Rămâi conectat

Sănătatea și natură

Împachetări şi comprese cu muştar pentru răceli şi gripe

Publicat

în

Tratamentul cu făină de muştar
Folosirea muştarului pentru combaterea stărilor febrile şi a gripelor este o metodă naturistă de vindecare cu efect sigur şi foarte rapid. Ea implică, însă, şi un oarecare risc, pentru că, nestăpânită perfect, poate avea urmări extrem de neplăcute: arsuri ale pielii cu formare de vezicule, îngreunarea activităţii cardio-vasculare şi chiar reacţii alergice. Din această cauză, modul de aplicare, durata şi măsurile de precauţie trebuie respectate cu stricteţe.
Sfera de utilizare: tuse (bronşite), răceli, gripe, astm, pneumonii, pleurite.
Muştarul ca remediu
Muştarul (Semen Sinapis) este un excitant intens al pielii, care stimulează puternic irigarea cu sânge şi produce înroşirea şi senzaţia de arsură. Pentru combaterea anumitor afecţiuni, cum sunt răceala sau gripa, nu se foloseşte muştarul alimentar, deşi este „fabricat” din aceleaşi seminţe, ci făina de muştar.
În general, pentru împachetări şi comprese, se foloseşte făină de muştar negru, măcinată cât mai recent. Dacă este mai veche de 6 luni, se face un test pentru verificarea reacţiei pielii sau se lăsă muştarul să acţioneze ceva mai mult.
Cum acţionează
În contact cu apa, boabele de muştar „eliberează” un ulei gras, care are asupra pielii un efect deosebit de excitant. Irigarea cu sânge devine mult mai intensă, iar temperatura pielii creşte semnificativ. Reacţia este, însă, foarte diferită, de la caz la caz. La unele persoane, pielea începe să ardă şi să se înroşească uşor, imediat după aplicarea prişniţei sau a compresei, în vreme ce la altele senzaţia de arsură apare abia după 6-8 minute.
Terapia cu muştar are un efect rapid, adesea surprinzător, stările febrile complicate şi chiar şi gripă putându-se ameliora vizibil, într-o perioadă foarte scurtă de timp. După şocul de rigoare, adulţii nu mai resimt aşa de intens arsura, poate şi din cauză că realizează efectiv că „se întâmplă ceva”.
Măsuri de precauţie
Fiind volatil, iritaţia produsă de muştar se poate extinde uşor asupra zonelor apropiate celei afectate. De aceea, trebuie protejate, fiind extrem de sensibile, mai ales mucoasa bucală, cea nazală şi ochii. Persoanele blonde, cele roşcate reacţionează mai puternic, astfel că în cazul lor se impune efectuarea unui test de piele, pe antebraţ. Verificaţi atent pielea după scurgerea timpului de aplicare recomandat. Este foarte posibil ca persoană bolnavă să nu perceapă singura arsură provocată de muştar. Şi încă ceva: este de la sine înţeles faptul că prişniţele sau compresele cu muştar se aplică doar pe o piele intactă.
Împachetări sau comprese?
Dacă folosiţi acest gen de terapie pentru prima dată, ar fi mai bine să optaţi pentru comprese, deşi împachetările sunt mai eficiente. Motivul: fierbinţeala şi arsura nu se concentrează într-un singur loc – de obicei cel mai sensibil, bolnav -, ci se răspândesc pe o suprafaţă mai întinsă.
Împachetări cu muştar
Materiale necesare: făină de muştar negru, lighean, ceas de bucătărie, pânză subţire, primul strat, care se aplică direct pe piele, fular gros de bumbac, al doilea strat, care se leagă deasupra; folie de plastic + prosop vechi pentru protejarea aşternutului, 4 bucăţi, mai mici, de pânză (eventual batiste), vaselină pentru protejarea zonelor sensibile, cârpă umedă, ulei pentru uns pielea.
Pânza care se aplică pe piele, primul strat, trebuie să fie de trei ori mai lungă decât toracele, pentru a o putea înfăşura o dată şi jumătate în jurul sternului.
Fularul, stratul al doilea, să nu fie de lână, pentru că uleiul de muştar atacă lâna. Evitaţi petele – nu ies întotdeauna la fiert!
Pregătirea: Presăraţi făină de muştar, într-un strat uniform, pe treimea din mijloc a pânzei, îndoiţi peste făină toate laturile acesteia, ca să nu iasă nimic afară, aşezaţi prişniţa, fără să o aplecaţi, peste lighean şi turnaţi peste ea apă fierbinte (până la 50 gr.). Stoarceţi prişniţa uşor, prin presare, şi apropiaţi-vă de persoana bolnavă culcată pe pat, peste şalul întins. Protejaţi axilele şi mameloanele (inclusiv la bărbaţi) cu un strat de vaselină şi o batistă aplicată deasupra şi înfăşuraţi prişniţa în jurul toracelui, astfel încât între muştar şi piele să nu fie decât un singur strat de pânză. Acoperiţi-o apoi, de jur împrejur cu fularul, puneţi peste umeri un prosop sau un şal şi fixaţi pe ceas durata de acţiune care trebuie neapărat respectată.
Durata de acţiune: Formula „cu cât mai mult, cu atât mai bine” nu este valabilă. Durata se stabileşte, în fiecare caz, după reacţia pielii şi după starea generală a pacientului.
Prima verificare se face deja după 1-3 minute de la aplicarea prişniţei. Dacă pielea nu s-a înroşit deloc sau s-a înroşit foarte puţin, puneţi prişniţa la loc, mai aşteptaţi 2 minute (tot după ceas) şi verificaţi din nou. Dacă apar, cumva, reacţii nedorite (de exemplu ameţeală), îndepărtaţi imediat prişniţa.
Dacă la prima aplicare de 5 minute prişniţa este suportată bine, prelungiţi durata la a doua şi a treia aplicare, de la 5 la 15 minute. (Cu multă atenţie!)
La o suportabilitate normală, prişniţele (şi compresele) cu muştar se aplică o dată pe zi, 3 zile la rând, după care se face o pauză. Tratamentul nu se reia decât după ce reacţia pielii la aplicarea anterioară a dispărut complet. Dacă nu este cazul (efectul de iritaţie poate dura 24-48 de ore), alternaţi prişniţa cu muştar cu o compresă mai „blândă”, cu ulei.
Comprese cu muştar
Se aplică pe piept (una) şi pe spate (două). După îndepărtarea compresei, tamponaţi pielea cu o cârpă umedă şi masaţi-o cu ulei.
Materiale necesare: făină de muştar negru, lighean, ceas de bucătărie, una sau două bucăţi de tifon sau de pânză subţire (40 x 40 cm), un şal gros de pus peste compresă, cârpă umedă, ulei pentru uns pielea.
Pregătirea: Este la fel ca la prişniţe, dar fără protejarea axilelor şi a mameloanelor. Presaraţi făină de muştar pe o compresă sau pe două şi aplicaţi-le pe partea superioară a spatelui, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, sau pe piept (una singură), la nivelul bronhiilor. Puneţi şalul deasupra, înfăşuraţi-l în jurul toracelui şi fixaţi, pe ceas, durata de acţiune pe care o veţi respectă cu stricteţe.
Proceduri mai „blânde” cu muştar
Baia pentru picioare. Extrage „răul” din corp. Este eficientă, imediat după apariţia primelor simptome, în caz de răceală şi calmează, adeseori, durerile de cap. Amestecaţi circa 30 g de faină de muştar negru (cam 3 pumni) în 10 l de apă caldă (37 gr.), care trebuie să ajungă până sub genunchi, şi ţineţi picioarele în ea până simţiţi că vi se încălzesc complet (ţinând seama de reacţia pielii). Durata depinde de la caz la caz (în general 5-20 de minute). Dacă aveţi varice, apă cu muştar nu trebuie să treacă de labele picioarelor, dar efectul va fi mai puţin intens.

Publicitate

Sănătatea și natură

Laserul CO2 fracționat, tehnologie de ultimă generație în tratarea afecțiunilor pielii, rejuvenare și operații cutanate, acum și în Alba Iulia, la Clinica Dermisana (P)

Publicat

în

Laserul CO2 fracționat, tehnologie de ultimă generație în tratarea afecțiunilor pielii, rejuvenare și operații cutanate, acum și în Alba Iulia, la Clinica Dermisana

Pielea este cel mai mare organ al omului. Avem, practic, circa 2 mp de înveliș expus uzurii poate mai mult decât oricare alt organ. Ea este contactul nostru cu lumea exterioară, platoșa împotriva bacteriilor și a virusurilor și, de ce nu, cartea noastră de vizită, și nu doar la nivelul chipului, iar doamnele înțeleg foarte bine ce vreau să spun.

Grija pentru sănătatea și frumusețea pielii a preocupat suflarea feminină, dar nu numai, din cele mai vechi timpuri, așa că nu e de mirare că tehnologia a evoluat în pas cu nevoile acestui organ plurivalent. Să te simți bine în pielea ta este astăzi mult mai ușor datorită diverselor proceduri și aparaturi menite să vindece leziunile și să îmbunătățească aspectul.

O veste bună  în acest sens vine de la cea mai mare clinică de la noi, cu specializare în diagnosticul și tratamentul minim invaziv și chirurgical al patologiilor de piele și vasculare, medicină estetică, tratamente laser și remodelare corporală, Clinica „Dermisana”. De 6 ani pe piața din Alba Iulia, aceasta are o echipă de medici specialiști formați în centrul universitar Cluj-Napoca, gata să ofere servicii complexe, atât pe partea de patologii de piele, cât și pe cea de frumusețe și îngrijire corporală. Vestea bună este că, dincolo de know-how-ul medicilor, în „flota” aparaturilor de ultimă generație a clinicii a intrat recent Laserul CO2 fracționat, cea mai recentă tehnologie în tratarea afecțiunilor pielii, rejuvenare și operații cutanate.

Electrica Furnizare Discount

Laserul CO2 poate fi folosit atât în locul clasicelor metode chirurgicale (bisturiu, electrocauter) pentru cele mai fine operații, cât și cu ajutorul unui scanner computerizat ce livrează energia laserului într-o formă fracționată pentru realizarea faimoasei proceduri de rejuvenare, de întinerire a pielii (prin reducerea ridurilor sau a pigmentației și revitalizarea pielii prin stimularea de colagen).

Care sunt beneficiile pentru procedura cu laser CO2?

Tehnologia minim invazivă se recomandă în cazul operațiilor de piele: *papiloame, fibroame, veruci, condiloame, angioame, keratoze, siringoame, xantelasme, anumite tipuri de alunițe și multe altele; *în tratamentul cicatricilor: post-acneice, post-chirurgicale, hipertrofice, atrofice, tratamentul cicatricilor post-arsură, al cicatricilor cheloide; *în tratamentul vergeturilor; *în tratarea melasmei, a petelor pigmentare, tratamentul ridurilor, rejuvenarea pielii fotoîmbătrânite: față, gât, decolteu, mâini; *tratamentul onicomicozei.

Gata cu „las` că merge și așa”, se poate altfel! Să vrei o piele sănătoasă și mai frumoasă nu e un moft, e o condiție a stării de bine, o realitate pe care o merităm cu toții.

Sfaturi de specialitate și soluții aplicate solicitărilor dumneavoastră puteți primi la Clinica „Dermisana”, pe Calea Moților, nr. 144, în Alba Iulia. Mai multe informații despre proceduri, tarife și programări obțineți la telefon: 0767-536-012 sau pe pagina oficială www.dermisana.ro.

Citește mai mult

Sănătatea și natură

Mitul celor 10.000 DE PAȘI pe care trebuie să-i facem în fiecare zi a fost „spulberat”. Concluziile unui studiu de 11 ani

Publicat

în

Mitul celor 10.000 DE PAȘI pe care trebuie să-i facem în fiecare zi a fost „spulberat”. Concluziile unui studiu de 11 ani

Ani la rând, ştiinţa a promovat ideea că, pentru a fi sănătoşi şi a tări mai mult, ar trebui să parcurgem cel puţin 10.000 de paşi pe zi. În realitate, ultimele descoperiri ale ştiinţei arată că este nevoie de mai puţin.

Potrivit unui nou studiu realizat de Universitatea din Massachusetts, mersul pe jos vreme de 7.000 de paşi pe zi ajută la reducerea riscului de deces prematur pentru persoanele de vârstă mijlocie cu 50% până la 70%.

Efectuarea a 10.000 de paşi sau mai mult pe zi, pe de altă parte, nu reduce în continuare riscul, potrivit Amandei Paluch, profesor de epidemiologie a activităţii fizice la Universitatea din Massachusetts (SUA) şi autoare a studiului, care a durat 11 ani.

Electrica Furnizare Discount

Concepţia greşită a celor 10.000 de paşi pe zi

„Rezultatele studiului nostru evidenţiază eforturile în continuă evoluţie de a stabili orientări bazate pe dovezi pentru o activitate fizică simplă şi accesibilă care să beneficieze de sănătate şi longevitate, precum mersul pe jos”, explică cercetătoarea. „Cei 10.000 de paşi pe zi, adesea recomandaţi, nu reprezintă un ghid stabilit ştiinţific, dar au apărut în urma unei campanii publicitare pentru un pedometru (n.r. – aparat care înregistrează automat numărul de paşi) japonez”.

Paluch şi colegii săi şi-au propus să afle câte paşi sunt necesari pe zi pentru a avea beneficiile pentru sănătate. Pentru a-şi desfăşura cercetările, au folosit datele dintr-un studiu realizat de Coronary Artery Risk Development at Young Adults (CARDIA), care a analizat aproximativ 2.100 de adulţi cu vârste cuprinse între 38 şi 50 de ani.

Participanţii au fost împărţiţi în 3 grupuri: volum mic (mai puţin de 7.000 de paşi pe zi), moderat (între 7.000-9.999 paşi) şi mare (mai mult de 10.000 de paşi).

În analiza datelor, cercetătorii au verificat indicele de masă corporală, fumatul şi alţi factori care ar fi putut influenţa rezultatele. „Am văzut beneficii substanţiale pentru sănătate între 7.000 şi 10.000 de paşi, dar nu am văzut un beneficiu suplimentar dacă trecem dincolo de 10.000 de paşi”, spune Paluch.

Şi cei de la Harvard au spulberat mitul

De fapt, nu este prima dată când mitul celor 10.000 de paşi este pus la îndoială. În trecut, cercetătorii de la Harvard Medical School au demonstrat deja că, în medie, aproximativ 4.400 de paşi pe zi sunt suficienţi, pentru a reduce rata mortalităţii.

Cu toate acestea, studiul a analizat participanţii care au fost mai în vârstă decât cei din studiul din Massachusetts, ceea ce ar putea explica de ce mai puţini paşi reduc rata mortalităţii: cei peste 70 de ani trebuie să facă mai puţină activitate, ca să obţină beneficii pentru sănătate.

Potrivit cercetătorilor din Massachusetts, nu există nicio relaţie între intensitatea sau viteza pasului şi mortalitate.

„Ceea ce am constatat este că există o reducere a riscului de mortalitate, dar până la un anumit punct”, a recunoscut Paluch. 7.000 pare un număr infinit. În realitate, nu este. În medie, facem deja 5.000 de paşi pe zi, ceea ce corespunde unei distanţe de aproximativ 4 km.

sursa: mediafax.ro

Citește mai mult

Sănătatea și natură

Coada-şoricelului, leacul din antichitate folosit şi astăzi. Remediu excelent pentru zeci de boli

Publicat

în

Coada-şoricelului, leacul din antichitate folosit şi astăzi. Remediu excelent pentru zeci de boli

Nu se poate să nu o vezi! Îţi iese în drum şi îţi sare în ochi cu frunzele acelea verzi şi fine, lunguieţe ca o… coadă de şoricel, cu florile albe şi parfumate, răspândind, mai ales pe căldurile toride ale verii, un miros aromat-amarui. Denumirea sa latină este Achillea millefolium, făcând referire la miticul luptător grec Ahile, cel scăldat de mama sa, zeiţa Thetis, în apele Styxului, pentru a deveni invulnerabil la răni (o aluzie la uimitorul efect cicatrizant şi de vindecare a rănilor al acestei plante).

Alături de păpădie, coada-şoricelului este plantă medicinală cea mai răspândită de la noi din ţară, fiind întâlnită din câmpie şi până în zona montană înaltă. Totodată, este şi una din plantele cu cea mai îndelungată “carieră medicală” de pe teritoriul României, dovezi arheologice arătând că ea era folosită în scopuri rituale şi terapeutice cu cel puţin patru-cinci mii de ani în urmă. Denumirea dacică a acestei plante, “chodela”, a fost consemnată în tratatele lui Dioscoride (medic militar roman) şi, aşa cum se poate lesne remarca, este destul de apropiată de cea românească din prezent. În Moldova, în nordul şi în centrul Transilvaniei, precum şi în nordul Olteniei, coada-şoricelului era folosită drept cicatrizant, calmant pentru „opăritură” (alergie cutanată), că plantă aperitiva.

În zona de vest a Transilvaniei, era folosită în scăldători pentru pruncii debili, ca spălături în „poala albă” (leucoree), ca cicatrizant după extracţiile dentare. În Bucovina, ceaiul de coada-şoricelului se lua atunci când tinerelor femei „nu le veneau rândurile” (amenoree), pentru „schimbarea sângelui” (dezintoxicarea organismului şi întărirea imunităţii), înaintea venirii toamnei. În nordul şi estul Moldovei, coada-şoricelului se mai folosea intern contra „aprinderii de maţe” (colon iritabil sau colită de fermentaţie), extern contra „trânjilor” (hemoroizi sângerânzi) şi, tot extern, pentru închiderea rapidă a rănilor. În peste o sută de afecţiuni şi tulburări, este consemnată folosirea cozii-soricelului în medicina populară românească şi în cea europeană. Iar cercetările făcute în diverse laboratoare de medicină şi farmacie ale lumii confirmă, treptat, tot mai multe din aceste utilizări medicinale.

Electrica Furnizare Discount

Unde găsim şi cum o culegem

Este o plantă care iubeşte în mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundenţă, în rest, fiind foarte rezistentă la lipsa de umiditate, la condiţiile de sol şi la temperaturi (rezistă la cele mai puternice canicule, dar şi la gerul iernii). O găsim pe pajişti, prin fâneţe, pe marginile râurilor şi ale păraielor, pe lângă drumurile de ţară şi în locurile virane. Se culege pe vreme uscată, de preferinţă în miezul zilei, când are concentraţia maximă de uleiuri volatile. Pentru cules, avem nevoie de un cuţitaş sau, mai bine, de o foarfecă de grădină, cu care se taie tulpina înflorită. Standardele de culegere ale plafarurilor este ca tulpina să nu aibă mai mult de 30 de centimetri lungime (partea de tulpină neavând decât foarte puţine principii active). De preferinţă se culege doar partea de inflorescenţă, aproape fără codiţa, din două motive: are efectele terapeutice cele mai puternice. Şi în locul tăieturii, planta va lăstări mai uşor, dând în scurtă vreme (3-5 săptămâni) şi mai multe flori, asigurându-i astfel perpetuarea.

Perioada culesului începe în iulie şi durează până la sfârşitul lui octombrie. După culegere, planta se întinde la uscat în strat de maxim opt centimetri grosime, într-un loc lipsit de umiditate, umbrit şi bine ventilat. Se poate usca foarte bine şi în bucheţele, care de asemenea se atârnă într-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de plantă proaspătă se obţin, după uscare, două – trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. coada-şoricelului uscată se păstrează în pungi de hârtie sau în săculeţi de pânză, în locuri întunecate şi lipsite de umezeală.

Preparate pe bază de coada-şoricelului

*Sucul. Se obţine din planta proaspăt culeasă, cu ajutorul mixerului (blenderului): în vasul mixerului se pun 50 de grame de plantă foarte bine spălată şi 50 ml de apă de izvor, după care se omogenizează prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare, a celor intestinale şi a inapetenţei. Extern sucul se foloseşte sub formă de comprese aplicate pe locul afectat, pentru tratarea bătăturilor, a arsurilor uşoare, precum şi pentru a favoriza cicatrizarea rapidă a rănilor.

*Pulberea. Se obţine prin măcinarea cât mai fină cu râşniţa electrică de cafea a părţilor aeriene. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (deoarece substanţele volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol.

*Infuzia. Se pun la macerat 3-4 linguri mărunţite de coada-şoricelului, în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de coada-şoricelului, care se foloseşte intern (2-3 căni pe zi).

*Tinctura. Are cele mai bune efecte pentru tratarea infecţiilor, inflamaţiilor şi a leziunilor pielii, afecţiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant, mai multe substanţe cicatrizante şi antiinflamatoare din coada-şoricelului fiind cel mai bine extrase în alcool. Pentru obţinerea acestui preparat se pun într-un borcan cu filet douăzeci de linguri de pulbere de inflorescenţe de coada-şoricelului, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă să macereze vreme de două săptămâni, într-un loc călduros, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Intern, se administrează din acest remediu de patru ori pe zi câte o linguriţă diluată în puţină apă.

*Cataplasma. O mână de flori mărunţite de coada-şoricelului se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50 de grade Celsius). Se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, şi se lasă vreme de 1 oră.

*Uleiul. În jumătate de litru de ulei de măsline, de sâmburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescenţe de coada-şoricelului uscate şi mărunţite. Se lasă să macereze la soare, vreme de 2 săptămâni, după care se filtrează, iar preparatul obţinut se trage într-o sticlă închisă la culoare, care se păstrează în locuri întunecoase şi reci.

*Alifia. Se pun într-un ibric 150 ml de ulei de floarea-soarelui, 6 linguriţe de inflorescenţe proaspete de coada-şoricelului foarte fin tocate, 2 linguriţe de răşină de brad şi 2 linguriţe de ceară de albine. Ibricul se pune pe un ochi al aragazului, reglat să ardă la foc mic, unde se lasă timp de 10 minute, amestecând încontinuu cu o linguriţă. Când toate componentele s-au lichefiat şi omogenizat, ibricul se ia de pe foc şi conţinutul se filtrează prin tifon, se pune într-un borcan cu capac şi se lasă la răcit. Când preparatul atinge temperatura camerei, se depozitează la frigider.

Tratamente interne cu coada-şoricelului

*Hepatită. Sucul proaspăt de coada-şoricelului se prepară zilnic şi se administrează imediat după filtrare, câte 50-60 ml, în doză unică, zilnică. Se fac astfel cure de câte 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauză.

*Dischinezie biliară. Se administrează infuzia combinată de coada-şoricelului, câte o jumătate de cană, cu 20-30 de minute înainte de fiecare masă. Un astfel de tratament durează 30 de zile şi se poate relua după o pauză de două săptămâni.

*Colecistita. Uleiul volatil conţinut în florile de coada-şoricelului are efecte antiinflamatoare şi calmante asupra vezicii biliare. Se administrează pulberea proaspăt măcinată de flori din care se ia câte o linguriţă pe stomacul gol, de patru ori pe zi, în cure de trei săptămâni, cu zece zile de pauză.

*Dispepsie, indigestie. Se combină în proporţii egale tincturi de coada-şoricelului şi de anghinare, iar din acest amestec se ia câte o linguriţă diluată în apă, înainte cu 10 minute de fiecare masă. Ambele plante îmbunătăţesc peristaltismul tubului digestiv, amplifică secreţia de sucuri gastrice, reduc senzaţia de greaţă sau de inapetentă.

*Colita, colita spastică. Se administrează infuzia combinată, câte 2-3 căni pe zi, pe o perioadă de 35 de zile, apoi se face o pauză de două săptămâni, după care tratamentul se poate relua, dacă mai este cazul. În această afecţiune, efectele terapeutice ale florilor de coada-şoricelului sunt mult mai puternice în combinaţie cu sunătoarea.

*Sensibilitate la infecţii. În nordul ţării există obiceiul ca oamenii să bea în toamnă fiertură de flori de coada-şoricelului, ca să-i ferească de boli de plămâni şi de răceli de tot felul. Se utilizează infuzia combinată de coada-şoricelului, din care se consumă câte jumătate de litru – un litru pe zi, în cure de 30 de zile.

*Amenoree (absenţa patologică a ciclului menstrual). În Bucovina femeile tinere care nu erau fertile foloseau adesea ceaiul de coada-şoricelului pentru “a le veni rândurile roşii”, adică pentru declanşarea ciclului menstrual. Se administrează pulberea proaspăt măcinată de flori de coada-şoricelului, câte trei linguriţe pe zi, în cure de patru săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză.

*Adjuvant în hemoragia internă. Ca adjuvant contra hemoragiei interne, se consumă zilnic câte un litru – un litru şi jumătate de infuzie combinată de coada-şoricelului.

*Acneea. Se fac tratamente cu o durată de 60 de zile, timp în care se ia infuzie combinată de coada-şoricelului, câte un litru pe zi, în două reprize, dimineaţa şi seară.

Tratamente externe

*Răni deschise, zgârieturi. Se pune o compresă cu suc proaspăt sau cu tinctură de coada-şoricelului pe locul afectat, ţinându-se 60 de minute. Repetaţi aplicaţia de mai multe ori pe zi. Efectul cicatrizant este uluitor de rapid, rana închizându-se numaidecât. În prealabil se recomandă însă o dezinfectare a rănii foarte atentă, pentru a nu rămâne germeni infecţioşi sub ţesutul cicatriceal format rapid sub acţiunea plantei.

*Alergie cutanată. Se pun comprese cu infuzia combinată de coada-şoricelului, care se ţin vreme de minimum două ore pe zi pe locul afectat. Substanţele aromatice (azulenele) din compoziţia plantei au efecte anti-inflamatoare şi antialergice, reduc mâncărimile, usturimea şi edemele.

*Arsuri, arsuri cu substanţe chimice. Se aplică uleiul de coada-şoricelului, trei aplicaţii zilnic pe locul afectat, până la vindecare.

*Candida vaginală. Se fac spălături vaginale, o dată pe zi, seara, cu infuzie combinată de coada-şoricelului. Substanţele antiseptice conţinute de plantă blochează proliferarea acestei ciuperci, reduc inflamaţia şi ajută la refacerea epiteliilor lezate de infecţie. Este un tratament blând, care nu perturbă flora vaginală, folosit pentru prevenirea şi pentru combaterea candidozelor de intensitate mică şi medie.

Frumuseţe

*Transpiraţia excesivă. Băile generale cu extract apos de coada-şoricelului, făcute de 2-3 ori pe săptămână, reduc transpiraţia, previn erupţiile cutanate produse de combinaţia de transpiraţie şi praf, menţin sănătatea pielii. Pentru a obţine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinată de coada-şoricelului la o cadă de baie, în care se fac băi de 30 de minute. Procedura se repetă de 2-3 ori pe săptămână, mai ales în sezonul cald.

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare