O poveste fără sfârşit…

    Poposim în satul Certege, la 9 kilometri de Câmpeni, un sat plin de istorie şi amintiri, un sat cu mulţi oameni cărunţi, dar înţelepţi. Ajungem la casa doamnei Olivia Buzgariu în vârstă de 84 de ani, o bunică drăguţă, primitoare, zâmbitoare şi cu fruntea încreţită, semn că de aproape un secol a trecut prin multe întâmplări. Este o bunică-model care a reuşit să treacă cu bine peste toate greutăţile vieţii şi care a reuşit împreună cu răposatul ei soţ, Buzgariu Iosif, să crească 8 copii, fiecare aşezaţi la casele lor şi realizaţi pe plan profesional foarte bine: Dumitru, profesor, Viorica, asistentă, Ovidiu, preot, Liviu, economist, Nicoale, funcţionar-şef de piaţă, Ligia, educatoare, Olivia, economist, Titus, inginer. O doamnă în adevăratul sens al cuvântului, cochetă chiar dacă în vremurile dânsei nu se interesau mult de acest aspect, dar şi înţeleaptă; deşi nu a avut şansa să facă multe studii, îţi poate da multe poveţe. Un izvor de pace şi linişte…..
– Doamne ajută! Mă bucur tare mult să vă întâlnesc! Spuneţi-mi, vă rog, cum aţi reuşit să treceţi peste atâtea greutăţi de-a lungul timpului (criză economică, război)?
– A fost greu, dar am reuşit de dragul copiilor mei. Ce să facem, asta e viaţa….
– Ce puteţi să ne spuneţi din perioada războiului?
– A fost foarte greu, trebuia să ne ascundem de năvălitori. Şi iată că prin mila Domnului am supravieţuit. Soţul meu a trăit mai greu acel război, pentru că a fost asistent în cel de-al Doilea Război Mondial. El s-a întors, dar de fratele lui nu mai ştim nimic nici în ziua de azi. Ce să facem….să dea Domnul să trecem cu bine şi peste perioada asta rea.
– Cum aţi reuşit să educaţi 8 copii cu atâta dragoste, mi-aţi arătat mai devreme că aveţi în geanta dumneavoastră toate pozele copiilor. Sunteţi tare mândră de ei.
– Am muncit din greu împreună cu soţul meu, ziua lucram la agricultură, iar seara făceam mâncare şi îmi îngrijeam copiii. Erau nopţi când nu dormeam, pentru că aveam multe treburi în casă. Sunt mândră că datorită bunului Dumnezeu am ieşit bine cu copiii, fiecare sunt la casele lor. Şi mă bucur foarte mult că au grijă de mine acum la slăbiciune. Vreau să mulţumesc şi mai mult fiicei mele Ligia Buzgariu, care a fost tot timpul alături de mine, dar şi celorlalţi copii ai mei; niciodată nu fac diferenţe, pe toţi îi îndrăgesc la fel.
– Ce dorinţe aţi avea pentru anul 2012?
– Eu tot ce îmi pot dori acum este să am sănătate şi ca bunul Dumnezeu să îmi dea putere să merg mai departe. De asemenea, mă rog în fiecare zi ca Domnul să îmi păzească copilaşii pe oriunde sunt ei şi pe nepoata mea, Ioana, care este ca un al nouălea copil pentru mine, dacă tot am avut numai opt. Soţul meu îşi mai dorea încă un copil, aşa că ea a fost darul.
– Ce mesaj aveţi să transmiteţi tinerilor din ziua de azi?
– Mesajul meu este să se întoarcă pe calea credinţei şi să ia viaţa mai în serios. Să nu creadă că tot ce zboară se mănâncă! Trebuie să fie cu înţelepciune ca să treacă peste toate greutăţiile vieţii.
– Mulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase şi vă doresc multă sănătate şi să vă bucuraţi de copii. Doamne ajută!
– Mulţumesc! Sănătate vă doresc şi eu şi mult noroc. Doamne ajută! (Z.U.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News