Ovidiu JIDVEIAN, preşedintele PSD Alba Iulia: România are nevoie de un guvern legitim

    Am urmărit cu atenţie evenimentele ultimei săptămâni, preferând să nu-mi spun părerea „la cald”, determinat de voinţa politică. Expunerea mea de azi, deşi mai elaborată decât de obicei, face apel la răbdarea dumneavoastră de a aborda câteva aspecte care ţin în mod necesar de impunerea unor principii care să normalizeze o societate dominată de incertitudine şi dezbinare. Nu am să mă folosesc, în expunerea mea, nici de jigniri, nici de ironii ieftine, ele nefiind potrivite, după părerea mea, discursului politic al unui om care a depăşit sfera discuţiilor precum cele de la piaţă. Instalarea noului guvern a fost fără doar şi poate un exerciţiu de imagine menit să pună în evidenţă faptul că actualul şef al statului a înţeles nevoia societăţii civile de schimbare a unei clase politice compromise definitiv în ochii electoratului. Aducerea la cârma unui guvern tânăr şi inexpresiv la nivelul rolului pe care trebuie să îl îndeplinească într-o perioadă de tensiuni sociale fără precedent a unui premier cu o imagine relativ bună în rândul unei societăţi care, vă reamintesc, nu l-a votat niciodată pentru nici un post. Toate acestea nu reprezintă altceva decât încercarea de a spune populaţiei că ne aflăm din nou pentru a nu ştiu câta oară la început de drum şi că din nou e nevoie de răbdare. În timpul acestui exerciţiu în care s-a vorbit despre experienţă, despre scris şi citit, de parcă România la acest moment e vreun cenaclu literar, ţara se confruntă cu o iarnă care a îngropat în zăpadă zeci de localităţi. În acest timp în care vreun director de protocol număra paharele de şampanie pentru marea schimbare, românii din judeţele Vrancea şi Buzău îşi numărau morţii. Ar fi de prisos să mai spun ceva.
Să revenim însă la ceea ce spuneam anterior despre nevoia de legitimitate, apreciind că un simplu exerciţiu de imagine care nu mai are putere asupra nimănui în aceste momente nu rezolvă problema actualei majorităţi care în mod evident nu se mai bucură de sprijinul electoratului, dovada evidentă fiind strada şi teama exagerată de declanşarea alegerilor anticipate, singura formă de a depăşi o criză politică, care se va adânci în lunile care urmează. Pentru mine, ca tânăr politician care m-am prezentat în faţa electoratului la alegerile trecute, ca om care am deţinut şi funcţii în baza algoritmului politic, un principiu trebuie apărat dincolo de coloratura politică sau de interesul politic imediat pe care îl are orice forţă politică aflată în opoziţie. Politicianul trebuie să fie reprezentativ pentru cei pe care îi conduce şi să facă în mod necesar parte dintr-o majoritate dorită de electorat. În acest caz nu se întâmplă deloc aşa, e doar un joc politic prin care se amână inevitabilul, adică pierderea alegerilor de către PD-L şi aliaţii săi.
S-a vorbit mult despre un scenariu de Putinizare a României, prin impunerea unui premier care să devină ulterior candidatul la funcţia de preşedinte al acestei ţări, s-a dat mult prea des exemplul preşedintelui american George Bush, cel care provenea din sfera serviciilor speciale, dar uităm, ca de fiecare dată când ne justificăm acţiunile profund nedemocratice, că oamenii despre care vorbim au trecut printr-un proces electoral în urma căruia au fost aleşi de oamenii care îi considerau reprezentativi şi competenţi să stabilească ordinea în respectivele societăţi. E limpede pentru mine că în acest context guvernarea Mihai Răzvan Ungureanu e supusă unui eşec răsunător, ea nu face altceva decât să risipească timpul comunităţii româneşti care conform sondajelor de opinie doreşte cu totul altceva. Odată cu instalarea acestui guvern a cărui menire e insuficient explicată dintr-un motiv relativ simplu, nu are consistenţă, România dă exemplul unui derapaj grav de la regulile democratice. Sigur că aceste puncte de vedere nu spun că actualul premier nu are competenţă în ceea ce a făcut până acum şi nici nu sunt eu cel care să judece acest aspect, însă în acest moment ţara are nevoie de un guvern al cărui mandat să fie de ordin tehnic, în sensul pregătirii alegerilor anticipate cât mai rapid cu putinţă. Sigur că s-a invocat aici un anumit tip de dorinţă externă, că s-au invocat principii complexe de geostrategie pe care, desigur, marele public nu poate să le pătrundă însă, pe fond, asistăm doar la o nouă etapă din jocul unui om care înţelege foarte bine că prezentarea în faţa electoratului, respectând regulile democratice, nu înseamnă decât un dezastru pentru actuala putere, cea care se va afla pentru foarte mulţi ani în opoziţie dintr-un motiv simplu, a demonstrat că nu poate conduce eficient o ţară în profundă criză economică, socială şi morală.
Într-o altă ordine de idei, văzând că acest exerciţiu de imagine nu a avut efectul scontat şi că opinia publică îşi păstrează cererile, s-a încercat prin vastul aparat de propagandă al actualei puteri, acreditarea ideii conform căreia există la acest moment tensiuni importante în cadrul USL. Nimic mai fals, pentru că nimeni nu e mai conştient decât noi că electoratul aşteaptă de la această alianţă un mesaj matur şi responsabil, nu o gâlceavă care să confirme părerea unora că nu există nici o diferenţă între noi şi ei. Este evident pentru mine că în perioada care urmează tensiunile sociale acumulate vor continua să se manifeste, că vom pierde timp preţios, că aceşti oameni vor fi parte, în continuare, a unui mecanism lipsit de legitimitate în raport cu românii. România, fie că se crede sau nu, riscă la acest moment să fie doar un exerciţiu de imagine, fără consistenţa instituţională extrem de necesară, fără încrederea oamenilor în cei care vorbesc mult despre patriotism şi responsabilitate, uitând de valori ori de câte ori ele sunt necesare. Credem sau nu, România reprezintă în aceste zile de februarie scena unui teatru absurd în care o parte a clasei politice refuză să vadă realitatea cu care se confruntă milioane de români. Dincolo de toate cele amintite până acum, ar fi de prisos să mai spun ceva…

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI