PDL – Nevoia de schimbare

Niciodată poate, în istoria postdecembristă a României, nu s-a simţit mai acut ca astăzi nevoia de schimbare în rândul clasei politice. Ştim cum s-au format partidele politice. La începutul anilor ’90 cei cu curaj şi iniţiativă şi-au părăsit slujbele de la stat şi s-au lansat în afaceri. Este adevărat, mulţi dintre ei – îmbogăţiţii de azi – au tâlhărit în voie economia naţională profitând de vidul legislativ şi de putere. Gargaragiii, semidocţii, cei cu discurs demagogic incendiar au format noua clasă politică din care s-au recrutat parlamentarii şi cei cu funcţii de conducere în administraţia publică centrală şi locală. Mediocrităţi desăvârşite, indivizi inculţi şi agramaţi au ajuns peste noapte miniştri, secretari de stat sau şefi ai unor agenţii guvernamentale, după cum s-a perindat la putere un partid sau altul. Şi ne mai mirăm de ce s-au găsit atât de greu soluţii pentru ieşirea din criză! Iar „aleşii” ne cheamă la urne din patru în patru ani şi ne cer să-i votăm din nou. Şi o facem…
Principalul partid de guvernământ, PDL, trăieşte febra alegerilor. Convenţia Naţională de la sfârşitul acestei săptămâni va lămuri dacă formaţiunea, ca partid de dreapta, a învăţat ceva din experienţa dură a ultimilor ani şi este capabil să-şi reconsidere strategia politicilor de conducere a statului. Sociologul Zoe Petre, eminenţa cenuşie a guvernării Constantinescu, îşi exprima deunăzi la un post de televiziune îndoiala că în PDL se poate schimba ceva. Nu îi analizez acum argumentele. Probabil că doamna în cauză habar nu avea, de pildă, că un grup din elita intelectuală a partidului a elaborat o platformă cuprinzând 35 paşi necesari pentru transformarea PDL într-un partid popular modern. Cu excepţia a două sau trei care mi se par inoperante, cele mai multe idei exprimate în platformă sunt avangardiste: diminuarea prezenţei statului în economie, trecerea economiei de la o dezvoltare bazată pe consum la o dezvoltare bazată pe producţie, diminuarea poverii fiscale pe muncă, creşterea progresivă a elementului privat în serviciile de sănătate, revoluţionarea filosofiei protecţiei sociale în sensul că persoana trebuie asistată pentru a ieşi din starea de nevoie şi nu pentru a permanentiza respectiva stare, un sistem de pensii sustenabil, scoaterea regiilor şi agenţiilor de stat din universul clientelar al partidelor, limitarea – prin Constituţie – a susţinerii politice, la miniştri şi secretari de stat, schimbarea structurii administrative care să asigure coerenţa gestiunii teritoriului corelată cu o reformă electorală, construcţia unui pact naţional pentru protejarea mediului, introducerea componentei etice în educaţie, definirea principiului independenţei justiţiei ca dreptul persoanei de a fi judecată de judecători independenţi, nu ca un „privilegiu” al judecătorilor, eliminarea prezumţiei constituţionale de dobândire licită a averii (inexistentă în alte state) astfel încât să se poată realiza incriminarea „îmbogăţirii ilicite” a angajaţilor din sistemul public şi confiscarea averii nejustificate în cazul oricărei persoane, eliminarea oricărei posibilităţi de ingerinţă a Parlamentului în actul de justiţie, care azi poate bloca orice dosar vizând un parlamentar sau ministru, dezvoltarea relaţiei privilegiate cu SUA în câmpul relaţiilor internaţionale etc.
Foarte interesantă şi relevantă mi se pare ideea întăririi structurii de cadre profesionale ale partidului. Atragerea de noi membri trebuie să urmărească exclusiv oameni competenţi în domenii precise, adică de oameni care s-au distins deja în cariera profesională şi nu de carierişti sau oportunişti. Competenţa individuală şi discernământul colectiv dublate de criteriile de integritate sunt singurele comandamente necesare în gestionarea resurselor umane în interiorul PDL. Este crucială pe de altă parte, subliniază autorii platformei, punerea în funcţiune a departamentelor de specialitate ale PDL. Aici s-ar putea face o observaţie. Din motive care îmi scapă, PDL nu are un Departament strategie-comunicare-imagine, practic cel mai important departament al unui partid politic. PSD şi PNL au asemenea departamente, de aceea şi acţiunile lor mediatice sunt coerente şi bine structurate. Convenţia Naţională a partidului va limpezi capacitatea sa de remodelare potrivit cerinţelor noii perioade politice traversate de ţara noastră. În ce mă priveşte subscriu cu convingere la criteriile promovate de autorii platformei.
Mihai BABIŢCHI

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---