Justiţia Supremă mi-a casat sentinţa, Justiţia locală mă desconsideră

Mă numesc Aurel Oltean, născut la 5.05.1962, fiul lui Aurel şi Elisabeta din Miceşti – Alba Iulia, în prezent deţinut în Penitenciarul Aiud cu o condamnare de 30 ani pentru un omor ce nu l-am săvârşit eu. Stimaţi cititori, am mai publicat în ziarul „Unirea” de curând un alt articol şi o scrisoare deschisă adresată preşedintelui României, şi după cum spuneam şi în primul articol, îmi asum întreaga responsabilitate cu privire la cele afirmate de mine. România nu are o Lege penală astfel că toate arestările şi toate condamnările date după 24 iulie 2009 sunt ilegale, cei care au arestat şi condamnat de atunci până în prezent fiind la rândul lor tot infractori întrucât au privat de libertate în mod ilegal şi abuziv.
Deşi articolul meu anterior ar fi trebuit să primească o reacţie din partea mecanismului juridic românesc, nici până în prezent nimeni nu a avut o reacţie, asta cu atât mai mult cu cât judecătorii din Alba şi alte judeţe din România dacă sunt întrebaţi refuză să spună după ce Cod Penal judecă fapt deosebit de sugestiv întrucât justiţiabilul este privat în acest fel de posibilitatea la apărare corectă. Dragi cetăţeni, trăim de 20 de ani nişte vremuri deosebit de tulburi, vremuri în care poporul de rând a fost prostit şi intoxicat cu multe poveşti inventate numai ca să nu aibă timp să gândească adevărul. Vă puneţi vreodată dragii mei întrebarea: Cum a putut fi România distrusă, furată bucată cu bucată fără ca procurorii şi judecătorii să fie complici? În orice ţară europeană dacă se închide o fabrică de 50 locuri de muncă, primarul şi procurorul responsabil zonal deschid anchete şi caută să reintegreze personalul disponibilizat şi tragerea la răspundere a vinovaţilor dacă este cazul, peste tot se procedează aşa numai la noi nu!
Un dicton juridic spune aşa: „Caută cui foloseşte”, un gest, o acţiune sau o inacţiune, domnii din justiţie au făcut mulţi ani de şcoală aşa că nu pot fi proşti, aşa că rămâne cealaltă variantă „Corupţia”. Vorbim în presă, la televiziune, pe stradă despre democraţie şi drept dar aceste sloganuri aruncate mulţimii nu sunt altceva decât nişte anestezice care trebui să tulbure mintea celui cu puţină pregătire iar banditul imoral să poată sub diverse forme să fure şi să jupoaie România. Aveţi o altă explicaţie logică pentru faptul că procesele economice de avengură trenează atât de mult până când ajung în instanţă iar soluţiile şi ele sunt deosebit de blânde?
Pentru uciderea unui om în România poţi primi până la 25 de ani de pedeapsă însă pentru distrugerea economică a unei localităţi sau a unei zone, distrugere care poate produce sute de drame şi chiar sinucideri nu sunt traşi la răspundere vinovaţii, ba chiar sunt respectaţi. Vi se pare corect? Mie nu. Am precizat încă din primul paragraf că eu am primit o condamnare de 30 de ani fără să fiu vinovat dar nu v-am spus că acest lucru nu îl susţin numai eu ci şi Înalta Curte de casaţie şi Justiţie care în motivarea admiterii recursului meu la pagina 5 în motivarea deciziei 779 din 15.02.2001, în dosarul 1518/2000 al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie spune clar că mi se casează sentinţa penală deoarece nu există probe sau indicii că inculpatul Aurel Oltean este autorul infracţiunii.
Dragi români, mie mi-ar fi crăpat obrazul de ruşine dacă cea mai înaltă instanţă judecătorească din România m-ar fi desfiinţat în acest fel şi automat mi-aş fi dat demisia şi nici nu aş mai fi avut curajul să doresc să ocup vreo funcţie publică vreodată, însă Mafia locală din justiţie nu numai că a făcut abstracţie de Înalta Curte, ba mai mult au făcut presiuni au oferit avansări peste noapte doar ca eu să fiu din nou condamnat şi ţinut în puşcărie.
Dragi români, consider pentru felul abuziv şi ilegal în care am fost condamnat pedeapsa exagerată de mare dată – cunosc cazuri cu două omoruri care sunt puşi în imposibilitatea de apărare pentru că probele mele evidente nu sunt luate în considerare. Pentru cele de mai sus ca şi pentru altele consider că eu sunt un deţinut politic al mafiei din Justiţia locală. La judecarea cauzei, când Justiţia Supremă mi-a casat sentinţa, am prezentat în dosar 28 de probe indubitabile şi irefuzabile în favoarea mea şi nu există nici o probă împotriva mea. Cazul meu nu este unicat dar este mai exagerat şi de o evidenţă clară, întotdeauna când ajung la o instanţă de judecată locală mă privesc de sus şi parcă vorbesc la pereţi, nu vor să audă nimic din ce spun şi cu atât mai mult să ia în considerare. De mulţi ani în justiţie s-a luat măsura înregistrării pe bandă magnetică sau C.D. a şedinţelor şi transcrierea acestora cu depunerea acestora la dosar. Pot să vă spun că în dosarele mele penale nu există nici o înregistrare şi nici o transcriere depusă la dosar. Oare de ce?
Dragi cetăţeni, aş dori ca acest articol să vă animeze puţin, să vă pună să gândiţi, cei interesaţi să folosiţi ce aţi aflat de la mine şi dacă doriţi să-mi scrieţi pe adresa Penitenciarului Aiud, în măsura posibilului – funcţie de timp şi bani vă voi răspunde.
Cu stimă şi consideraţie
Aurel OLTEAN

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI