FOTO: Sezonul fructelor de pădure – mană cerească pentru locuitorii munţilor din judeţ. Află cât câştigă culegătorii de afine şi unde ajung acestea

Vară de vară, culegătorii fructelor de pădure se trezesc cu noaptea-n cap şi iau drumul munţilor. Străbat zeci şi zeci de kilometri, că e ploaie, că e vânt, pentru a aduna din împrejurimi  preţioasele fructe de pădure: afinele negre şi roşii, zmeura, măceşele, porumbelele. Timp de mai bine de două luni, cât e sezonul acestora, femei, bătrâni, copii, toată familia urcă în special până sus pe tăpşanele  Munţilor Apuseni, pe Valea Sebeşului sau Munţii Cugirului. Familiile nevoiaşe, pentru majoritatea dintre ele fiind aproape unica sursă de venit întreg anul, se străduiesc să adune cât mai mult pentru a agonisi un bănuţ care să le asigure traiul inclusiv iarna.

 Dacă în partea de jos, colinară,  zmeura s-a copt la început de lună, mai la munte, de-abia săptămâna viitoare este maturată şi începe a fi recoltată. În această perioadă se află în plin proces de recoltare afinele negre, urmând ca în luna august să se recolteze afinele roşii, iar mai apoi, spre sfârşitul sezonului, în septembrie, măceşele şi porumbelele.

 Aşa după cum spuneam, acum este sezonul recoltării şi valorificării afinelor negre. Dotaţi cu obiectul muncii “un piaptăn” (gheară), culegătorii, nici că dă lumina zilei şi o iau din loc. Fie că e cald,  că bate vântul sau că vin ploi din senin, aceştia înfruntă vremea şi se urcă zilnic pe crestele munţilor pentru a aduna cât mai multe afine. Odată culese, afinele trec printr-un proces de sortare. Oamenii îşi fac acasă jgheaburi, unde se realizează  sortarea fructelor de impurităţi (codiţe, frunze, afine necoapte). Le duc apoi şi le valorifică la punctele de achiziţie de la ocolul silvic din zona lor, unde sunt preluate de angajaţii Romsilva. În acest an preţul de achiziţie a unui kilogram de afine negre este de 6 lei, cu 4 lei mai puţin decât anul trecut. Însă preţul poate creşte în săptămânile ce urmează.

 Un culegător harnic adună aproximativ 20-30 de kilograme şi câştigă 120, 180 de lei pe zi

Un om harnic adună într-o zi, după noroc, aproximativ 20-30 de kilograme de afine. În felul acesta dacă e să facem un calcul ajunge să câştige 120, 180 lei pe zi. Având în vedere că e vacanţă, pot participa toţi membrii familiei, iar dacă stăm să ne gândim o familie de patru persoane ar putea câştiga zilnic între 480 şi 640 de lei pe zi. O sumă destul de mare putem spune, dar este câştigată “pe cinstite”, cu mult efort şi alergătură, şi doar timp de mai bine de o lună, cât e sezonul afinelor.

 Afinele ajung în cel mai mare centru de colectare din judeţ,  la Bistra, de unde mai apoi iau drumul străinătăţii. Înainte de a fi livrate, ele trec printr-un proces tehnologic de depozitare, conform cerinţelor europene

De la punctele de achiziţie, fructele ajung la cel mai mare centru de colectare din judeţ, cel de la Bistra din Munţii Apuseni, unde dacă mai există impurităţi, ele mai trec printr-un proces de filtrare, după care intră în curs de procesare. Potrivit datelor ce ne-au fost prezentate de către ing. Mihai Palamaru, purtătorul al Direcţiei Silvice Alba, fructele sunt preluate, cântărite, recepţionate şi pe urmă depozitate într-o cameră de aşteptare. Din acea cameră, ele trec mai departe la o prerăcire, iar pe urmă se realizează ambalarea în saci de hârtie plastifiaţi, legalizaţi, pe un europalet şi traşi în folie pentru a se putea manipula mecanic. Intră în tunelul de congelare şi se congelează până la -30 de grade C şi se duc în camera de păstrare. În momentul în care se face livrarea, ele trebuie să rămână la o temperatură de cel puţin -18 grade C, în camera frigorifică din tirurile care asigură transportul.

 Străinii ne cumpără afinele, pentru că sunt ieftine şi de calitate. Tone de afine negre şi roşii ajung anual în ţări precum Germania, Austria sau Italia

De la centrul de colectare din Bistra, fructele sunt duse în străinătate, cu tiruri şi camioane, dar o foarte mică cantitate rămâne şi la noi în ţară. Într-un an pleacă peste hotare peste 200 de tone de afine. Cele mai multe ajung în Germania. Străinii oferă pe un kilogram de afine, acum la început de sezon, aproximativ 2 euro, însă pe parcurs, depinzând de producţie, preţul poate creşte. Preţurile sunt aşezate pe piaţa europeană de la un an la altul, în funcţie de producţia care există în toată Europa. Preţurile sunt date în principal de cei din Ucraina, care ar avea cea mai mare producţie de afine. Din acest motiv, culegătorii primesc acum 6 lei pe kilogram. Însă, pe parcurs, în funcţie de contractele făcute de Romsilva cu beneficiarii din străinătate, culegătorii vor putea primi până la 7, 8 lei/kg. Anul acesta, din ocoalele silvice aparţinând Romsilva Alba (de stat) în judeţ se estimează o producţie de afine cel puţin la fel ca şi cea de anul trecut, de peste 200 de tone.

 La noi, în judeţul Alba, există un client care se dezvoltă de la an la an, şi care spre exemplu în 2013 a dublat solicitarea. Potrivit domnului Mihai Palamaru, un prim contract a fost încheiat cu acest achizitor     , care a solicitat o cantitate de 19 tone de afine, şi se aşteaptă ca săptămâna viitoare, în perioada 22 – 27 iulie, să apară o explozie de contracte cu firme din străinătate.

 În urmă cu ceva ani, plecau peste hotare anual circa 500 de tone de afine

 În urmă cu câţiva ani, cantitatea de afine ce pleca din ţară în străinătate era mult mai mare, de aproximativ 400-500 de tone. Dar pentru că suprafaţa gestionată de stat (Romsilva) s-a diminuat cu cel puţin 60%, din cauza înfiinţării ocoalelor private, cantităţile care se strâng în judeţ nu mai pot fi cuantificate.  Multe fructe de la noi din judeţ ajung spre exemplu la centrele private din judeţul Bihor, care la rândul lor au contracte cu alţi beneficiari.

 De asemenea, există “piraţii”, care achiziţionează cantităţi importante de afine direct de la culegători (la marginea drumului), plătind un preţ sensibil mai mare decât centrele de achiziţie ale ocoalelor statului, astfel că unele cantităţi sunt sustrase fără a fi cuantificate în cadrul recoltei anuale.

 Făbricuţe de procesare a fructelor de pădure în Alba, într-un orizont mai îndepărtat

 La întrebarea noastră, de ce nu se pot înfiinţa unităţi de procesare a fructelor de pădure la noi în judeţ?, inginerul Mihai Palamaru a opinat: “A fost mirajul Coca-cola…Concernele mari au dezvoltat această piaţă de chimicale şi au implementat un gust la copii, dar şi la unii dintre adulţi.Acest lucru face ca gustul natural să nu fie conştientizat decât de către adulţi, bătrâni sau alte persoane care se îngrijesc mai mult de sănătatea lor. Eu sunt sigur că dacă şi la mine în familie musafirii nu sunt atraşi de produsele bio (siropuri, ş.a.) , la fel se poate extinde interpretarea şi la nivelul populaţiei. Nu există cultură pentru tema asta iar mai mult decât atât prelucrarea sau istoricul ţării,. Dezvoltarea acestor făbricuţe, dacă nu a existat o tradiţie sau un efect de mase în trecut, mai greu se pot dezvolta acum. Dar nu este imposibil. Am reamintit că una dintre firmele din Alba îşi dublează de la an la an cantităţile procesate.” Aşadar, pentru unităţile procesare a fructelor de pădure mai este de aşteptat în Alba…. Cu sau fără făbricuţe de procesare, culegătorii fructelor de pădure îşi duc viaţa mai departe şi în fiecare an reiau acest ciclu ancestral pentru a-şi asigura cele necesare traiului.

 Mulţumim Direcţiei Silvice  Alba pentru datele şi imaginile puse la dispoziţie.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI