Editorial
Legea naţionalităţilor şi lecţiile istoriei
Pe agenda Parlamentului României se află Legea minorităţilor (sau a naţionalităţilor) de adoptarea căreia UDMR-ul condiţionează rămânerea la guvernare alături de PDL. Este un proiect de lege tipic udemerist ce prevede nu atât drepturi cât noi şi noi privilegii pentru ungurii din România în drumul lor spre mult dorita autonomie teritorială, regionalizare etnică şi oficializarea limbii maghiare. Această lege este într-un fel unicat în Uniunea Europeană aşa cum este şi UDMR-ul un partid etnic, mascat într-o uniune, ce iată, de 20 de ani, face ordine în politica românească, mai mult grecească, fanariotă, dâmboviţeană. În toate ţările europene şi în special în Germania şi Franţa, nu există legi şi privilegii pe criterii etnice, cetăţenii fiind francezi sau germani, vorbesc aceeaşi limbă franceză sau germană, aşa cum se întâmplă în toate statele puternice ale lumii. Numai la noi, o formaţiune culturală, tolerată ca partid, face valuri în politică de parcă Transilvania nu ar face parte din statul naţional unitar român, făurit aici la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, consfiinţit, parafat de tratatele de pace, în speţă cel de la Trianon. În loc să fim noi stăpânii adevăraţi ai ţării şi ai Ardealului, iată că acest drept şi-l arogă UDMR-ul, care face ce face şi conduce treburile din România, aşa ca odinioară, când Transilvania era încorporată în Ungaria. Pas cu pas, ei reînvie un trecut odios pentru poporul român. Vom apela pentru aceasta la câteva repere istorice ca să vadă şi să înţeleagă politicienii români cum trebuie să procedeze dacă se consideră cu adevărat patrioţi şi mai ales stăpâni la ei acasă, adică slujesc interesul naţional.
lÎn 1867 se încheie pactul dualist austro-ungar şi se crează Imperiul Austro-Ungar în cadrul căreia Transilvania rămâne încorporată Ungariei şi îşi pierde autonomia. Împăratul Franz Joseph I, se încoronează rege al Ungariei la 27 mai 1867. El, „bunul împărat”, de la care Avram Iancu aştepta dreptate pentru români, trece la abrogarea Legii despre egala îndreptăţire a naţiunii române cu celelalte naţionalităţi şi religii şi a Legii despre oficialitatea limbii române (8 iunie 1867). După un an, în 7 decembrie 1868, Parlamentul maghiar votează Legea naţionalităţilor (Legea XLIV) şi Legea învăţământului (Legea XXXVIII) care întăresc asuprirea naţională a românilor. Legea naţionalităţilor prevede că „toţi cetăţenii Ungariei, în virtutea principiilor fundamentale ale Constituţiei formează, din punct de vedere politic o singură naţiune, naţiunea maghiară, una şi indivizibilă, căreia îi aparţine în deplină egalitate în drepturi, oricare cetăţean al patrie, indiferent de naţionalitatea sa. Întrucât limba maghiară este limba de stat a Ungariei, garantând unitatea politică a naţiunii, de acum înainte maghiara va rămâne singura limbă pentru deliberări şi discuţii în Parlament. Limba guvernului şi de acum înainte a tuturor organelor administrative este limba maghiară. La universităţi singura limbă de predare este limba maghiară. De asemenea, legea precizează că limba oficială a tuturor tribunalelor este exclusiv limba maghiară, cu excepţia tribunalelor comunale unde locuitorii pot să recurgă la limba maternă!!
Aşadar, clar, scurt şi cuprinzător, odată cu încorporarea Transilvaniei la Ungaria, legile noului stăpân se impun autorităţilor iar cine protestează este practic, desfiinţat.
Aşa s-a întâmplat şi cu Partidul Naţional Român din Transilvania, înfiinţat în februarie 1869 de către Ilie Măcelariu, care s-a pronunţat împotriva celor două legi şi care în aprilie 1869 este interzis de autorităţile maghiare, întrucât potrivit prevederilor legii naţionalităţilor singura naţiune existentă în Ungaria este cea maghiară, nici o altă naţionalitate neavând dreptul de a se constitui într-un „partid naţional”. Şi de această dată, clar, scurt şi cuprinzător, partidele etnice sunt interzise!
Se spune că istoria este învăţătorul vieţii. Cred că şi pentru politicienii români ar trebui să fie aşa, în măsura în care unii dintre ei au învăţat atâta carte cât să poată pricepe lecţiile istoriei. Aştept deci ca şi un partid românesc, fie de la putere, PDL ori din opoziţie, PSD ori PNL să vină în Parlamentul României cu un proiect de lege a naţionalităţilor, gen acela din 1868 (Legea XLIV) şi cu o Lege a învăţământului (tot gen Legea XXXVIII) ca să înţeleagă odată pentru totdeauna cine este cu adevărat stăpân în vatra Daciei străbune. Este cred o poziţie nu extremistă, ci una europeană, dacă ne gândim la ce partide există în ţările Europei Unite, în Germania şi Franţa în primul rând, marile puteri şi democraţii ale Europei, ţări care au avut şi ele probleme în Alsacia şi Lorena de genul celor româno-maghiare. A venit vremea ca şi în România să se pună ordine în viaţa politică, să fie scoase în afara legii partidele pe criterii etnice şi să fie lichidată curvăsăria politică tipică UDMR-ului care simţind osul puterii cât mai mare şi mai tare, se aruncă ca oarba în patul puterii, astfel că de 20 de ani fac prostituţie politică pe spatele românilor, care, iată, sunt mereu la cheremul unei formaţiuni politice ilegale. Ce stat de drept şi ce stăpâni suntem noi dacă nu suntem în stare să lichidăm haosul şi dezordinea din viaţa politică şi publică instaurate de udemeriştii cocoţaţi în jilţurile de pe malurile Dâmboviţei, unde deţin 27% din toate portofoliile. Aşa că, aştept ca la viitoarele alegeri din anul 2012, să intrăm şi noi din punct de vedere partinic în Europa! Asta ca să nu mai fim la cheremul unor minoritari, mulţi inventaţi politic, care nu reprezintă nici 1 la sută din populaţia ţării, dar care, iată în Parlament, fac legile ţării, aşa cum s-a întâmplat cu Legea privind reducerea birocraţiei din MAI şi poliţia română!
Gheorghe CIUL
Editorial
FOTO ȘTIREA TA| „Trafic” restricționat pe podul de lemn din latura vestică a Cetății Alba Carolina. Lucrări de înlocuire a lemnului
FOTO ȘTIREA TA| „Trafic” restricționat pe podul de lemn din latura vestică a Cetății Alba Carolina. Lucrări de schimbare a lemnului
„Traficul” este restricționat pietonilor pe podul de lemn al laturii vestice a Cetății Alba Carolina, în vedere unor lucrări de înlocuire a lemnului.
Un cititor al ziarulunirea.ro a trimis pe adresa redacției câteva imagini prin care prezintă muncitorii care încă de dimineață au început lucrările pentru schimbarea lemnului deteriorat al podului.
Podul este construit integral din lemn, atât partea de călcare, cât și balustradele, astfel gradul de deteriorare a dus la necesitatea unor lucrări de întreținere
Editorial
Studiu sociologic. România și criza migrației: Cum a evoluat această problemă de-a lungul timpului
Problema migrației a fost, dintotdeauna, una dintre efectele negative ale complexului proces de globalizare. Astfel, una dintre cele mai teribile provocări pentru rurali și nu numai, o reprezintă fenomenul migrațional coordonat de factorii economici: migrația pentru muncă, din dorința unui viitor mai bun.
Vom analiza această problemă, raportată atât la nivel internațional, analizând date statistice, din punct de vedere sociologic, dar mai ales la nivel național, axându-ne implicit pe această problemă, care reprezintă una dintre cele mai severe cu care țara noastră se confruntă.
Migrația a existat încă din cele mai vechi timpuri, de la începutul omenirii. Fără acest fenomen geneza unor popoare nu ar fi fost posibilă. Acest fenomen nu a încetat în timp, ci doar a căpătat forme noi, înregistrând astfel diferite schimbări și transformări. Așadar, procesele migratorii se desfășoară simultan și sunt în creștere în multe dintre țările lumii, iar tendința principală a majorității populației este să se orienteze spre țările dezvoltate, devenite în timp societăți multietnice și diversificate.
Conform literaturii de specialitate, migrația externă este un fenomen sociodemografic puternic condiționat economic. Economia românescă a fost certifi cată, până la momentul aderării noastre la Uniunea Europeană, ca fiind o „economie de piaţă funcţională”, așadar, până la acest moment migraţia externă a acţionat în sensul ajustării cererii şi ofertei de forţă de muncă.
După 1989, când barierele de frontieră au căzut, migraţia a atins punctul culminant în România, astfel cei care își propuseseră să părăsească țara și în timpul vechiului regim, acum erau liberi să o facă.Schimbările ce au avut loc după 1989 în tendinţele demografice şi în structura populaţiei din România, drept consecinţe ale tranziţiei economice şi politice, sunt reflectate de situaţia demografică din ultimele decenii.
Astfel că, după 1989, România s-a confruntat cu câteva perioade importante, până la aderarea la UE.
- 1990-1993: emigrarea permanentă în masă a minorităţilor etnice (germane, maghiare) şi a românilor care fugeau de tulburările politice şi sărăcie. Mulţi dintre aceştia au cerut azil politic în Occident, atingând un nivel de 116.000 de aplicaţii în anul 1992.
- 1994-1996: un nivel scăzut al migraţiei economice româneşti în Europa de Vest, în principal pentru muncă sezonieră sau ilegală, dar şi niveluri foarte scăzute ale migranţilor etnici şi ale căutătorilor de azil;
- 1996-2001: dezvoltarea mai multor tendinţe în paralel şi creşterea emigrării, transformă fenomenul într-unul complex pentru a fi analizat:
a) migraţia permanentă s-a aflat în creştere în SUA şi Canada, mai mult decât s-a înregistrat migraţie legală în ţările europene;
b) manifestarea, în special începând cu anul 1999, migraţiei ilegale, „incomplete” sau circulare către ţările europene, pentru muncă ilegală
c) creşterea traficului de migranţi, fenomen care se suprapune migraţiei ilegale, dar se distinge prin violenţa şi abuzul din partea traficanţilor/angajatorilor. Acest tip de migraţie este considerat a fi întâlnit cu precădere în cazul femeilor.
d) din 1999, asistăm la o reducere a numărului acordurilor de recrutare a forţei de muncă cu diferite ţări europene (Germania, Spania, Portugalia, Italia);
e) un număr restrâns de migranţi români care se întorc din Republica Moldova, precum şi un aflux puternic a migranţilor români între Germania şi România. - între 2002 și 2007, eliminarea obligativităţii vizelor Schengen a promovat o creştere rapidă în migraţia circulară, chiar şi în măsura în care românii care au fost anterior „blocaţi” în ţările Schengen, au putut să se întoarcă în România pentru a intra în sistemul de migraţie circulară.
După aderarea efectivă în 2007 a României la Uniunea Europeană circulaţia românilor este complet liberalizată, migraţia externă contribuind e calea transferurilor valutare la creşterea economică şi la limitara defi citului balanţei externe. A fost un moment de cotitură pentru țara noastră, deoarece această deschidere largă a porților a facilitat migrația în masă și, implicit, această pierdere demografică majoră.
După primul deceniu, de la aderarea noastră la UE, aproximativ un sfert de milion de români au migrat temporar în ţări mai dezvoltate economic pentru satisfacerea unor nevoi fi nanciare, profesionale, familiale, iar plecarea lor în străinătate sporeşte resursele de muncă în ţările de destinaţie, contribuind la scăderea costului forţei de muncă.
Țara noastră este încadrată într-un grup de 7 țări, ce înregistrează un declin demografic datorat indicelui negativ al sporului natural şi a unei emigrări mai mari decât imigrarea, alături de țări precum Bulgaria, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia și Ucraina, toate aflate cândva sub puternicul control al blocului sovietic.
Printre principalii factori, de natură economică, care faclitatează expansiunea acestui fenomen sociodemografic, putem menționa: casa, locul de muncă sau traiul așezat, care nu mai sunt factori de stabilitate la ei „acasă”, pornind astfel într-o amplă căutare spre această siguranță mai bună, spre un mediu mai propice de dezvoltare, care în cele din urmă va deveni o nouă „casă”.
Dacă analizăm structura pe categorii de vârstă a emigranţilor, observăm că ponderea cea mai importantă este reprezentată de persoanele din grupa de vârstă 20-29 ani şi din grupa 30-39 ani. Migraţia ridicată în rândul tinerilor va avea ca efecte apariţia de probleme importante la nivelul pieţei forţei de muncă şi a sistemului de pensii în următorii ani. De asemenea, ia amploare şi fenomenul îmbătrânirii demografi ce datorită schimbărilor în structură pe grupe de vârstă a populaţiei.
În ceea ce priveşte principalele destinaţii a emigranţilor români pentru perioada 2007-2016 se observă că în anul aderării la Uniunea Europeană cei mai mulţi români au preferat Italia (27.1443 persoane) şi Spania (19.7642 persoane). O dată cu înrăutăţirea condiţiilor economice şi sociale din Italia şi Spania, se remarcă o creştere substanţială a românilor ce emigrează în Marea Britanie (de la 2175 persoane în anul 2007 la 62.650 persoane în anul 2016).
Presupunând că majoritatea românilor care au emigrat în anul 2016 aveau un loc de muncă în România, un calcul simplu arată că, la un salariu mediu de 570 de euro brut pe lună şi un efectiv total de 184.603 de români care au emigrat în 2014 (acestea fiind cele mai recente date disponibile, publicate în decembrie 2015), România a pierdut, într-un sigur an, venituri de peste un miliard de euro din „pierderile“ aferente salariilor celor care au emigrat.
Din păcate pentru mulți dintre românii plecați în străinătate și situația în Marea Britanie se va schimba, o dată cu implementarea noilor politici aprobate de guvernul britanic, în urma „rupturii” de Uniunea Europeană, cunoscută sub numele de Brexit.
Potrivit Revistei de Statistică, începând cu luna mai a anului 2019, românii vor avea acces neîngrădit pe piaţa muncii din Elveţia care nu este membră a Uniunii Europene, dar este membră a Acordului Schengen, fapt care va genera un afl ux de emigranţi spre acestă ţară. Elveţia este una dintre cele mai bogate ţări din lume dacă ne raportăm la PIB pe cap de locuitor şi are cea mai mare bogăţie pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri fi nanciare şi nefi nanciare). În prezent, în jur de 30000 de români locuiesc în această ţară contribuind la dezvoltarea economiei şi a societăţii elveţiene, conform unei declaraţii comune susţinută de preşedintele Confederaţiei Elveţiene, Alain Berset, şi preşedintele României, Klaus Iohannis.
Potrivit unor date recente, publicate de Digi24, trei milioane 107 mii de români, cu vârsta între 15 și 64 de ani, locuiesc într-una dintre celelalte 27 de țări ale Uniunii Europene, românii reprezentând astfel cea mai mare comunitate de de europeni care trăiesc în afara granițelor țării unde s-au născut. Iar aici îi numărăm doar pe cei care și-au declarat adresa de reședință în afară, dar în realitate sunt chiar mai mulți.
Numărul e chiar mai mare, dacă includem și statele din spațiul european de liber schimb din care mai fac parte Elveția, Norvegia, Liechtenstein și Islanda.
Doar în ultimul an au emigrat aproape 203 mii de compatrioți. Mulți dintre ei refuză să se mai întoarcă curând în țară, din cauza diverselor probleme și insecurități, cauzate, în principal, de situația politică haotică de la noi.
Situația emigrăii definitive, de la momentul aderării la UE și până în anul 2015, la nivel național și județean
Potrivit unor date preluate din baza de date a Institului Național de Statistică, numărul emigranților definitivi la nivel național, respectiv în cazul județului nostru, a fost în felul următor:
În Anul 2007, dintr-un total de 8.830 de persoane, 142 au fost din jud. Alba.
În anul 2008, numărul total al persoanelor a scăzut la 8.739, dar în Alba, numărul lor a crescut cu 9, ajungând la 153.
Anul 2009 a înregistrat o creștere majoră, totalul depășind 10.000 de persoane (10.211), dintre care 155 fiind din juețul nostru.
O ușoară scădere a fost înregistrată în următorul an, 2010, când situația emigrării a stat în felul următor: 105 persoane din Alba din totalul de 7.906.
Totuși, următorul an a reprezentat, din nou, un boom din punct de vedere migrațional, numărul total al persoanelor fiind cu mult peste dublul celui din anul anterior: 18.307/ 241 Alba.
Creșterea a continuat, cel puțin la nivelul județului nostru, și în anul 2012, atunci când nu mai puțin de 287 de persoane au fost înregistrate, dintr-un total de 18.001.
Însă, în anul 2013, numărul total al persoanelor, 19.056, a crescut, iar cel la nivelul jud. Alba – 262.
Anul 2014 a fost puțin mai temperat, față de cel precedent, fiind înregistrate doar 161 de persoane la nivel județean, respectiv 11.251 la nivel național.
Ultimul an pentru care au putut fi găsite date statistice, a fost anul 2015, care a înregistrat un total de 15.235 de persoane, dintre care 193 au fost din județul Alba.
Din păcate, situația precară prezentă la noi, în cam toate sectoarele, îi întristează atât pe cei din Diasporă, care nu prea au de gând să se întoarcă acasă, iar pe tot mai mulți tineri îi face să se gândească, din ce în ce mai serios, să plece și ei afară. Mulți dintre români preferă să rămână străini în altă țară, decât să fie străini în propria țară.
Editorial
70 de milioane de lei sprijin de la stat pentru promovarea firmelor la export
Prin Programul de promovare a exporturilor, gestionat de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț şi Antreprenoriat aprobat de Guvern, firmele private românești vor fi sprijinite de stat să participe la târguri internaționale, misiuni economice și să facă studii de piață, prin Programul de promovare a exporturilor cu un buget în limita a 70 de milioane de lei.
Bugetul total estimat al măsurilor de minimis pentru promovarea la export, pentru perioada 2019-2020, este de 105,8 milioane lei. Conform datelor oficiale, în 2018, programul a beneficiat de un buget de 48,9 milioane de lei, care a inclus participarea a 850 de firme la 59 târguri internaționale sub pavilion național și organizarea 15 misiuni economice, cu participarea a 150 de firme.
Cele trei scheme se referă la următoarele tipuri de acțiuni:
*participarea la târguri internaționale
*participarea la misiuni economice
*realizarea de studii de piață.
Conform reprezentanților ministerului pentru IMM-uri, firmele din România au nevoie să se dezvolte prin ieșirea pe piețele internaționale de export, “piețe emergente din afara Uniunii Europene cu produse competitive și cu valoare adăugată mare”.
Ministerul pentru Mediul de Afaceri argumentează, de asemenea, că de 4 ani, de când operatorii economici au fost stimulați cu fonduri de la bugetul de stat pentru promovarea exportului pe piețele externe, a crescut ritmul de creștere al volumului de export al României:
* 2015 +4,1%
* 2016 +5,1%
* 2017 +9,2%
* 2018 +8,1%.
Sursa: legestart.ro, startupcafe.ro
-
Opinii - Comentariiacum 15 ore
Mesaje de Florii 2023. Idei de SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise prietenilor, rudelor şi colegilor care îşi sărbătoresc onomastica
-
Opinii - Comentariiacum 14 ore
PĂCĂLELI „de ţinut minte” de 1 APRILIE 2023. Eşti pus pe şotii? Vezi cele mai tari FARSE pe care le poţi face cunoscuţilor
-
Opinii - Comentariiacum 15 ore
MESAJE de 1 Aprilie – Ziua Păcălelilor. Ce SMS-uri şi farse le poţi transmite prietenilor
-
Opinii - Comentariiacum 14 ore
Păcăleli și farse de 1 APRILIE – Ziua Păcălelilor 2022: Idei de farse pe care prietenii le vor ține minte mult și bine
-
Opinii - Comentariiacum 15 ore
MESAJE şi SMS-URI haioase de 1 APRILIE. Păcăleli, glume şi cele mai tari farse pe care le poţi face prietenilor
-
Opinii - Comentariiacum 16 ore
Mesaje de Florii 2023. FELICITĂRI și URĂRI în Duminica Floriilor pentru apropiați, rude și cunoștințe