„Ioan Marincaş şi clarviziunea domnului Cornel Comşa. PP-DD tinde să semene din ce în ce mai mult cu o societate comercială multinaţională „

 Partidul Poporului – Dan Diaconescu există în politica românească, în primul rând datorită articolelor 12 şi 13 ale Statutului. Proiectat ca un partid de centru, echidistant şi echilateral, aduce partea definitorie a acestuia prin acceptarea omului, recunoscut ca membru, în condiţiile Statutului. Fără membri, fără drepturile şi obligaţiile acestora, toate celelalte interpretări ale realităţilor ori adevărurilor cuprinse în Statut nu ar avea nici conţinut, nici substanţă, iar programul partidului nu ar avea nici progres, nici dezvoltare.
De o însemnătate aparte este dreptul de a decide şi de a hotărî al fiecărui membru, iar locul în care aceste drepturi se exercită şi se manifestă sunt Adunările Generale, indiferent de nivelul organizatoric al partidului în teritoriu, cu scopul public declarat în Art. 5. (1) În activitatea sa politică, Partidul Poporului – Dan Diaconescu urmăreşte crearea unei societăţi moderne în România, bazată pe respectarea atât a valorilor universale ale libertăţii umane cât şi pe respectarea valorilor tradiţionale ale poporului român, la care, dacă adăugăm platforma celor 21 de puncte iniţiale, oferea românilor, după 22 de ani, primul sentiment al prăbuşirii unei racile sociale şi morale sub spectrul macabru al totalitarismului şi şansa unei Românii moderne, cu transformări reale în plan economic, social şi moral. O Românie în care separarea puterilor în stat este una reală, care să garanteze dreptul la proprietate al cetăţeanului român, egalitatea de şanse, dreptul la liberă exprimare şi nu în ultimul rând, dreptul de a fi cetăţenii unei ţări de sine stătătoare, România lor şi grădina raiului.
Conform statutului, Adunarea Generală este forul suprem, în care se hotărăsc iniţiativele şi acţiunile politice de aplicare a statutului în organizarea teritorială a partidului, iar Birourile Executive, pe baza hotărârilor Adunării Generale, emit decizii de implementare a programului partidului, în limitele unui Regulament de Organizare Internă (ROI) – frumos vis, falsă iluzie, deoarece acest ROI nu există în teritoriu şi bineînţeles, este total necunoscut. Trei dimensiuni publice ar fi natural şi normal să conţină un ROI: practici civice, proceduri politice şi rutine de partid. Dar, să nu uităm, pentru ca acest partid să existe, fiecare membru în parte şi în grup şi-au unit credinţa într-o construcţie nouă, şi-au legat ştiinţa de realizări adevărate şi şi-au impus voinţa de a le îndeplini pe amândouă. Însă, practicile, procedurile şi rutinele impuse de domnii Ioan Marincaş şi Cornel Comşa, sunt departe de adevărurile statutare şi realităţile cu care se confruntă România în zilele noastre, încercând să ne dovedească faptul că deşi ne-am născut daci şi trăim ca români în această ţară nu avem nici un drept. Iar ca români, nu suntem altceva decât moştenirea unei case imperiale demult apuse. Metoda reeducării, metodă infailibilă folosită atât de cei de dinainte de 1944, cât şi de cei de după 1944, exprimă procedura dictatorială a domnului Ioan Marincaş în respectarea drepturilor conform Articolului 12 din Statut şi asumarea obligaţiilor conform Articolului 13 din Statut. Acest lucru, probabil, datorită faptului că ne-am permis să nu ne depăşim statutul de iobag. Fantastic şi senzaţional, domnule Diaconescu! Şi unde? La Alba Iulia! La poarta Apusenilor, în judeţul Alba, loc în care, nu cu mult timp în urmă, PP-DD într-o dorinţă nejustificată de imagine, depunea coroane de flori la monumentul închinat eroilor martiri ai neamului nostru – Horia, Cloşca şi Crişan, în locul în care au fost executaţi aceştia! Atunci i-am privit în ochi pe cei doi cărturari ai „Bălgradului”, cercetători şi istorici ai obştei, îmbrăcaţi în straie de iobag. Am văzut stima şi mândria din ochii lor pentru cei ce au fost, dar şi semeţia şi verticalitatea oamenilor apusenilor pentru strămoşii lor. Cu ce-am greşit, Doamne? A uitat domnul Cornel Comşa că un om al acelui imperiu pe care îl considera moştenitorul acestor locuri, i-a ucis pe cei trei? Sfidând chiar şi pe MS Regele Românilor Mihai I, care în plin Parlamentul României atrăgea atenţia că România nu este a noastră, ci am împrumutat-o de la copiii noştri, pentru că la vremea cuvenită şi la ceasul sortit de Dumnezeu să le-o dăm înapoi, pentru că şi ei, la rândul lor, să facă la fel.
Dar sfidarea merge mai departe. În şedinţe fără cvorum, substituindu-se amândoi atribuţiilor Adunării Generale, au luat decizii şi hotărâri de demitere a preşedinţilor de organizaţii, de dizolvare a birourilor executive şi de a ascunde în spatele voluntariatului în numele partidului a sclaviei intelectuale. Desigur, domnul Ioan Marincaş, subofiţer de miliţie în epoca de aur, cunoaşte până în cele mai mici amănunte şi detalii principiile voluntariatului comunist: pe de gratis şi degeaba. Asta în cel mai fericit caz, dacă nu cumva, în numele partidului, să pretindă că avutul nostru este un bun al întregului popor şi ca atare, este de drept al PP-DD.
Cine sunt aceşti oameni, domnule Dan Diaconescu, care jignesc, desconsideră şi distrug destine ale oamenilor şi cu care dvs. construiţi o Românie modernă, democrată şi de sine stătătoare? Niciodată, nimeni nu a avut nimic împotriva venirii din alte partide, ale unor foşti membri ai acestora, atât timp cât s-a respectat Articolul 10 din Statut, iar accesul la funcţii executive s-a făcut în baza hotărârilor unor Adunări Generale şi prin decizia unor Birouri Permanente. Teoretic, aşa ar fi trebuit să se procedeze. În realitate, în schimbul unor sume de bani, ori alte interese materiale s-au obţinut funcţii, fără să mai vorbim de listele electorale. Să nu uităm, concedierea nu există în Statutul PP-DD-ului. Iar soluţionarea oricăror litigii, are ca fundament hotărârile Adunării Generale, nu deciziile Birourilor Executive. Credem că aşa arată noua interpretare a „revoluţiei votului”, în conştiinţa domnului Ioan Marincaş şi clarviziunea domnului Cornel Comşa. „Omul şi banul” – experienţă pe care domnul Ioan Marincaş o are încă din epoca de aur, în conflictul cu comunitatea saşilor din zonă, iar domnul Cornel Comşa ca mercenar, aplica teoria „banii vorbesc”. Există o comisie de etică, statut şi disciplină şi o comisie financiară, dar nimeni nu a auzit de existenţa lor sau măcar de felul cum funcţionează. Cu aceşti oameni puteţi garanta dvs. oamenilor din judeţul Alba dreptul la proprietate privată, egalitatea de şanse şi dezvoltarea prin primele 21 de puncte, ca cetăţeni ai României? Greu de crezut!
Din terţe motive şi cvarii adevăruri, PP-DD tinde să semene din ce în ce mai mult cu o societate comercială multinaţională, deoarece cei doi cavaleri ai apocalipsei – Marincaş Ion şi Cornel Comşa, îndeplinesc cu sfinţenie criteriul: „dai bani – primeşti, nu plăteşti – dispari” devine tot mai pregnant motto-ul prin care funcţionează revoluţia votului şi prin acest motto justificăm articolul 12 din Statut – drepturile membrului şi motivăm îndeplinirea obligaţiilor membrului – articolul 13 din Statut. În esenţă, vorbim despre patroni şi angajaţi pe banii şi cu bunurile lor. Probabil că aşa procedaţi şi în celelalte judeţe ale României. O strategie extraordinară de a construi disidenţe în interiorul PP-DD. Felicitări şi succes!
Vorbeaţi de ciocoi, dar oare prin ce se deosebeşte PP-DD de actuala coaliţie? Că noi n-am găsit un răspuns. Îl putem primi? Menirea acestui memoriu este una singură: adevărul despre ce s-a întâmplat şi se întâmplă în PP-DD – ALBA. Alături de disidenţii bănăţeni din PP-DD Timiş, există şi disidenţi ardeleni din PP-DD Alba. Noi nu ne-am numărat, dar dacă vreţi să ştiţi câţi suntem convocaţi statutar o nouă ADUNARE GENERALĂ EXTRAORDINARĂ A PP – DD ALBA!

În numele grupului
Mircea DOBRESCU şi Dumitru MANEA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI