L’Union Sovietique d’Europe

Nu pot să nu mă mânii! Sigur că nu aştept să vă mâniaţi alături de mine, ca să nu se spună că vă îndemn la revoltă. Dar aflu de la preşedintele Băsescu că ne aşteaptă o „cedare masivă de suveranitate”, ca să meargă înainte Europa! Da’ ce mă doare pe mine de Europa? Ce, pe Europa a durut-o vreodată de mine şi de românii mei? Am cedat suveranitatea militară atunci când am intrat în NATO. De atunci, feciorii noştri, ca pe vremea austro-ungarilor, luptă şi îşi dau viaţa pe tot felul de fronturi, pentru cauze complet străine. Şi numai familiile lor înlăcrimate ştiu cât de mare e acest sacrificiu. Iar când se întorc acasă, în loc să fie primiţi la staţiuni precum cea de la Vaţa, destinată cadrelor armate, aici îi găsesc implantaţi pe… piloşii doamnei Udrea! Precum soţii Kohalmi. Care preiau astfel de patrimonii pe nimic, să le „eficientizeze”. Pentru veterani nu mai este loc, nici când se întorc plini de răni de pe front! Dacă nu se întorc, cumva, în sicrie de plumb. Asta-i recunoştinţa patriei noastre… blonde.
Apoi am renunţat din nou la o parte din suveranitate, cea financiară, când am intrat în UE. Că au venit toţi piţifelnicii cu pantofi rupţi să ne dea lecţii de politică economică. Faceţi aia şi aia, reduceţi aia şi aia, daţi afară acolo şi acolo. Normal, că pe ei nu-i doare, îşi pun palma-n… talpa pantofului, şi pleacă altundeva, să dea alte sfaturi preţioase.
Aşadar, acum la ce parte din suveranitate aţi mai vrea să renunţ, domnu’ Băsescu? Că mă conformez, ca la marină. Dacă dă ordin căpitanul îmi tai boaşele şi le dau cotă la stat, să le ia străinii şi să mi le revândă, mâine-poimâine, îmbunătăţite. Ca ouă roşii, de Sfintele Paşti. Ăla catolic, fireşte. O să le reprimesc, dom’ prezident, le cumpăr de la ei sau, mai ştii, poate că le păstrează ei, să se mândrească pe la ei pe-acasă cu ele! Deci, la ce să mai renunţ, măria-ta? La care parte din suveranitate să mai renunţ? Aha, la aia cu resursele? Păi, mă doare inima. Nu mai pot! Am fost recent în Croaţia (după ce am strâns bani vreo trei luni) şi ce văd acolo? Văd un sol roşu, argilos, peste tot, şi nişte bolovani albi. Toată zona stearpă, aridă, unde cresc doar măslini, lămâi, câte un portocal unde şi unde, iar în rest nişte pini pitici, ca jnepenii, din care nu poţi face nici coadă la lopată. Nu lanuri cultivate, nu turme, nu coteţe. Dar curăţenie. Nu peturi, nu ambalaje de niciun fel. Nu vezi poliţişti din doi în doi metri, înarmaţi ca de luptă, pentru că, probabil, nu este nevoie de ei la toate colţurile. Linişte, zâmbete, relaxare. Aşa că aceşti croaţi admirabili au 10 milioane de turişti pe an. Noi câţi avem, madam Udrea? Câţi vin la noi să se bălăcească în mizeria, nervii şi batjocura serviciilor turistice româneşti sau să se plimbe cu telegondola? La acelaşi preţ cu Croaţia! Ştii, madam Udrea, că un sejur la Mamaia e mai scump decât unul în Croaţia? Şi acum vine şeful tău, sireno, să-mi spună să mai renunţ la un pic din suveranitate? Ei bine, ba! N-are decât să facă el ce face cu „licuricii” mari şi mici. Eu asta nu voiesc! Veto!
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI