Minciuna Curții Constituționale

Ani de-a rândul dacă la vreunul dintre ghișeele instituțiilor publice îți exprimai nedumerirea față de o solicitare birocratică idioată, funcționarul îți răspundea imperturbabil: „Așa spune legea!”. Nu spunea care lege, poate nici nu exista una, iar dacă exista i se dădea o interpretare cu totul personală. Dacă insistai puțin descopereai că era doar o reglementare internă prin care șeful instituției, numit politic, își acoperea incompetența sau lipsa de responsabilitate.

După intrarea României în Uniunea Europeană acest fetiș acoperitor a căpătat valențe superioare – „Așa spune legislația europeană!”. Am analizat într-un articol anterior maniera în care Curtea Constituțională, dominată de PSD prin președintele Valer Dorneanu, a devenit, absolut neconstituțional, a patra putere în stat, numită Puterea Abuzivă. Curtea Constituțională s-a străduit de zor în ultimele luni să ofere majorității parlamentare argumente pentru a crea legi care să pună botniță justiției și, cel mai important, să-i scape pe penalii nărăviți la banul public, mai ales pe Liviu Dragnea, de sancționarea faptelor ilegale.

Când a cerut anul trecut stabilirea unui prag de prejudiciu la abuzul în serviciu, Curtea Constituțională a invocat un Raport al Comisiei de la Veneția. S-a mizat, probabil, că nimeni nu va căuta și nu va citi respectivul raport. Venerabilii s-au înșelat însă…Și au fost prinși cu minciuna nerușinată.

În realitate, Adunarea Parlamentară a CE a cerut Comisiei de la Veneția să clarifice diferențele dintre răspunderea politică și răspunderea penală A MINIȘTRILOR. Și numai a miniștrilor. Erau în discuție trei oficiali de rang înalt din două țări membre ale Consiliului Europei. Chiar pe prima pagină a Raportului se preciza: ”Prezentul raport se limitează la problematica răspunderii legale și politice a miniștrilor” (deci nici vorbă de parlamentari, funcționari publici sau șefi de stat)….Comisia de la Veneția consideră că prevederile penale naționale privind „abuzul în serviciu”, „excesul de autoritate” și alte expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns și aplicate cu un prag înalt”. „Prag înalt” în sens de încălcare gravă a moralității și legalității, nu a unei sume în bani. Ideea era ca miniștrii să aibă dreptul de a lua decizii politice, chiar proaste (cazul Iulia Timoșenko, Ucraina) fără teama că vor suferi ulterior consecințe penale sau că pot deveni victime ale unor răfuieli politice.

După cum se vede, Curtea Constituțională a României a extins fraudulos o excepție invocată de Comisia de la Veneția și asupra funționarilor publici care gestionează resurse publice importante, precum și asupra parlamentarilor. Comisia explicitează că trebuie luată în considerare natura specială a sferei politice în care funcționează membrii guvernului, spre deosebire de ceilalți funcționari publici, de regulă neimplicați politic. „Un ministru răspunde și politic, pe când un funcționar public obișnuit, nu”.

Contactat de un jurnalist în legătură cu Decizia CCR, profesorul de drept constituțional Vlad Perju (profesor la Facultatea de drept a Universității din Boston College din SUA și directorul Centrului pentru Studierea Democrației Constituționale) a punctat clar: „Interpretarea CCR de a cere prag de prejudiciu nu are deloc o bază solidă în Raportul Comisiei de la Veneția. „Prag înalt” nu se referă la un prag al prejudiciului, ci la necesitatea unei definiții clare a elementelor infracțiunii de abuz în serviciu, astfel încât infracțiunea să nu poată fi interpretată abuziv de adversarii politici, în scopuri de răzbunare”.

Comisia nu consideră miniștrii deasupra legii, ci sugerează doar un prag pentru inițierea procedurilor penale, prag care să nu-i protejeze dacă au încălcat clar legea. Profesorul Vlad Perju consideră că este împotriva scopului Raportului, maniera în care CCR a cerut Parlamentului să legifereze un prag, care practic interferează cu răspunderea penală. Guvernul Tudose, invocând decizia acesteia, a pregătit deja o OUG prin care se spune explicit că un infractor „reabilitat” poate ocupa orice funcție publică, inclusiv pe cea de ministru.

Iată cum Curtea Constituțională, sub asediul PSD, a realizat ceea ce nu a reușit OUG 13. Cine oprește abuzurile CCR, considerată până nu demult ultimul prag de protecție a democrației?! Poate doar societatea civilă.

Mihai BABIŢCHI

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI