FOTO, VIDEO| Marș al durerii pentru Zoli, un tânăr pasionat de mașini, din Alba Iulia, răpus de o boală cruntă: Pentru noi viața e o cursă pe care el, de data asta, a pierdut-o, deși câștiga mereu

Zeci de tineri din Alba s-au strâns, sâmbătă după-masa, pentru a-i aduce un omagiu lui Zoli, un tânăr din Alba Iulia, pasionat de mașini, care a pierdut lupta cu viața în urma unei boli nemiloase.

La o zi după ce au aflat vestea că prietenul lor nu mai este, un grup de tineri din Alba, pasionați de mașini frumoase și puternice, și-au dat întâlnire în parcarea de la Ryma, locul unde până nu demult, Zoli îi aștepta sau însoțea.

Organizate în coloană, 18 mașini au plecat într-un marș al durerii pe străzile din Alba Iulia. De la Ryma, convoiul a plecat pe Calea Moților spre Ambient, unul dintre locurile preferate de Zoli. Coloana de mașini a trecut prin Ampoi 3 și Cetate, până la cimitir.

“Am făcut asta pentru liniștea lui, l-am condus pe ultimul drum așa cum și-ar fi dorit. Coincidență sau nu, am fost 18 mașini. În 18 decembrie tânărul a ajuns la spital pentru că se simțea foarte rău. În 18 ianuarie a decedat. În marș am plecat la ora 15, fără să planificăm nimic. Am aflat ulterior că la ora 15 Zoli și-a dat ultima suflare”, povestesc prietenii acestuia. Citește și: Mesaje de condoleanțe, mesaje de deces, mesaje de comemorare, anunțuri de deces

Zoli, cum îi spuneau prietenii, avea 29 de ani. A fost un om blând frumos, inteligent şi creativ, care a iubit şi a fost iubit la rândul lui, de toţi cei care l-au cunoscut… dar mai presus de toate a fost un luptător. Un om demn până în ultima secundă a vieţii sale şi un exemplu de curaj pentru noi toţi.

Avea puterea să glumească, să zâmbească şi să ofere mângâiere chiar şi atunci când el însuşi nu mai găsea consolare… şi aşa ni-l vom aminti mereu: ambiţios, optimist, cu zâmbetut pe buze, făcând glume inteligente şi interesându-se tot timpul de binele celorlalţi.

A fost un băiat timid, dar plin de imaginaţie şi de speranţă, aşa cum spuneau şi versurile melodiei sale preferate din copilărie, pe care o asculta şi dansa ori de câte ori ajungea la combina muzicală a tatălui său. Petrecea ore în şir în camera lui, desenând pe spaţiile libere ale cărţilor sau pe orice foaie îi venea la mână. Avea camera plină de schiţe ale maşinilor pe care visa să le conducă într-o zi, iar această pasiune a lui s-a păstrat şi s-a dezvoltat până la maturitate, când a început să adauge cuvinte acestor desene. Mai târziu, în compania prietenilor din gruparea Night Riders, Zoli a reuşit să simtă şi bucuria din spatele volanului.

S-a perfecţionat în Norvegia, la Nord University, dar nu a vrut să renunţe la pasiunile lui pentru un serviciu obişnuit, care i-ar fi adus doar un venit şi în rest monotonie. S-a zbătut să transforme ceea ce iubea într-o meserie şi a reuşit. Aşa a ajuns să scrie pentru Top Gear România şi să lucreze pentru publicaţia online de specialitate Carscoops din America, unde a scris până când i-a permis starea de sănătate. Plăcerea sa de a scrie despre maşini s-a reflectat şi pe blog-ul personal, Guerilla Auto, care i-a fost atât de drag lui şi prietenilor care îl citeau. Deseori fotografia tot ceea ce ţinea de automobilele puternice, frumoase sau clasice, care îl fascinau. Îi plăcea foarte mult să îşi petreacă timpul liber cu prietenii şi era cel care strângea tot timpul gaşca în oraş.

La sfârșitul lui 2016, Zoli a ajuns la Unitatea de Primiri Urgenţe din cauza unei dureri abdominale foarte puternice, iar medicii au descoperit o tumoare, care i-a fost extirpată imediat la Cluj Napoca. Diagnosticul dat de specialişti a fost unul groaznic, o formă de cancer extrem de agresivă, care îi permitea să mai trăiască doar câteva luni. Plin de curaj, Bogdan nu a vrut să îşi accepte şansele şi a decis să lupte cu toată puterea lui împotriva bolii. S-a supus la nenumărate tratamente, a călătorit alături de părinţii lui oriunde i se oferea şi cea mai mică speranţă şi a îndurat toate câte i-a adus boala necruţătoare timp de peste 2 ani de zile.

În toată această luptă nedreaptă, viaţa i-a trimis şi un înger blând, care i-a dat putere atunci când simţea că o pierde, care l-a iubit cu totul şi care a stat alături de el până aproape de momentul în ceilalţi îngeri de sus au ales să-l cheme lângă ei. Au fost foarte mulţi oameni care l-au ajutat: oameni care l-au cunoscut de o viaţă sau oameni care nu l-au văzut nicioadată.

Zoli s-a stins pentru că trupul lui nu a mai putut lupta, nu pentru că sufletul lui s-a resemnat sau a cedat în fața bolii.  El a continuat să lupte, aşa cum a făcut întotdeauna, pentru părinţii lui, pentru bunici, pentru persoanele speciale şi dragi din viaţa lui, pentru mătuşi, unchi, verişori, colegi de școală, cadre didactice şi pentru oamenii în halate albe care au făcut tot ce a fost omenește posibil ca să îl salveze, pentru toţi prietenii care i-au stat alături, care au venit să îl vadă pentru ultima dată şi pentru cei care au turat motoarele la maxim, la picioarele lui.. în semn de rămas bun. Pentru aceştia, viaţa este o cursă continuă, pe care „Zoli”, aşa cum îi spuneau ei, de data aceasta a pierdut-o, deşi el câştiga mereu.

Zoli a plecat dintre noi împăcat şi liniştit, înconjurat de iubirea părinţilor şi protejat de frigul de afară. „Adio, fiule”, Adio, prieten drag”, „Adio, Zoli”, sunt singurele cuvinte pe care le mai putem auzi şi care răsună neîncetat în mintea şi în sufletul nostru. Acestea sunt, din păcate de neajuns ca să exprime durerea şi golul imens pe care tânărul le-a lăsat în urma lui…

[nggallery id=6687]

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---