La 150 de ani ai Academiei Române, Mitropolia Română Unită cu Roma cinstește 40 de foști elevi, dascăli și episcopi în ”Orașul Școlilor”

În ziua de 2 iunie 2016, municipiul Blaj – orașul în care dascăli au fost academicieni – devine spațiul unei mari sărbători. Aniversarea a 150 de ani de la înființarea Academiei va fi celebrată în Catedrala Sfânta Treime, începând cu ora 18.00. În onoarea acestui moment  Mitropolia Română Unită cu Roma publică un volum omagial dedicat celor peste 40 de academicieni care, de-a lungul timpului, fie s-au născut, au studiat sau au predat în micul oraș de pe malul Târnavei.  

La evenimentul prezidat de cardinalul Lucian Mureșan, arhiepiscop major de Alba Iulia Făgăraș, membru de onoare al Academiei, vor lua parte Ionel Valentin Vlad, președintele Academiei, Emil Burzo, președintele filialei Cluj a Academiei, întregul Sinod al Bisericii Române Unite cu Roma, IPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de București, membru de onoare al Academiei Române și alți invitați.

Alexandru Borza (1887-1971), un academician, dascăl al Blajului declarat membru post-mortem al Academiei în 1990

Întemeietorul geo-botanicii în România, Alexandru Borza, un simplu preot-greco-catolic, a făcut cunoscută școala botanica românească în toată lumea. Școala din grădină, copii care învață, practic, fiecare floare și zarzavat, plantând, plivind și culegând, pare să fie un proiect de curând inițiat sau, de fapt, re-inițiat în România. Acum o sută de ani, în grădina botanică a Liceului
Sfântul Vasile din Blaj, un tânăr profesor săpa și planta straturi alături de elevii săi. Numele lui: Alexandru Borza. Botanica o studiase la Budapesta, la Blaj făcuse seminarul. Era botanist și preot greco-catolic. După ce a reorganizat grădina botanică a liceului blăjean, prima de acest fel din Europa, el a fost cel care a înființat și a organizat Grădina Botanică din Cluj (1923) care acum îi poartă
numele, pe timpul cât a fost profesor, decan și rector al universității clujene.

În 1935, la propunerea şi insistenţa profesorului Alexandru Borza se înfiinţează Parcul Naţional Retezat, primul de acest fel din România. În 1938, conducea Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Române. 10 ani mai târziu, se ascundea de comuniști. Anii de fugă, 7 la număr, s-au încheiat de-abia când un savant sovietic, în vizită în România, a cerut să-l întâlnească pe marele botanist. Povestea dură a început pentru el în toamna anului 1947.

„Securitatea încă nu era foarte riguros organizată; un binevoitor, informat de ce se pregătea, a trimis-o pe soţia sa la doamna Borza, cu recomandarea ca profesorul să plece imediat din Cluj. Ceea ce a şi făcut, iar noaptea Securitatea a venit să îl ridice. Dar el era plecat „în excursie botanică, nu ştiu unde”, i s-a răspuns. A urmat perchiziţia „de rigoare”. „Excursia” a durat şapte ani. Alexandru Borza nu fusese demnitar (ministru), nu se emisese mandat de arestare împotriva sa; dar statura sa morală, poziţia net democrată, apartenenţa nedisimulată la Biserica Română Unită, îi deranja pe puternicii zilei. (…)

Şapte ani am herborizat cu pasiune tinerească şi am făcut studii asupra vegetaţiei, cu pricepere bătrânească … Am ascultat cântecul privighetorilor şi mă încântam de seninătatea florilor, care nu ştiu ce este răutatea omenească …” (Viorica Gâscă – Extras din volumul omagial „Academia Română și Blajul”, ed. Buna Vestire, Blaj, 2016)

Biroul de presă al Mitropoliei Române Unite cu Roma

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News