Ghimbirul – un adevărat dar divin dat omului

Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir

Rădăcină noduroasă care se remarcă prin gustul ei picant şi acru, ghimbirul figurează printre remediile “de casă” cele mai larg utilizate. Una dintre primele dovezi ale folosirii acestei rădăcini le avem de la yoghinii din India, care susțineau că ghimbirul întăreşte organismul, dă claritate minții și spre deosebire de usturoi, nu lasă o aromă ce insultă zeii. De-a lungul timpului, după zeci de studii care l-au avut în centrul atenţiei pe bătrânul ghimbir, oamenii de ştiinţă au conchis: ghimbirul este mai mult decât un remediu tradiţional, este aproape un medicament!

Citeşte şi: Muşeţelul plantă medicinală • Muşeţelul întrebuinţări şi proprietăţi • Preparate din muşeţel • Proprietăţi terapeutice

Cartea de vizită
Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae, fiind o plantă erbacee de la care se foloseşte rizomul, ce are o formă neregulată, contorsionată, e noduros, atingând până la 5-6 centimetri în lungime. Originar din Asia tropicală, ghimbirul este o plantă cunoscută şi utilizată de peste 3000 de ani. În medicina tradiţională chineză, indiană şi japoneză, rizomii de ghimbir se utilizau datorită efectului încălzitor, pentru creşterea capacităţii digestive, în stări de balonare, greaţă, vomă, precum şi în afecţiuni respiratorii caracterizate de amplificarea calităţii de rece (astm bronşic, sinuzită etc.). Ghimbirul a fost adus din India de către negustorii arabi, care îl comercializau în Grecia Antică şi Imperiul Roman. După căderea acestuia,  ghimbirul a dispărut din Europa, pentru a fi reintrodus abia în secolul al XI-lea de către cruciaţi. Primul tratat  medical care descrie această plantă a fost scris în secolul al XIII-lea de doctorul Rhiwallow şi cei trei fii ai săi, la ordinul prinţului de South Wales. Regina Angliei Elisabeta I era o mare iubitoare de ghimbir, ea consumând pentru prima dată turtă dulce cu ghimbir, aliment care a devenit tradiţional cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. În Africa, planta a fost introdusă  în secolul al XV-lea, ea fiind utilizată de băştinaşi în cazurile de malarie şi febră galbenă. În prezent, ghimbirul  este cultivat în ţările tropicale din întreaga lume.

Citeşte şi: Cum se calculează indemnizaţia pentru creşterea copilului

Cum alegem şi cum depozităm   ghimbirul?
Este de preferat varianta proaspătă a rădăcinii, fiind superioară celei praf, atât pentru gust, dar și pentru conținutul mai ridicat în uleiuri volatile și compuși cu rol antiinflamator. Când cumpărați ghimbir, căutați o rădăcină cu o coajă fermă și netedă, cu cât mai puține curburi și articulații posibile. Lungimea este un semn de maturitate, rădăcinile mature fiind mai picante și fibroase. Dacă este zbârcit, înseamnă că este uscat și lemnos în interior.
Ghimbirul se poate depozita în frigider într-o pungă de plastic, cu aerul scos prin presare, pentru câteva săptămâni. Se poate păstra și în congelator într-o pungă de plastic maxim 6 luni, iar atunci când vreți să-l folosiți se poate da prin răzătoare foarte ușor.
Ghimbirul praf se păstrează într-un spațiu uscat, ferit de lumină, într-un recipient închis etanș. Varianta murată se păstrează în ambalajul original în frigider, iar cel cristalizat, până la 3 luni, închis etanș într-un loc ferit de căldură și lumină.
Asemănător cu curcuma şi cu cardamomul, ghimbirul se foloseşte în scopuri medicale, fiind recunoscut în lumea întreagă pentru capacitatea sa de a calma starea de greaţă (mai ales la femeile gravide), vomă şi alte tulburări digestive. În cursul ultimelor decenii, utilizările potenţiale ale ghimbirului s-au extins mult dincolo de sistemul digestiv.

Citeşte şi: Remedii naturale pentru prevenirea şi tratarea răcelii

Ce nutrienţi conţine?
Ghimbirul conține calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, proteine, carbohidrați, fibre alimentare, seleniu, sodiu, vitaminele C, E și B6.
Uleiurile volatile din ghimbir îi oferă gustul și mirosul specific. Acestea au efecte analgezice, sedative și antitermice, favorizând mișcarea mușchilor tractului gastrointestinal, contribuind la o mai bună digestie.

Cum se poate găti?
Ghimbirul este, poate, cel mai versatil condiment, fiind folosit în absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe și feluri principale, până la deserturi și băuturi. Deși a fost încă de pe vremea romanilor un condiment important, popularitatea acestuia a scăzut temporar în Europa, cel mai probabil din cauză că ghimbirul proaspăt era arareori comercializat pe continent. Situația s-a schimbat odată ce acesta a devenit mult mai disponibil, și datorită popularității crescute a bucătăriei asiatice. Se poate folosi la gătit, atât în formă proaspătă, tăiat felii, julienne sau zdrobit, cât și sub formă de praf ca și condiment sau în mix de condimente (cum ar fi curry-pudră), cristalizat în prăjituri sau sub formă murată, acompaniind felurile de mâncare asiatice.
Ghimbirul oferă paletei gustative multe nuanțe: iute, dulce, aromat, pișcător, gust proaspăt, revigorant. Nuanța oferită depinde de momentul în care este adăugat în procesul gătirii – pus la început, va oferi un efect mai subtil.
Combinația dintre aromele complementare: dulcele ghimbirului și iuțeala usturoiului are ca efect nu doar un gust deosebit, dar datorită proprietăților antivirale ale amândurora poate fi un remediu excelent pentru răceală. Ceaiul de ghimbir ajută în răceli și gripe prin inducerea transpirației și tonifică sistemul imunitar. Un mod simplu de a face ceai este să puneţi apă la fiert, tăiați câteva felii de ghimbir și lăsați-le să fiarbă la foc mic în apă pentru 10-15 minute. Se poate servi cu lămâie și miere.
O altă formă îndrăgită de consum al ghimbirului este berea de ghimbir, cu un conținut mic de alcool, care este cunoscută în țările vestice pentru calmarea durerilor de stomac și prospețimea oferită în zilele călduroase. Atenție însă, în general berea de ghimbir comercializată conține foarte puțin sau aproape deloc ghimbir!
Încercați să adăugați o linguriță de ghimbir zdrobit la piureul de dovleac și cartofi!
Oricum l-ați prefera, ghimbirul ne oferă multe ocazii de a ne bucura de gustul deosebit și efectele benefice pentru sănătate. Fie în turte dulci cu aromă de iarnă, în ceaiuri, uleiuri esențiale pentru masaj, capsule, supe picante și în mâncăruri cu carne, ghimbirul ne poate surprinde și bucura papilele gustative, oferind în același timp protecție organismului.
Numeroase plante medicinale trebuie luate în cantităţi mari, pentru a avea efecte benefice. Nu şi ghimbirul: cantitatea utilizată într-un sos sau într-un sote este, în general, echivalentă sau chiar superioară cu cea pe care o conţin suplimentele alimentare.

Citeşte şi: Dietă cu apă! Slăbește 10 kilograme în doar 3 săptămâni

Ameliorează stările de greaţă
Ghimbirul se numără printre remediile cele mai eficiente împotriva răului de călătorie, fiind folosit în acest sens încă din cele mai vechi timpuri. Marinarilor chinezi li se dădea ghimbir pentru a evita grețurile și amețelile cauzate de mare, iar grecii din antichitate îl mâncau împachetat în pâine pentru a ajuta digestia și a preveni greața de după ospețe. Unele studii au demonstrat chiar că este la fel de eficient ca anumite medicamente anti-greaţă. Compuşii chimici care-i dau ghimbirului gustul de lămâie, în special gingerolul şi shogaolul,  reduc contracţiile intestinale, neutralizează acizii digestivi şi inhibă “centrul vomei”, situat în creier. Medicii recomandă frecvent ghimbirul pentru prevenirea stării de greaţă, căci, spre deosebire de medicamentele clasice, el nu provoacă somnolenţă. Planta este utilizată, de asemenea, pentru reducerea greţurilor post-operatorii şi a celor provocate de chimioterapie.
În mod clar, ghimbirul este mult mai eficace pentru prevenirea, decât pentru calmarea stărilor de greaţă. Dacă suferiţi de rău de călătorie, de exemplu, trebuie să-l luaţi înainte de a urca în maşină sau de a vă îmbarca pe vapor: cu cel puţin 20 de minute înaintea plecării, luaţi circa 1/4 de linguriţă de ghimbir măcinat (pudră), 1 g de ghimbir sub formă de gelule sau o bucăţică de 1 cm de ghimbir proaspăt.
Un rol benefic pentru întreg         organismul
Ghimbirul este renumit pentru combaterea greţurilor şi a tulburărilor stomacale, dar el posedă numeroase alte calităţi binefăcătoare.
Stoparea migrenelor. S-a demonstrat că 1/4 de linguriţă de ghimbir proaspăt (sau pudră) luat imediat după apariţia primelor simptome ale migrenei poate reduce durerea, blocând prostaglandinele, substanţe chimice aflate la originea inflamaţiilor vaselor sanguine cerebrale. Spre deosebire de aspirină şi de medicamentele din aceeaşi familie, ghimbirul blochează doar tipurile de prostaglandine responsabile de inflamaţie, nu şi pe cele care au rol benefic, de pildă, pentru întărirea pereţilor stomacului.
Calmarea durerilor artritice. Aceleaşi prostaglandine care provoacă migrenele sunt responsabile şi pentru inflamaţiile articulare la persoanele suferinde de artrită. Un studiu recent a demonstrat că ghimbirul atenuează simp­tomele în 55% din cazurile de artrită şi în 74% din cazurile de poliartrită reumatoidă. Aplicarea repetată de ghimbir (mărunţit) pe piele poate aduce o ameliorare suplimentară, distrugând rezervele de substanţă P, un neurotransmiţător care conduce semnalele dureroase la măduva spinării şi apoi la creier.
Prevenirea formării cheagurilor de sânge. În acest caz, medicii recomandă adeseori aspirina – o dată la două zile – pentru fluidizarea sângelui şi limitarea riscului formării de cheaguri. Ghimbirul are efecte similare, evitând însă tulburările stomacale provocate frecvent de aspirină (dacă, fireşte, stomacul dvs. nu este sensibil la ghimbir sau dacă nu consumaţi o cantitate mare).
Degajarea căilor respiratorii în caz de răceală. Ghimbirul poate bloca producerea de către organism a substanţelor care contribuie la constricţiunea (îngustarea) bronhiilor şi la instalarea febrei. Gingerolul acţionează, de asemenea, ca un antitusiv natural.
Reducerea colesterolului. Studiile de laborator sugerează faptul că ghimbirul reduce absorbţia de colesterol de către organism şi că favorizează, de asemenea, eliminarea lui.
Calmarea durerilor menstruale. Compuşii chimici ai ghimbirului acţionează ca nişte antispasmodice, inhibând contracţiile dureroase ale uterului şi musculaturii netede a aparatului digestiv.
lÎmbunătăţirea diurezei. Datorită proprietăţilor sale diuretice, ghimbirul este indicat în tratarea litiazei renale, pietrelor la rinichi, retenţiilor urinare şi infecţiilor urinare.
Combaterea inflamaţiilor şi a infecţiilor. Fiind un excelent antiinflamator şi un foarte bun antiseptic pentru organism, ghimbirul mai este numit şi antibiotic natural.
Tratarea reumatismului. În medicina naturistă, persoanelor care suferă de reumatism le este recomandată o cură cu tinctură de ghimbir, câte o linguriţă dizolvată în 100 ml de apă, administrată de trei ori pe zi.
Tratarea căderii părului. Ghimbirul este utilizat în tratamentul alopeciei, întrucât are un efect de revitalizare a foliculilor şi a firelor de păr.
Îngrijirea pielii. Ghimbirul este un ingredient deseori introdus în loţiunile de corp cu efecte anti-îmbătrânire, deoarece hrăneşte epiderma şi conferă pielii mai multă supleţe. Datorită conţinutului bogat de acizi amânaţi, fosfor şi magneziu, planta este utilizată şi în formulele revitalizante ale cremelor de faţă.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---