și pe la noi, dincolo de radarele pădurilor, inspectorii și scuturile active deja, bune, dar nu suficiente.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI