Numai vântul de n-ar bate!

    Apăsaţi de greutatea zăpezii (apropo, un nou cod galben de ninsori şi viscol este acum în vigoare pentru judeţele din vestul ţării, inclusiv pentru Alba) au uitat în ultimele două săptămâni de celelalte probleme. Unele dintre ele sunt extrem de importante, chiar dacă vor veni unii comentatori care să ne spună că nu există nimic mai important decât deszăpezirea şi deblocarea drumurilor. Eu cred că există lucruri cel puţin la fel de importante. Unul dintre ele este Tratatul privind stabilitatea, cooperarea şi convergenţa în Uniunea Economică şi Monetară, care urmează să fie semnat la Bruxelles la începutul lunii martie. Este vorba despre tratatul prin care se doreşte introducerea unor reguli şi a unor măsuri punitive clare şi dure în vederea respectării echilibrelor bugetare din ţările zonei Euro (obligatoriu) şi prin extensie (depinzând de voinţa statelor respective) pentru ţările membre ale Uniunii Europene, dar care încă nu sunt parte a zonei Euro. Se urmăreşte evitarea apariţiei în viitor a unor noi situaţii cum este cea a Greciei, Spaniei, Irlandei, Portugaliei şi altor state care stau la baza declanşării celui de-al doilea val al crizei. Acesta a lovit cel mai greu economia Europei, dar influenţează negativ şi economiile altor zone de pe glob. Deja s-a anunţat că producţia industrială a zonei Euro a scăzut în ultimul trimestru al anului 2011 cu 1,1 la sută. Tehnic, dacă această tendinţă descrescătoare se menţine şi pentru primul trimestru al anului 2012 putem spune că zona Euro a intrat în recesiune. Este zona cu care România are cele mai multe relaţii de colaborare economică, zona unde face cele mai multe exporturi, zona de unde vin cele mai multe comenzi în industrie. Dacă acolo de instalează recesiunea, nici nouă nu ne va fi prea bine. De altfel prognozele de creştere economică pentru ţara noastră, în acest an au fost revizuite în scădere.
Prin tratat guvernele vor fi restricţionate de a mai da tot soiul de pomeni din bugetul naţional, iar cetăţenii lor vor simţi o scădere a nivelului de trai dar vor şi conştientiza faptul că pentru a trăi bine trebuie să şi producă la nivel ridicat. Or, acum majoritatea firmelor din Europa îşi mută producţia spre est pentru că acolo găsesc forţă de muncă mai ieftină. Nu spun că fac bine încercând să-şi maximizeze profiturile uitând de aspectele sociale, asta e treaba lor de capitalişti, spun doar că guvernele nu ar trebui să suplinească această lipsă a capitalismului oferind ele un nivel de trai ridicat pe datorie prin formule ca a 13 sau chiar a 14 pensie ori salariu şi prin alte metode. Aşa s-a ajuns la situaţia de acum când economiile unor state importante sunt în pragul colapsului. E un cerc vicios: capitaliştii caută să-şi reducă cheltuielile pentru obţinerea competitivităţii şi nu mai pot oferi salarii mari, aşa cum cer cetăţenii obişnuiţi şi prin intervenţiile motivate politic ale guvernelor cu salari mari, iar cetăţenii vor bani mai mulţi. Oamenii politici au aici o mare vină. Au scăpat de sub control băncile, în primul rând, şi prin ele restul economiei. Capitalismul a devenit întradevăr sălbatic. Are nevoie de o reaşezare. Tratatul face primul pas.
Ieri partidele Coaliţiei au semnat un protocol de susţinere a ratificării tratatului pentru stabilitate. Partidele Opoziţei deşi nu se opun tratatului, nu au semnat protocolul pentru că, spun liderii lor, este nevoie de o dezbatere publică privind efectele sale. Da, ideea nu este rea, dar, din motive strict politice şi electorale au refuzat să participe la consultările de la Cotroceni pe acest subiect. Şi-au motivat absenţa spunând că momentul acestor consultări nu este potrivit de vreme ce avem în ţară o situaţie grea dată de ninsori şi viscol. Dar până la semnarea tratatului mai sunt doar două săptămâni. Când mai cred că au timp să discute? Şi dacă discută, să zicem, având în vedere anul electoral, vor renunţa la retorica de campanie şi vor spune lucrurilor pe nume, chiar neplăcute fiind? Eu cred că nu. Vor lăsa greutatea semnării tratatului numai pe umerii Puterii şi apoi vor contraataca electoral. Păcat! Avem în faţă o problemă extrem de importantă care ne va afecta pe termen lung. Merita o abordare serioasă. Sperând într-o revenire de ultim moment nu putem decât să ne dorim să nu mai bată vântul!
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI