Mircea Hava, despre returul imigranților: am reparat o lege care nu funcționa de optsprezece ani

Returul imigranților: am reparat o lege care nu funcționa de optsprezece ani

În fiecare an, în jur de jumătate de milion de oameni primesc ordin să plece din Uniune. Mai precis, pleacă unul din cinci. Restul rămân. Cum? Simplu: recursuri puse la coadă ca să tragă de timp, dosare care se învârt în cerc, oameni care dispar peste noapte și reapar în altă țară. Asta nu e politică de migrație. E o foaie de hârtie, lipsită de consecințe, pe care scrie „pleacă.”

Să lămurim de la bun început: „Returul” nu e un cuvânt de birocrat. Înseamnă un lucru cât se poate de simplu: trimiterea înapoi acasă a oamenilor din afara Uniunii Europene care stau ilegal la noi. Adică cei cărora li s-a respins cererea de azil, cărora le-a expirat viza ori care au intrat pe furiș și n-au niciun drept să rămână. Despre ei e vorba. Nu despre tine, cel care ai plecat la muncă în Germania cu actele în regulă.

Lucrul pe care trebuie să-l spunem fără ocolișuri și menajamente este că legea asta a fost, ani de zile, o glumă proastă. De unde s-a plecat? O directivă din 2008, care suna frumos și nu mișca nimic. Optsprezece ani am tras de ea. Acum am înlocuit-o. Zilele astea, Parlamentul European și guvernele statelor membre au bătut palma pe forma finală. Urmează votul oficial, dar direcția e bătută în cuie.

Ce am pus în loc e clar. Pentru prima oară, aceleași reguli în toate cele 27 de state, nu 27 de variante, cu zeci de portițe larg deschise. O decizie de returnare luată într-o țară e recunoscută în toată Europa: te muți ilegal în alt stat, procedura continuă, nu o iei de la zero. Cine e o amenințare pentru siguranța oamenilor pleacă primul și pleacă repede, cu interdicție de intrare care poate ajunge la zece ani, douăzeci, ori definitiv.

Și, în sfârșit, am pus mâna pe pârghia care contează cu adevărat. Statele din afara Uniunii care refuză să-și primească propriii cetățeni înapoi nu mai fac asta pe gratis: cooperarea la returnări se leagă acum de vize, de comerț, de banii europeni pentru dezvoltare. Vrei avantaje de la Europa? Îți iei oamenii înapoi. Iar pentru cei care până acum se ascundeau ca să scape, monitorizare, obligația de a se prezenta periodic, reținere de până la 24 de luni acolo unde e nevoie. Plângerea „nu pot fi trimis înapoi” trebuie făcută de la început și dovedită, nu scoasă din mânecă în ultima zi.

Colegul nostru din Partidul Popular European, François-Xavier Bellamy, care a negociat legea, a spus-o cel mai tranșant: „cine nu are dreptul să stea în Europa, pleacă. Atât!”

Și aici vine partea pe care o veți auzi răstălmăcită, așa că o spun limpede: Europa a fost, este și va rămâne deschisă. Noi, românii, știm cel mai bine ce înseamnă asta. Milioane de-ai noștri au plecat și și-au făcut un rost dincolo de graniță-au muncit, au plătit taxe, și-au crescut copiii cumsecade, au respectat țara care i-a primit. Pentru oameni ca ei ușa rămâne deschisă. Mereu!

Dar deschis nu înseamnă naivitate. Una e omul care vine să-și găsească locul și respectă regulile locului în care vine. Alta e cel care vine să caute pricină și răzbunare. Pe primul îl primim ca pe un vecin. Pe al doilea îl conducem, politicos, înapoi de unde a venit.

Asta am livrat noi, Partidul Popular European. Nu vorbe, ci o lege care funcționează. Pentru că o Europă care nu-și respectă propriile legi nu e blândă. E slabă. Iar noi o vrem puternică!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI