Povestea Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, una dintre cele mai importante instituții culturale și documentare din Europa

Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia poate fi considerată una dintre cele mai importante instituții culturale și, mai ales, documentare, din Europa și nu numai.  Această clădire a fost, odinioară, o biserică, însă acum este un „paradis” și un „loc al luminii” în pofida stării precare de conservare a clădirii vechi de secole.

Cea mai valoroasă colecție de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, respectiv peste 80%, inclusiv cel mai vechi de acest gen, celebrul Codex Aureus, realizat între 805 și 810, dar și cea mai mare colecție de incunabule, adică peste 70% din totalul celor aflate pe teritoriul țării noastre, se păstrează la Alba Iulia, acolo unde, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, au fost puse bazele a ceea ce numim astăzi Biblioteca Batthyaneum, scrie Agerpres.

Biblioteca deține și extrem de valoroase colecții de numismatică, cochilii și minerale, piese muzeale deosebite, dar și un fond de arhivă a istoriei Transilvaniei foarte important. Batthyaneum este practic un tezaur, iar acest lucru i-l datorăm lui Ignac Batthyany, un erudit desăvârșit, mare codicolog, savant și, deopotrivă, mecena, numit episcop al Diecezei Transilvaniei către sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Filială în prezent a Bibliotecii Naționale a României, Batthyaneum nu este un loc în care poate pătrunde oricine și oricând, așa cum poate mulți ar fi tentați să creadă atunci când află că în clădirea anostă, fostă biserică odinioară, situată în interiorul Cetății Alba Carolina funcționează o Bibliotecă. Pe lângă cercetători, care pot studia aici, respectând anumite condiții, o parte din fondul Bibliotecii, în Batthyaneum au acces și vizitatori, dar numai în anumite spații și pe baza unei cereri adresate cu cel puțin trei zile înainte, vizată de responsabilul științific și supusă aprobării managerului Bibliotecii Naționale a României. Ocazional, la Batthyaneum au acces și participanții și invitații la diverse manifestări științifice și culturale, putând solicita vizite ghidate și ambasade, instituții administrative, cultural, de învățământ etc, după cum se menționează în regulamentul postat pe site-ul Bibliotecii Naționale.

Cu prilejul Festivalului Dilema veche, organizat la sfârșitul lunii august, accesul la Batthyaneum a fost posibil doar pe baza unei simple înscrieri la sediul Bibliotecii din Alba Iulia și, bineînțeles, pe baza actului de identitate, respectând, așa cum este firesc, regulamentul instituției. În premieră, vizitatorii au avut acces în spațiul în care odinioară, până în 1849, a fost Observatorul Astronomic.

Primul anuar al acestui observator astronomic a apărut în 1798, iar aici s-a dus o activitate științifică, fiind consemnate matematic, cu precizie, zilnic, toate datele. Al treilea observator astronomic din Transilvania, după cele din Cluj și Sibiu, cel de la Alba Iulia păstrează încă multe, și într-o remarcabilă stare, din piesele de aparatură aduse de episcopul Ignac Batthyany de la Londra sau Viena. Inclusiv se vede cum a fost trasată încă de acum peste două secole linia meridianului. Turnul care a găzduit observatorul a fost bombardat în 1849, când a ars aproape în întregime plafonul, iar telescopul principal a fost distrus. O restaurare a acestuia ar fi mai mult decât dorită, pereții, pe care se mai păstrează blazonul episcopului, fiind practic aproape intacți, iar instrumentele într-o prezentare aproape impecabilă.

Cei care au avut oportunitatea de a trece pragul Bibliotecii în aceste zile au putut afla și că multe din informațiile vehiculate în spațiul public în legătură cu celebrul Codex Aureus, cel mai vechi manuscris deținut de România, respectiv că acesta nu s-ar mai afla în prezent în țară sau că în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu ar fi fost folosit ca și garanție pentru un împrumut de 10 miliarde de dolari, sunt false, fiind demontate astfel aceste mituri. Specialiștii bibliotecii au explicat că nu s-a pus problema ca acest manuscris să fi fost scos din 1999 (când a fost expus în Germania — n.r.) de aici. De asemenea, că nu există niciun document care să ateste faptul că manuscrisul ar fi constituit o garanție bancară pentru împrumuturi externe. Astfel, s-a făcut o serioasă documentație de arhivă și nicăieri nu există un astfel de document, care să ateste, de exemplu, o evaluare a unei bănci externe. Dacă ar fi existat o evaluare, ar fi trebuit ori să vină evaluatorii aici, ori să plece manuscrisul pentru a fi evaluat. Mai mult, dacă Codex-ul ar fi fost împrumutat, ar fi trebuit ca manuscrisul să plece în seiful băncii care a făcut împrumutul până la restituirea sumei, au argumentat angajații bibliotecii.

Cunoscut generic sub denumirea de Codex Aureus, fiind scris cu cerneală de aur, manuscrisul figurează de-a lungul timpului în inventar sub cinci — șase denumiri diferite, de unde și speculația că nu ar fi fost clasat. Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorch este jumătatea unui tetraevangheliar latin pe pergament, realizat în jurul anului 800, la comanda lui Carol cel Mare, probabil la Schola Palatina din Aachen.

Manuscrisul scris integral cu cerneală de aur este celebru și prin calitatea excepțională a ornamentării: 202 pagini decorate cu frize policrome, 12 pagini de canoane biblice ilustrate, 3 tablouri în plină pagină, dintre care două reprezentând portretele evangheliștilor Matei și Marcu, un frontispiciu miniat și alte două pagini cu scriere ornamentală, după cum aflăm din prezentarea făcută pe site-ul Bibliotecii Naționale a României. De altfel, tot aici el poate fi și ‘răsfoit’ digital, manuscrisul fiind păstrat în condiții speciale și verificat periodic din punct de vedere al conservării sale.

Nu se știe când și cum manuscrisul carolingian a fost desfăcut în două. Cealaltă jumătate, respectiv Evangheliile după Luca și Ioan, se află la Vatican. Tot la Roma se găsește una dintre coperți, cea de-a doua fiind la un muzeu din Londra.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, prima parte a manuscrisului aparținea bibliotecii arhiepiscopului Vienei, Christoforo Migazzi, de unde prin achiziție, în 1782, devine proprietatea lui Batthyany.

Între 1792 și 1798, episcopul a finanțat și coordonat lucrările de amenajare în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia a unui institut bazat pe statutul societății savante ‘Societas Litteraria Assiduorum’, în cadrul acestuia urmând să funcționeze Biblioteca, Observatorul Astronomic și Tipografia diecezană.

În vara lui 1798, episcopul a semnat actul fundației sale, Institutum Batthyanianum, document cunoscut ulterior ca testament. Prin acest act, el a donat Bisericii si Provinciei Transilvania observatorul astronomic, biblioteca și toate colecțiile personale, devenite inalienabile, reglementând în document și funcția de instituție publică a institutului său, după cum se menționează pe blogul Bibliotecii.

În testament, episcopul a menționat explicit și că își donează colecțiile de monede, minerale și cochilii, care ulterior, în 1912, au stat la baza muzeului fondat în cadrul Institutului de Episcopul Gusztav Majlath.

Tot în 1912, a avut loc inaugurarea camerei blindate, unde au fost depuse manuscrisele și incunabulele, precum și documentele arhivei istorice a Capitoliului de Alba Iulia și a Conventului Cluj-Mănăștur, aduse aici în custodie. Ideea înființării camerei blindate i-a aparținut episcopului Majlath, aflăm de pe același blog.

Te poți numi norocos să intri, practic să te reîntorci în timp, în cea mai reprezentativă sală a bibliotecii, Aula Magna, cu arcade, bolți și coloane de factură neoclasică, cu portrete de savanți și apostoli și cu scene alegorice pictate pe mobilier, amenajată în fosta navă a bisericii. Sala păstrează amenajarea de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe rafturi imense stând de 220 de ani înșirate cărțile, una lângă alta. Provenite din marile tipografii europene și biblioteci occidentale, cărțile, de o valoare bibliofilă extraordinară, au fost achiziționate în timp de către Batthyany și episcopii care i-au urmat. Ignac Batthyany a venit la Alba Iulia cu circa 3.000 de volume, multe dintre acestea nemaigăsindu-se nici măcar acolo unde au fost tipărite. Pe multe dintre cărți se păstrează adnotările episcopului, cum ar fi un volum în ediție princeps a lui Descartes.

Pe o Biblie din 1590 există adnotări făcute de principele Gheorghe Rakoczi I. De altfel, la Batthyaneum se găsește și o impresionantă colecție de Biblii, peste 660, din secolele IX — XVIII, dar și un fond impresionant de carte științifică.

Colecția de tipărituri occidentale a Bibliotecii conservă și un exemplar al cărții intitulate ‘Oratio Dominica: The Lord’s Prayer in above 100 Languages, Versions and Characters’. Cartea editată de Dan Brown la Londra, în 1700, cuprinde rugăciunea ‘Tatăl nostru’ în o sută de limbi și dialecte.

Incunabulele provin din 225 de case de editură europene care au funcționat între 1450 și 1500. Majoritatea incunabulelor conservă legăturile originale realizate din blaturi de lemn, învelite în piele și decorate cu motive ornamentale prin metoda de presare ‘la rece’, se precizează într-un articol pe blogul bibliotecii.

La etajul I al clădirii este amenajat în prezent un spațiu expozițional, unde s-a realizat în 2012 o reeditare, o reconstituire a expoziției din 1912 din muzeul înființat de Majlath. Sunt expuse cataloage, obiecte personale care i-au aparținut episcopului Batthyany, piese de orfevrerie, costume liturgice. Cele mai vechi piese expuse sunt cinci tablete mesopotamiene cu scriere cuneiformă.

Periodic, aici sunt organizate expoziții temporare.

Sursa Agerpres.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI