Părintele Doru Gheaja a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani: „Când se ruga, umplea tăcerea bisericii cu nestemate ale Dumnezeirii”

Părintele Doru Gheaja a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani: „Când se ruga, umplea tăcerea bisericii cu nestemate ale Dumnezeirii”

Din când în când, cântecele ies din nume și prenume, se îmbracă în respirația inimii și încep să călătorească din noapte în zi precum semințele din palma țăranului în adâncul brazdelor, unde sămânța de neam și-a făcut cuib hrănită de limpezimea izvoarelor ca rădăcini adânci ale iubirii.

La Alba Iulia, venind cu mulți ani în urmă, Dumnezeu mi-a ajutat să poposesc mereu, în special duminica și în sărbători, pe tărâmurile mirifice ale rugăciunii, în care ființa îngenunchează, sărută rotația luminii din pântecul anotimpurilor, dându-se pe față cu mireasma semnului crucii, în aerul curat al Bisericii Ortodoxe „Buna Vestire” din centrul Orașului de Jos, în spațiul acela verde pigmentat cu straiele învechite, adumbrite ale unor cruci peste care liniștea și neliniștea cerne mereu floarea îndrăgită a lacrimii, aroma parastaselor și corul lumânărilor.

Aici mi-a învelit sufletul o voce senină, coborâtă parcă din nestingherite dalbe altare, din pagini de dumnezeire, atât de adâncă încât aveam mereu impresia că sunt favoritul vânturilor, valurilor și fructelor transparente în amfore florale.

Și vocea era atât de curată încât îți trezea întreaga ființă, ți-o curăța de păcate, transformând-o într-o fereastră deschisă spre lume.

Și nu odată am fost întrebat, înainte de intrarea în incinta bisericii ortodoxe, dacă știu de cântă părintele Doru Gheaja. Și-o bucurie împachetată precum sărutările mamei pentru fiu într-un nod al năfrămuții, prindea aripi luminând vitraliile sărbătorii.

Și Doru, părintele Gheaja când cânta, când se ruga, umplea tăcerea bisericii cu nestemate ale Dumnezeirii și toată suflarea se îmbujora, și rugăciunea, și slujba deveneau un imn al eternității.

Iar părintele Gheaja înrâurea prezența cu aura unor trăiri ce se îmbrăcau în nesfârșite daruri în neîncăpătoare cunuri ale grânelor coapte. Și părintele cobora ca o ploaie de vară în murmurarea mulțimii îmbrăcând amplitudinea colegilor săi de slujbă religioasă într-un farmec al frumuseții umane.

Și femeile sărutau mâna vocii sale fără asemănare, îi atingeau straiele preoțești zicând: „Să ne trăiești mamă, să ne mai bucuri părinte drag!”. Și le răspundea surâsul înflăcărat al părintelui Doru Gheaja, acolo pe baricadele cântecului, în înfundătura de aur a Râmețului, unde măicuițele pregătesc mereu florile.

Buchetele de cântece pentru hrana rugăciunii, a izvorului de sub altare bolborosind de sănătatea vechimii, dar și-n întâlniri la radio și televiziune, în spectacole, în călătorii prin străinătate, prin diplome și premii, la Crăciun și Înviere, la nașteri și botezuri, în nesfârșita trudnică libertate și bogăție a credinței strămoșești, în crucile de hotar pietruite cu plecări și întoarceri. Și cântecul părintelui Doru înlătura norii negri, tristețea tunetelor, fulgerelor, însoțind pe fiecare credincios spre casă, iluminându-i bucuria.

Iar acum când nesfârșitul cântec a trecut hotarul mirificei vârste de 80 de ani, poposesc pe tărmul cântecelor sale bucuros că sunt contemporan cu minunea nestăvilită a credinței ce și-a făcut din nașterea părintelui Doru Gheaja, un fiu adevărat, multiplicându-i respirația inimii într-un abecedar al frumuseții căruia colegii de slujbă, înțelepții Dumitru Vanca și Remus Onișor, îi recunosc strălucirea de sămânță mirabilă înzestrată de Dumnezeu cu multă rodnicie!

Și stau pe prispa cântecelor lui Doru și le spun credincioșilor: „Azi cântă părintele Gheaja!”.

Biserica mi se ridică de pe umeri, urcă în murmura sunetelor clopotului și rămâne o întreagă bibliotecă a luminii. Cu această lumină, cu toți credincioșii, cu ziarul „Unirea” spunem răspicat: „La mulți ani, părinte Doru Gheaja! Dumnezeu să te binecuvânteze mereu!”.

Ion MĂRGINEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News