FOTO, VIDEO| Într-un sat din Alba, vinul are gust de tradiție. Obiceiuri şi superstiţii străvechi legate de culesul viilor

Într-un sat din Alba, vinul are gust de tradiție. Obiceiuri şi superstiţii străvechi legate de culesul viilor

Deși ne apropiem de mijlocul lui octombrie, vara se încăpățânează parcă să rămână în vizită. Acest lucru ne bucură, fiecare zi cu soare este aducătoare de energie și bună dispoziție. Însă nu putem uita că toamna își va face simțită prezența, încet-încet, mai ales dimineața și în timpul nopții.

E, totodată, vremea strugurilor. Butucii cu ciorchinii gata să plesnească zac aşteptându-şi culegătorii. Indiferent de zona țării, este cunoscut faptul că toată luna septembrie, dar și începutul lui octombrie sunt dedicate culesului viței-de-vie. Pentru români, culesul viei a fost, din vechi timpuri, prilej de a petrece şi de a da frâu unor obiceiuri şi superstiţii.

În Alba, la Cricău, vinul are gust de tradiţie. în această perioadă, gospodarii organizează culesul viilor, dar și prepararea vinului, sărbătorind așa cum se cuvine, căci, nu-i așa: bun îi vinul ghiurghiuliu, servit toamna, pe târziu…

”Prin munca noastră încercăm să păstrăm tradiția privind cultura viței de vie. În Cricău, vița de vie se cultivă de mult timp, de sute de ani, fapt relatat și de istorie. Noi încercăm să continuăm această activitate prin păstrarea calității soiurilor și vinurilor pe care le cultivăm”, spun localnicii.

În zona Cricăului, de sute de ani, vița de vie se culege în luna octombrie pentru a se prinde cât mai mult zahăr și astfel să nu fie nevoie ca oamenii să mai adauge zahăr la struguri.

În ceea ce privește soiurile, la Cricău găsim soiuri remarcate, ca Feteasca albă, muscat și grasă, care, deși în prezent este puțină, localnicii se străduiesc să ducă mai departe cultura acestui strugure. Mai găsim aici și Pinoit gri sau rulandă cum îi spun sătenii și care este un strugure care acumulează mult zahăr natural, fără să fie nevoie de adaos ulterior.

”Mai găsim și Muscat otonel, o plantație mai veche, pe care noi cultivatorii încearcăm să o menținem. Mai multe familii din Cricău încearcă să ducă tradiția mai departe, dar asta necesită tot mai multă muncă și tot mai puțini oameni se mai adaptează la această muncă”, povestesc oamenii.

Obiceiuri şi superstiţii străvechi legate de culesul viilor

Pentru viticultori, 14 septembrie, ziua Înălţării Sfintei Cruci, este o dată cu o semnificaţie aparte. Acesta este momentul în care viticultorii dau startul sezonului de cules struguri. Ziua Crucii marchează începutul sărbătorii cunoscute sub numele de Cârstovul sau Ostrovul viilor, Viniţel ori Viniceriu, prilej de bucurie pentru toată lumea de la sate.

În multe zone rurale ale ţării, podgorenii consideră că au dreptul să guste din rodul viilor abia după ce duc primii struguri la biserică. Tot de Ziua Crucii, ţăranii care ţin post obişnuiesc să mănânce sâmburi de nuci noi şi struguri şi, abia seara, după apusul soarelui, sau a doua zi, dau startul sărbătorilor.

Chiar dacă nu mai are amploarea din trecut, culesul este un important eveniment din viaţa satului românesc, care adună pe dealurile cu vii zeci de viticultori înarmaţi cu coşuri, saci şi căruţe. Culesul strugurilor este acum o activitate pe care ţăranii o desfăşoară respectând anumite obiceiuri şi superstiţii locale.

În unele sate, pentru pomenirea celor trecuţi în nefiinţă, cei care se strâng la cules stropesc pământul cu primele picături de must şi împart ulcele noi cu primul suc de struguri din an. Unii dintre viticultorii români au obiceiul de a lăsa pe vrej ultimii ciorchini, aceştia fiind “strugurii lui Dumnezeu”.

În alte zone viticole, ţăranii nu încep culesul înainte de a sfinţi via şi locul în care urmează a fi depozitate butoaiele cu vin, în credinţa că vinul va fi astfel mai bun. Credincioşii obişnuiesc să postească o săptămână înainte de culesul viilor. Până să toarne prima găleată cu must în butoi, culegătorii chiuie cu putere, pentru ca vinul să iasă bun după care încing ospeţe, pe alocuri şi cu lăutari.

După terminarea culesului, seara, gospodarii se strâng pe lângă case, în jurul focului, împart struguri de pomană şi prepară must. Pomana cu struguri e o ofrandă care atrage rod bogat şi în anul ce vine.

În trecut, sărbătorile legate de culesul viilor începeau mai devreme. Odată urnit culesul, podgoriile răsunau zi şi noapte de chiuituri, pocnete de pistoale şi cântece de lăutari. ”Numeroase focuri luminau pe dealuri arătând în întunericul nopţii locul unde erau grupate cercurile de petrecere. Târziu, abia dimineaţa spre ziuă, focurile aţipeau, câinii prindeau a se linişti şi naiul, cobza sau vioara nu se mai auzeau”, scria I.C. Teodorescu în studiul ”Viile noastre”, apărut în 1935.

Potrivit unei superstiţii vechi, cel care intră în vie cu sapa în ziua de vineri va avea parte de furia naturii iar via va fi băută de piatră şi proprietarul nu se va putea bucura de rodul ei.

Se mai spune, de asemenea, că strugurii care apar în vise sun semn de lacrimi, oboseală şi moarte. Cine se înfruptă din struguri înainte de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului ”i se vor afurisi maţele”. Cu prilejul schimbării la Faţa a Domnului se dă dezlegare la struguri, după sfinţirea la biserică a ”colivei de struguri”, o farfurie plină cu boabe de strugure.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News