O cetate dacică din Alba, una dintre cele mai vechi din spațiul intercarpatic va fi redată circuitului turistic. Cum o numea Ptolemeu

O cetate dacică din Alba, una dintre cele mai vechi din spațiul intercarpatic va fi redată circuitului turistic. Cum o numea Ptolemeu

În ședința din 23 martie 2023, găzduită de orașul Cugir, consilierii județeni din Alba au aprobat încheierea unui acord de asociere cu Primăria pentru „punerea în valoare și valorificarea Sitului arheologic de la Cugir Cetățuia”.

Potrivit documentației, valoarea parțială pentru investiția Punerea în valoare și valorificarea „Sitului arheologic de la Cugir Cetățuia”, este de 300.000 lei, sumă prevăzută pentru componenta – Realizarea Conceptului, studiului de fezabilitate, studii, expertize, avize, acorduri, etc.

„În conformitate cu devizul general stabilit prin Studiul de Fezabilitate/ Proiectul Tehnic, precum și alte costuri stabilite potrivit studiilor, rapoartelor, etc. elaborate în concordanță cu prevederile legale în vigoare, valoarea totală va face obiectul unui act adițional la acordul de asociere”, se precizează în hotărârea CJ Alba.

Așezarea dacică de la Cugir se dovedește a fi una dintre cele mai vechi din spațiul intercarpatic al României, putând fi comparată cu marea așezare de la Poiana din județul Galați, sau cu Bâtca Doamnei de pe teritoriul orașului Piatra Neamț, fiind situată pe un pisc izolat și dotată cu fortificații naturale și întărită cu valuri de pământ și ziduri de piatră.

Istoricii susțin că la Cugir se afla un important centru economic, politic și militar, locuit încă din secolele V-IV î.e.n. și ființând neîntrerupt până la cucerirea romană, când a fost distrus ca toate celelalte fortificații dacice din Transilvania.

Cea mai mare cetate de pe Valea Mureșului

Cetatea dacică de la Cugir este presupusă a fi Cetatea Singidava, menţionată de către Ptolemeu ca fiind cea mai mare și mai bogată cetate de pe valea Mureșului. Deși anterioară regatului lui Burebista, cetatea de la Cugir a făcut, ulterior, parte din lanţul de cetăţi dacice de apărare a Sarmizegetusei din Munţii Orăştiei. Cercetările întreprinse aici au evidențiat faptul că elementele de fortificație aparțin celei de a doua epoci a fierului.

Vestigiile dacice de locuire găsite pe versanții dealului datează din secolele V-IV î.Hr., iar amenajarea propriu-zisă a cetății a fost făcută în secolele III-II î.Hr. și a durat până la cucerirea romană când a fost incendiată. Platoul superior al Dealului Cetate şi terasele care-l înconjoară sunt artificiale, dealul iniţial, sub forma unui con alcătuit din micaşist, fiind tăiat şi terasat pentru locuire.

Au fost descoperite aici locuințe dacice, gropi de provizii, ceramică, monede, dar și artefacte din lumea grecească sau romană, produse care certifică existența unor relații comerciale. De cea mai mare atenție s-a bucurat însă necropola cetății cu cele patru morminte tumulare de incinerație.

„Mormântul princiar”, presupus a fi aparținut unui tarabostes local, conținea un frumos car de paradă cu patru roți și resturile incinerate a trei cai precum şi numeroase obiecte din fier, bronz, argint și aur, cămașă de zale din fier închisă cu butoni din argint suflați cu aur, un scut de lemn placat cu piele, un vârf de lance, o sica, o sabie dreaptă de tip celtic, garnitura unui arc, piese de vestimentație.

Cercetările arheologice, făcute în anii 1977-1978, au ajuns doar la terasele cetății, iar vârful, cetatea propriu-zisă, a rămas necercetat. Zonele cercetate arheologic în această perioadă au fost ulterior acoperite cu pământ.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI