Povestea unui militar din județul Alba: Cum a plătit prețul pentru „păcatul” prieteniei

Povestea unui militar din județul Alba: Cum a plătit prețul pentru „păcatul” prieteniei

„Au încercat să se folosească de mine, m-au supus la presiuni și constrângeri, cu scopul de a-l pune sub acuzare și de a-l trimite după gratii pe cel ce este presupus a fi cel mai mare escroc din Alba Iulia, în ultimii douăzeci de ani. Despre a cărui posibilă activitate infracțională nu cunoșteam și nu cunosc nimic, iar singurul meu păcat a fost acela că îl cunosc pe Adrian din copilărie, iar dacă prietenia reprezintă o ilegalitate atunci sunt vinovat.”, descrie pe scurt un militar din Alba Iulia povestea prin care a trecut.

„Dacă, cineva, oricine din cadrul IPJ Alba m-ar fi chemat să mă duc să dau declarații, să colaborez cu oamenii legii m-aș fi dus fără nici o reținere. Am fost tratat ca un infractor, m-am trezit cu mascații la Unitatea Militară din județul Alba unde activam, mi-au percheziționat dulapul, iar „buclucul” a ajuns în cel mai scurt timp în atenția Parchetului Militar. Este greu să descriu în cuvinte umilința și rușinea la care am fost supus în mod gratuit, aveam să aflu că acela era doar începutul.

Ulterior am fost băgat în duba de mascați și condus la domiciliu pentru o altă percheziție, pe drum telefonul mi-a fost confiscat și au început să cotrobăie prin el. Sunt posesor de armă de foc, dețin și un permis în acest sens așa cum este normal, în timpul percheziției domiciliare nu am fost întrebat cu privire la armă nimic, probabil registrul specific nu a fost verificat și ei nu aveau cunoștință de aceasta. Au găsit la mine 45 de lei, obișnuiesc să țin banii pe card, au confiscat și două computere și un lanț de aur, în rest nici o „descoperire”.

Apoi am fost condus la IPJ Alba și reținut pentru 24 de ore, în tot acest răstimp mi-a fost sugerat să colaborez și să nu îmi complic soarta fiindcă Adrian „va ajunge oricum după gratii unde îi este locul”.

Când am fost eliberat am decis să angajez doi avocați, devenisem presupus complice în nouă dosare, ca să pot să acopăr costurile mi-am vândut în regim de urgență automobilul proprietate personală și am am luat un credit pe care l-am achitat în doi ani de zile, lucru ce a fost extrem de dificil fiindcă pe toată perioada „anchetei” am fost trecut pe salariu de bază și nu am avut dreptul să particip la unele activități. Chiar dacă am reușit să achit creditul, umilința o mai plătesc și în ziua de astăzi, exonerat de orice vină, dar nu și de părerea unor colegi.

O percheziție a fost efectuată și la domiciliul părinților mei, aceștia au fost teribil de speriați pentru că nu știau ce se întâmplă. O altă umilință gratuită, la adresa părinților mei. Un alt capitol pe care nimeni niciodată nu o să poată să îl răscumpere.

Am fost judecat de Parchetul Militar care a pronunțat o pedeapsă de 60 de zile de muncă în folosul comunității și m-a obligat la plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Alba Iulia a adresat un referat Parchetului Militar prin care își retrage toate acuzațiile și admite lipsa mea de implicare. Nu îmi este rușine să muncesc și mi-am ispășit pedeapsa cu demnitate, chiar dacă am fost pedepsit în baza unor ipoteze, am fost implicat într-un context bazat exclusiv pe presupuneri.

Am fost pus în situația în care să caut împăcare cu oameni pe care nu îi cunoșteam și nu îi văzusem în viața mea, în spețe care după un număr de ani s-au dovedit a fi inexistente și în care au încercat să mă constrângă să dau declarații împotriva „suspectului” folosind motive halucinante și absurde.

Cum este posibil să crezi că cineva poate să meargă, de pildă, la o instituție non-bancară, să ia un credit folosind acte false fără ca nimeni să verifice nimic într-o bază de date? Iar mie să îmi fie cerut să dau declarații în această speță pentru că Unitatea Militară unde activam se afla în aceeași localitate cu instituția? Atunci toți cetățenii din localitate ar fi trebuit să fie chemați la declarații.

Cum este posibil ca acest presupus „escroc” să fie încă în libertate după atâția ani și de ce ar fi fost necesare declarațiile mele dacă faptele sale au fost într-atât de evidente și reprobabile, de ce am fost pus eu în situația să ajung în birouri notariale și să mă împac cu oameni pe care nu i-am văzut niciodată pentru fapte care în prezent nu mai există și stau să mă întreb dacă ele au existat vreodată și nu cumva, așa cum am fost eu supus la presiuni și constrângeri, alții nu au avut parte de același tip de tratament.”, declară militarul din Alba Iulia.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI