Nicolae Iorga sărbătorit la 140 de ani de la naştere

În data de 3 iunie 2011 s-au împlinit 140 de ani de la naşterea celui mai mare cărturar al neamului românesc, istoricul Nicolae Iorga. De la Ploieşti şi până la Satu Mare, toate instituţiile administrative şi culturale din ţară au marcat acest eveniment. Din păcate, la Alba Iulia acesta a trecut oarecum nebăgat în seamă. E drept că s-a găsit şi aici un grup de români patrioţi şi iubitori de cultură autentică, cel al Fundaţiei „Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritatea României”, ce editează prestigioasa revistă „Dacoromania”, care a organizat duminică, 5 iunie, la ora 13.00, o manifestare dedicată marelui savant. Astfel, la bustul lui Nicolae Iorga din Parcul Eminescu (la Casa de Cultură a Studenţilor), acest grup puţin numeros, compus exclusiv din români cu tâmplele albe, a depus coroane de flori şi a evocat personalitatea universală a autorului „Istoriei românilor”.
lAlba Iulia, municipiu cultural
Cu acest prilej au vorbit despre Iorga, întruparea geniului românesc, câţiva dintre cei mai buni cunoscători ai operei şi a vieţii acestuia, dezvăluind unele lucruri prea puţin ştiute de publicul larg. De pildă prof.dr. Ioan Pleşa, fostul director al Arhivelor Statului din Alba Iulia, care a trecut în evistă, pe scurt, colosala zestre documentară pe care ne-a lăsat-o moştenire Nicolae Iorga, sau consilierul cultural Ioan Bâscă, din cadrul Consiliului Judeţean Alba, care a dezvăluit câteva dintre legăturile lui Iorga cu Alba Iulia, pe care el a numit-o „municipiu cultural”. Am mai aflat de la entuziastul redactor al „Dacoromaniei” Ioan Străjan despre drama trăită de românii ardeleni sub ocupaţie habsburgică, dramă pe care Iorga a cunoscut-o aici, la ea acasă (de pildă demolarea voită a clădirilor de pe vremea lui Mihai Viteazul, ca să se şteargă orice amintire a primei uniri a românilor) şi pe care a creionat-o în mai multe volume ale operei sale, printre care şi în cel intitulat „Sate şi preoţi”. Tot Ioan Străjan a fost cel ce a arătat nişte răni neînchise şi dureroase ale naţiei noastre, precum faptul că nici azi la Alba Iulia nu există un monument al Unirii, că românii din Transilvania nu sunt nici azi reprezentaţi simbolic pe stema ţării şi că ideea înfiinţării unui muzeu al creştinismului ortodox la Alba Iulia, conturată de ÎPS Andrei a rămas doar o idee, odată cu plecarea înaltului ierarh la Cluj (deşi poate că şi ierarhul cel nou va îmbrăţişa această cauză, după cum se cuvine).
lNicolae Iorga este fondatorul bibliotecii publice din Alba Iulia
Au mai vorbit col(r) Constantin Gomboş, doctor în istorie, care a refăcut, la propriu, traseul vieţii lui Iorga, de la Botoşani, prin Vălenii de Munte, până la Bucureşti, unde, trist lucru, în Cimitirul Bellu, mormântul marelui savant este năpădit de ierburi, încât nici nu se mai pot citi inscripţiile pe acesta. Doamna Mioara Pop, directoarea Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga” din Alba Iulia a dezvăluit celor de faţă că Nicolae Iorga este şi fondatorul bibliotecii publice (azi biblioteca judeţeană) din municipiul nostru, printr-o donaţie de 300 de volume. De asemenea, Ioan Galdea, preşedintele Asociaţiei Filateliştilor din judeţul Alba a evocat originea lui Nicolae Iorga, într-o familie de mici nobili moldoveni iubitori de cultură, copilăria sa marcată de geniu, anii de şcoală pe care i-a depăşit ca Făt-Frumosul din basmele româneşti (a absolvit facultatea pe pacursul unui an şi jumătate!) şi mai apoi anii maturităţii sale, incredibil de prolifici. Azi se ştie că Iorga a fost autorul a 1.250 de cărţi (unele titluri în mai multe volume) şi a peste 25.000 de articole, că el a avut posibilitatea de a studia arhivele mai multor state europene în original (cunoştea la perfecţie 17 limbi!!!), arhive în care a găsit numeroase documente referitoare la români, şi că până şi în zilele noastre opera sa, rod al unei vieţi trăite sub semnul marii culturi şi a patriotismului, mai face încă obiectul studiului din partea unor cercetători români şi străini de prim rang.
lDacă-l uităm pe Iorga, uităm de tot neamul românesc!
Dar, iată, la sărbătorirea a 140 de ani de la naşterea unui astfel de om, în afară de cei 20-30 de intelectuali de vârsta a treia, nu am văzut nici picior de reprezentant (patriot!?) al naţiunii. Nici politicieni şi nici lideri administrativi! Nici de stânga, nici de dreapta, nici de centru, aici independenţi… E drept că s-au depus coroane de flori (de pacă s-ar fi comemorat decesul nemuritorului Iorga, nu s-ar fi aniversat ziua lui de naştere) din partea Primăriei Alba Iulia, a Prefecturii şi a Consiliului Judeţean Alba (deşi numai Consiliul Judeţean a fost reprezentat şi de o fiinţă în carne şi oase, respectiv de domnul Ioan Băscă). Nici scriitori (cu excepţia lui Ştefan Dinică, membru al USR, Filiala Alba-Hunedoara), nici membrii ASTRA, nici istorici, nici documentarişti, nici profesori, nici elevi, nici studenţi nu au fost de faţă. Singurul „spectator” a fost un cetăţean turmentat care trăgea aghioase pe o bancă din apropiere. Şi ar trebui să ne fie ruşine de asta, căci, după cum spunea col(r) Constantin Gomboş: „Dacă-l uităm azi pe Iorga, înseamnă că am uitat întregul neam românesc… Aşadar, dă-i, Doamne, lumină şi pace veşnică acestui părinte al românismului şi lasă-l să mai privească din când în când spre neamul românesc atât de oropsit în vremurile astea…!”
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI