Medicul care nu a lăsat frâiele profesiei nici când era sub tratament, într-o zi plină la UPU Alba Iulia. Relatările unui aparținător

Străzile orașelor, dar și unele ulițe ale satelor, sunt străbătute la orice oră din zi și din noapte de mașini de intervenție moderne, inscripționate cu câte un cuvânt care spune totul despre ele: SMURD, „Pompierii”, „Ambulanța” sau „Transport pacienți”. Indiferent de inscripție, „obiectul muncii” lor este același – salvarea oamenilor aflați în boală sau mare primejdie. Diferă doar, parțial, echipamentul interior, în special când e nevoie de descarcerare.

Acești telegari, cu motor și roți, își fac loc printre oameni și vehicule cu sunetul strident al claxonului și a luminii de prioritate, care stârnesc fiori doar auzindu-le și văzându-le.

Deservirea lor o fac echipaje de 2+1 sau chiar 3+1, oameni (bărbați și femei) devotați menirii lor. Constați acest fapt, observându-i la lucru, coborând din mașini rapid și preocupați, dinamici și sobri, preciși în mișcări, știind fiecare ce are de făcut. Vorbesc puțin între ei, doar atât cât e nevoie, dar cu calm și exactitate.

Am remarcat personal cele relatate, în dimineața zilei de 31 ianurie 2019, în jurul orei 7,00, în fața și în interiorul blocului în care locuiesc împreună cu soția, bloc situat în str. V. Goldiș din Alba Iulia.

În cursul nopții soția făcuse complicații severe de la o răceală cu bronșită, manifestate prin tuse productivă violentă, greutate în respirație, dureri în piept (cardiacă, fiind), la toate acestea contribuind și vârsta….a treia. Dimineața, starea de rău s-a accentuat, astfel că am apelat numărul de telefon 112. După datele explicative furnizate telefonic, am trecut pe așteptare. Din fericire (numiți-o promptitudine) așteptarea a durat mai puțin decât … ne așteptam (!)

Echipa de intervenție sosită la fața locului a acționat așa cum am relatat, dovedind totodată că aceasta este regula generală și nu o întâmplătoare excepție. Paramedicii, asigurându-se (prin examinările și testările specifice) că nu va interveni un pericol neprevăzut, au urmat drumul spre Spitalul Județean de Urgență  Alba Iulia, mai precis la Unitatea de primiri urgențe a acestuia. Misiunea lor se încheiase. A noastră, a aparținătorilor, adică soț și fiu, încă nu. Într-un fel, acum începea. Am însoțit autospeciala, din spate, cu mașina noastră, dar nu prea mult, ci doar până la „Triaj pacienți”. Pentru noi, „Intrare ambulanță” constituia o barieră, aproape la propriu.

Cele două săli de așteptare, cu trecere dintr-una în cealaltă, erau în permanență pline de așa-zișii aparținători, fiecare îngrijorat de ce se întâmplă cu „al lui”. Conducerea unității spitalicești avusese însă grijă. Periodic, venea câte un cadru medical care, după numele bolnavului, îl informa pe aparținător ce se întâmplă în interior. Un gest umanitar lăudabil.

În continuare, după cele spuse de soție ulterior, am aflat ce era și ce se întâmpla în spatele ușilor prevăzute cu senzori de mișcare. Acolo era un adevărat viespar. Dar, nu! Mai bine spus un stup de albine, în care nu se desfășura nimic haotic, ci totul riguros organizat. Graba personalului era și aici impusă de necesități. Multă, multă responsabilitate, de la simple îngrijitoare și infirmiere până la medicii specialiști!

Bolnavii aflați în stare critică, ajunși într-un asemenea mediu și cadru în care se acționează asupra lor pentru a-i stabiliza, percep unele lucruri ușor confuziv. Soția, întinsă pe un pat dintr-un salon, reține că i s-a recoltat sânge de două ori, printre ele fiind consultată cu multă minuțiozitate de către un medic – femeie, relativ tânără, gesturile ei vădind însă multă competență profesională și responsabilitate.

Inimoasa doctoriță se adresa colegilor ei spunând că personal se simte rău, are febră de 39 grade, frisoane și transpirații, cerând mereu ceai să se hidrateze.

La un moment dat, ridicându-se puțin din poziția întinsă pe spate, soția a văzut un „film” incredibil, în care eroul (fără niciun fel de ghilimele!) este ea – dr. Maria Mirela Avram, medic specialist medicina de urgență. Acesta este și motivul pentru care aștern pe hârtie toate cele auzite și văzute pentru a le afla marele public prin intermediul ziarului „Unirea”.

Doctorița Avram stătea la masa din salon cu un braț „prins” într-o perfuzie, cu toate ustensilele alături, vorbind, citind documente, examinând, dând indicații etc, etc. Se poate spune fără nicio teamă de a exagera că, practic, se auto-perfuza, nelăsând din mână „frâiele” profesiei.

Probabil, vorbind cu sine însăși, ea își spunea:

– Nu pot să-mi las colegii singuri, că și așa suntem puțini. Ei nu răzbesc cu multitudinea de probleme pe cap (un caz grav de accident rutier, un caz care trebuia trimis pentru operație pe cord etc etc).

Doamne! Cât de multă dăruire profesională și conștiinciozitate împinse până la extremis, de către acest om și medic! Aș fi nedrept dacă nu aș reveni la soție, precizând că în toate orele care treceau era monitorizată permanent la toate aparatele de specialitate.

N-a mai fost examinată și pulmonar, pentru că avea o radiografie recentă, de două zile. În schimb, i s-a recoltat secreție nazală și i s-a trimis la analiză (gripa face ravagii în zilele noastre!). Nu putem trece cu vederea munca laborioasă pe care o efectuează zilnic acele albinuțe harnice și anonime de laborator, conduse de dr. Mariana Nanu.

Pentru operativitate, soția a fost trimisă la Secția boli infecțioase (Spitalul de contagioși, cum e cunoscut în oraș). În caz că examenul secreției nazale e pozitiv… să fie acolo! Mașina care-mi ducea soția era însoțită de o alta în care se afla…. doctorița Avram. Dar nu ca medic, ci ca …. bolnav! Boala o răzbise și pe ea! Medicii sunt și ei oameni ca oricine!

Spre seară – de acum – așteptând rezultatul de la laborator (care, din fericire, a fost negativ) i-am văzut soțul aducându-i cele necesare unui bolnav internat în spital. Aici, în secția respectivă, am întâlnit un alt medic de excepție: medicul primar boli infecțioase, dr. Marius Antoniu Suciu. Acesta face naveta de la Blaj (o cruce în plus de dus în spate!). Comportarea sa ca medic și ca om poate constitui subiectul unui alt articol tot atât de elogios. Spațiul însă nepermițându-mi, îmi exprim doar toată admirația și recunoștința față de dânsul.

Doamne, ce oameni valoroși are medicina românească! Excepțiile (inerente) nu-i pot umbri. De asta se luptă străinătatea să ni-i răpească!!

Col. (r.) Dorin OAIDĂ

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---