Omagiu episcopului Dr. Demetriu Radu

Duminică, 5 decembrie, la Rădeşti, din iniţiativa şi cu binecuvântarea episcopului de Oradea, PS Virgil Bercea va avea loc o slujbă arhierească şi un parastas în memoria celui care a fost episcopul dr. Demetriu Radu, fiu al satului, episcop de Oradea şi ctitorul bisericii din comună.
Episcopul Demetriu Radu a fost un mare şi luminat cărturar şi patriot, participant la Marea Unire şi senator ales pe viaţă în Parlamentul României. A fost asasinat la 8 decembrie 1920, într-un atentat ce a avut loc în Senatul României. Iată ce scrie presa vremii despre acest mare român şi patriot din Rădeşti.
„Ziua de 17 iulie st. n. 1910 a fost pentru locuitorii români ai satelor Tâmpăhaza şi Uifalău, (nr – Rădeşti) de pe mănoasa vale a Murăşului, o zi de mare sărbătoare, un praznic luminat, cum rar se întâmplă poporului nostru să aibă.
După aşteptarea îndelungată de mai bine de trei ani, după muncă şi osteneală multă, ajuns’au ei, din mila Domnului, să vadă ivindu-se zorile acelei mult dorite zile. Da, căci împlinitus’a acum vechia lor dorinţă şi întrupat este visul de aur cu care s’au scoborît în umbra recelui mormânt atâţa părinţi şi fraţi ai lor!
Ajuns’au ei şi mulţimea de popor, care a alergat acolo din satele vecine şi dintraltele mai îndepărtate, să vadă şi să admire, falnic strălucind în bogăţie şi splendoare, pe frumoasa „Luncă”, care desparte cele două sate, noua biserică pompoasă, măreaţă, împodobită ca o mireasă gata de nuntă şi ridicându’se ca un semn al unirii în sfânta credinţă şi în dragostea păcii, precum una sunt după sânge şi după limbă locuitorii acestor mici dar fericite sate, ca o puternică dovadă a recunoştinţei faţă de locul naşterii şi ca un prinos al dragostei de fiu.
Este biserica Sf. Uniri zidită din temelie, împodobită şi înzăstrată cu o dărnicie vrednică de un Arhiereu dăruit de Dumnezeu cu o inimă mare şi cu bogăţia care îi dă mâna să ridice astfel de zidiri monumentale, cu toată cheltuiala Prea Sfinţiei Sale Dr. Demetriu Radu, episcopul român unit de Oradea Mare, născut în comuna Uifalău, ca să fie loc de jertfă şi de închinăciune poporului din aceste două veacuri într’o mică biserică de lemn, şi ca loc deodihnă pănă la mărit învierea osămintelor iubitului său părinte, căruia nu i-a fost dat să-şi vadă împlinită cea mai fierbinte dorinţă a vieţii sale, zidirea acestei biserici, precum şi celorlalţi membri ai familiei când, urmând soartea de obşte a neamului omenesc, chemaţi vor fi şi ei la liniştea mormântului”. (A.C.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI