Pocnitori

Un început este în majoritatea cazurilor o promisiune de mai bine. La fiecare început (al unei acţiuni, al unei perioade, lansarea unui proiect sau intrarea într-un ciclu de activitate sau de viaţă) ciocnim un pahar de şampanie ca să ne meargă din plin. Începutul unui an este poate cel mai bun exemplu. După ce orologiul bate ora zero încep urările şi bem şampania. Este pragul dintre ani, un moment al speranţei, un moment în care ne-am obişnuit să privim cu încredere spre viitor. Sau cel puţin priveam aşa până în urmă cu vreo doi-trei ani. De atunci, deşi speranţa o avem încă în minte şi în suflete, ştirile, prognozele, previziunile pentru anul care începe sunt tot mai sumbre. S-au înmulţit şi evenimentele negative care însoţesc începutul de an. Tradiţionala bătaie cu reteveiele de la Ruginoasa care produce la fiecare ediţie câţiva răniţi este în acest an acompaniată de evenimente nu tocmai tradiţionale şi foarte triste, toate violente: un conflict contondent până la omor între două clanuri din Bărbuleşti, o triplă crimă urmată de sinucidere, un atac cu împuşcături soldat cu un rănit uşor şi sinuciderea atacatorului, moartea unui băiat de 11 ani bătut şi lăsat să îngheţe… plus câteva accidente mortale cu victime din „lumea bună”. Nu sunt tocmai semne bune pentru anul 2012. Nici nu vreau să mai amintesc printre semnele rele ale noului an decizia Greciei de a părăsi zona Euro dacă un nou plan de salvare nu va putea fi negociat şi acceptat de organismele financiare internaţionale, ceea ce va aduce o agravare a problemelor din zona euro cu influenţe negative şi asupra economiei noastre atât de şubrede, ori situaţia tensionată din golful Ormuz în urma căreia preţul petrolului poate creşte semnificativ cu efecte economice grave.
Lista ameninţărilor din economie poate continua, iar despre evoluţia măsurilor de contracarare la nivelul Uniunii Europene vom afla mai multe după întâlnirea dintre cancelarul Germaniei Angela Merkel şi preşedintele Franţei Nicholas Sarkozy, din 9 ianuarie, întâlnire care precede reuniunea Consiliului European din 30 ianuarie, atunci când statele Uniunii trebuie să spună clar dacă susţin planul de salvare care include guvernanţa fiscală şi includerea în constituţii sau în legi echivalente a regulii de aur – deficit bugetar anual de 3 procente din PIB şi deficit structural de 0,5 procente din PIB. Intrăm astfel pe tărâmul politicii pentru că deciziile cerute mai sus au fost propuse de politicieni, iar modificarea constituţiilor sau promovarea unor legi echivalente este tot în atribuţiile politicienilor. Cu ce răspuns se va duce preşedintele Traian Băsescu la Consiliul European din 30 ianuarie nu este prea clar încă deoarece modificarea Constituţiei României nu este un lucru uşor mai ales în condiţiile actuale când Puterea nu dispune de voturile a două treimi dintre parlamentari, iar aprobarea prin referendum este şi ea un obstacol destul de greu de trecut. Semn rău în politica internă este şi decizia anunţată de Irinel Columbeanu de a candida independent la Primăria Municipiului Bucureşti. E adevărat că personajul are notorietate, iar notorietatea este un punct de plecare în orice demers politic. Dar notorietatea domnului Columbeanu departe de a fi negativă este una… destul de colorată. Chiar dacă se spune că notorietatea negativă este mai bună decât notorietatea zero, totuşi atât de mult au decăzut aşteptările electoratului şi pregătirea sa politică încât domnul Columbeanu să fie un candidat cu şanse?
Semne rele anul are… Superstiţioşii sau cei dispuşi să facă haz de necaz pot găsi o legătură între apariţia acestor semne rele şi dispariţia aproape completă a altei tradiţii româneşti: întâmpinarea anului nou într-un vacarm de pocnituri şi bubuituri. E drept că în vechime se pocnea din bici (Pluguşorul – şi el pe cale de dispariţie – era însoţit de pocnituri din bici, de exemplu) pentru a alunga răul. Dar progresul a adus pocnitorile moderne care intră sub regimul armelor şi muniţiilor. Urmare a accidentelor numeroase, de câţiva ani legea şi aplicarea ei s-a înăsprit, iar pocnitorile şi vacarmul lor aproape au dispărut. Cum alungăm atunci răul? Trebuie să ne gândim la alte metode nu la fel de distractive şi mult mai greu de pus în aplicare deoarece cer seriozitate, muncă şi perseverenţă.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI