FOTO| „Mogulul măștilor”, din Hong Kong, născut la Cugir! Ovidiu Olea dorește să deschidă o fabrică în orașul său natal

TECHNOVA - Înlocuiește-ți centrala

Ovidiu Olea s-a născut în România, la Cugir, în județul Alba, apoi s-a mutat la Cluj și a părăsit România în 1999, la vârsta de 15 ani, întorcându-se doar în vizită. De șase ani locuiește în Hong-Kong, iar de la începutul pandemiei a început să tranzacționeze echipamente medicale de protecție.

Un român de 36 de ani a vândut zeci de milioane de măști de protecție din luna februarie până azi. Presa din Marea Britanie l-a supranumit „mogulul măștilor.”

ELIT

Deși avea o afacere mică de tehnologie de plată, cu 20 de angajați în momentul izubcnirii pandemiei, românul a ajuns să fie unul dintre cei mai mari distribuitori de echipamente de protecție din toată lumea. El a acceptat să vorbească pentru G4media.ro despre cum a ajuns să tranzacționeze zeci de milioane de măști sau să importe din România în Asia zeci de tone de dezinfectant.

Să-l cunoaștem mai bine.
„Am zis să fac eu o fabrică, mai bine. Am vrut s-o fac în România, eram pregătit cu totul, aveam banii necesari, cumpărasem și aparatul care producea măști. În România aveam avantajul de a plăti o chirie mai scăzută, aveam și mână de lucru, puteam face angajări și aveam și certificat european. Avantaje. Dar tocmai se intrase în starea de urgență. Din acest motiv am făcut-o în Hong Kong. Am investit 1 milion de euro în prima fază și mi-am deschis fabrică de producție în Hong Kong. Am mai invesit încă un milion. Am început să distribuim peste tot. Nu mă întrebați câte măști am vândut, nu știu să vă spun exact. Zeci de milioane. Până în aprilie am tranzacționat peste 48 de milioane de măști. Păi 10 milioane de măști am vândut unui singur client european, un client de lux foarte mare, care a cumpărat pentru angajații săi. Am vândut și guvernului din Hong-Kong, am vândut guvernului elvețian și altor distribuitori care le-au dat mai departe în lume. Din aprilie și până această toamnă am mai dat cam 12 milioane de măști, deci undeva la 60 de milioane de măști, să spunem. În ultima perioadă m-am axat doar pe corporații care și-au reluat activitățile. Sunt măști de calitate, din acest motiv s-au vândut.”

Tot în prima parte a anului, în paralel cu tranzacționarea măștilor, antreprenorul a reușit să ducă din România în Hong-Kong un avion cu 58 de tone de dezinfectant. Era perioada de dinainte ca România să intre în stare de urgență.

„Am fost la limită, am găsit foarte greu un avion atât de mare, un A330, dar am reușit să-l duc pe Otopeni, am încărcat marfa și-am vândut-o pe toată în Hong Kong. 300.000 de sticle cu gel le-am dat guvernului de aici, iar 300.000 le-am vândut în farmacii. În câteva ore. Gelul dezinfectant din România era foarte bun fiindcă avea și parafă de specialitate care îi conferea credibilitate. Era testat, acreditat, era trecut în registrul biocidelor. Tot gelul pe care l-am cumpărat era testat și era de calitate superioară. De la scandalul Hexi cu dezinfectanți, România verifică foarte bine, să știți, dezinfectanții. E printre puținele țări de unde poți cumpăra și iei de calitate. Am continuat cu fabrica. Producem numai măști de calitate FFP3, iar acum ne axăm pe măștile pentru copii, fiindcă nimeni nu face măști pentru copii. Suntem în plină producție. Am început să distribuim în Hong-Kong. Urmează să aducem și în Europa. Am așteptat certificarea lor, a durat destul de mult, dar sunt acreditate de SGS (Société Générale de Surveillance), unul dintre cele mai mari laboratoare din lume, cu sediul central la Geneva, în Elveția. Le vând cu 50 de cenți bucata, un preț corect, nu mincinos.”

Fabrici în România

Ovidiu Olea vrea să deschidă până la finalul anului o fabrică în România, iar anul viitor încă două.

„Am trei locații pe care le iau în calcul. La Cugir, unde m-am născut eu, la Miroslava, în Moldova și la Mizil. Cugirul are deschidere înspre Vest, Miroslava înspre est, iar Miziul merge spre Sud. Una mi-am propus să deschid anul acesta, iar apoi vreau să le am pe toate trei, dacă lucrurile merg bine”, spune Olea.

Omul afaceri susține că în România se va axa doar pe producție de FFP3, fără valvă, cu gramaj redus, să cântărească sub 10 grame, cele mai de calitate, pe care vrea să le vândă la sub 3 euro/bucata.

Ce scria presa britanică în aprilie

Jurnaliștii britanici de la The Guardian scriau despre Ovidiu Olea pe 28 aprilie, anul acesta, că este acesta a devenit în patru luni de zile un „mogul al măștilor.” Într-un interviu acordat publicației din Marea Britanie, românul recunoștea în aprilie, între altele, că a vândut în jur de 48 de milioane de măști de protecție. Potrivit sursei citate, Olea a dat măști în Hong Kong, în China, în Europa prin diplomați din Hong Kong și China și unor companii europene care au cumpărat pentru angajați.
Cum în toată lumea era criză acută de echipamente de protecție, jafurile erau o regulă la depozitele care produceau. Erau jefuite transporturi întregi. Camioane oprite, marfa luată.

Românul a angajat o firmă de mercenari înarmați din cap până în picioare. Din Durban, marfa urma să ajungă la Johannesburg, de unde să fie urcată într-un avion și trimisă în Hong Kong. 500 de kilometri de mers în Africa de Sud.

„Am angajat firma asta de securitate. Inițial voiam să merg și eu, dar nu se mai zbura din Hong Kong deloc. Chiar vorbisem cu cineva din Africa de Sud și spunea să nu vin, dacă vin, fără un pistol, măcar. Am fost șocat. Păi cum să vin cu pistolul? Îți dau eu, te costă atât, te aștept când ieși din aeroport din Johannesburg. Familia mi-a zis că sunt nebun, că-mi risc viața. Din fericire n-am putut pleca că s-au închis zborurile și n-am găsit legături. Angajasem firma aceasta de securitate. Ei nici nu au întrebat ce păzesc, ce trebuie să păzească. Când au ajuns la ușa fabricii și-au văzut că e transport de echipamente medicale și-au suplimentat oamenii. A fost transport cu escortă, cu șase persoane, fiecare înarmată de sus până jos. Drumul a fost cu mari emoții. Șoferul camionului a trebuit să doarmă într-o parcare, noaptea, iar oamenii au stat și-au păzit tirul. Peste 25 de ore a durat drumul. Erau toți banii mei, dacă se întâmpla ceva, azi nu vorbeam, eram în faliment. Nu cred că poate sta cineva liniștit în fotoliu când riscă tot. Dar mi-a ieșit”, spune Ovidiu.

255.000 de măști i-au ajuns în Hong Kong, măști pe care le-a vîndut în 2 ore.

„Ajutam la descărcat și la încărcat. Practic dădeam marfa jos dintr-un camion și îi ajutam pe cumpărători să o urce în mașinile lor.”

Apoi a urmat al doilea transport cu 300.000 de măști de această dată. La fel,le-a vândut pe toate în nici 3 ore.

Văzând cum merg vânzările, românul s-a gândit să înceapă producția proprie de măști, să nu mai depindă de furnizori și de transportatori.

„La începutul verii în 1999 eram într-un car cu fân tras de boi, la Mârlaca, lângă Huedin,la bunici la țară, iar în luna august aterizam în Tokyo”, se amuză omul de afaceri. E începutul unui lung periplu.

Părinții săi erau profesori universitari în Cluj-Napoca. Tatăl său preda robotica la Universitatea Tehnică, iar mama sa preda la catedra de Chimie a Universității Babeș-Bolyai. „Au primit o bursă oferită de Japonia și ne-am mutat cu toții la Tokyo. Eu, fratele meu și ei. Li s-a prelungit apoi contractul. Nu mă gândeam niciodată că nu mă voi întoarce să trăiesc înapoi în România. Tocmai intrasem atunci la liceu la Racoviță, în Cluj și urma să merg la școală în luna septembrie. În septembrie am mers la școală, dar în Tokyo. Am fost înscriși la o școală internațională, unde am intrat cu bursă” , iși amintește Ovidiu.

În Japonia, familia Olea a stat doi ani de zile. De-aici s-a mutat în Belgia, la Waterloo.

„Mama a primit un post în Belgia. Eu mi-am continuat școala acolo, mi-am terminat liceul și aveam planuri să ajung în UK să-mi continui studiile. Am intrat la Universitatea Saint Andrews din UK, la relații internaționale și istorie. Mi-am schimbat apoi specializarea și am trecut la științe economice. Iar de acolo m-am angajat la City Bank în Londra. Aveam 23 de ani și aveam primul job.”

Românul le-a câștigat rapid încerederea englezilor și a avansat în poziții importante. A ajuns să conducă un departament global de vânzări cu peste 3000 de persoane.

În 2014, după 7 ani, Ovidiu Olea a cerut un transfer tocmai la capătul lumii, în Hong Kong. „Motivul e foarte simplu. Eu mi-am cunoscut viitoarea soție în Belgia, în liceu. Soția mea este din Japonia. Ne-am mutat în Asia să fim mai aproape de Japonia. Avem și doi copii, pe Traian și pe Amelia. Au fost botezați în România. Nunta noastră a fost făcută și în Japonia și în România, dar trăim în Hong Kong.”

Ovidiu a părăsit domeniul bancar și-a lucrat o perioadă în piața bursieră din Asia. Spune că nu va mai fi plătit niciodată de nimeni cu atât de mulți bani. La final de lună, în jur de 50.000 de dolari îi intrau în cont. El spune că s-a săturat să lucreze pentru alții și și-a deschis propria afacere, o firmă care se ocupa cu tehnologii de plată. 20 de angajați. Nici mulți, nici prea puțini. Firma îi mergea bine, dar a început pandemia de coronavirus în Asia.

Afacerea cu măști

E luna februarie, iar Ovidiu Olea încearcă să le găsească măști de protecție propriilor angajați. Vrea să cumpere 100 de bucăți de măști N95, cu protecție ridicată, dar nu găsește nicăieri.

„Wuhanul era închis, iar 80% din producția de măști în Asia era acolo. În Hong Kong nu se găseau nicăieri. China era în lockdown, nu mai funcționau nici fabricile, nu găseai în farmacii nimic și nici distribuitori. Am dat niște telefoane și-am ajuns prin cineva la un producător din Africa de Sud, North Safety din Durban, undeva în estul Africii de Sud. Era o fabrică acolo care producea. Vorbesc și spun că vreau să cumpăr 100, hai 200 de bucăți. Omul de la fabrică îmi zice: <<avem în jur de 300.000 de măști pe stoc de toate. Nu vrei să cumperi mai multe?>>Am zis că revin imediat. Am pus mâna pe telefon și am ajuns la diverși foști clienți de-ai noștri de la firmă, la anumite farmacii. Uitați, avem măști, cumpărați? <<Luăm tot ce aveți!>>, mi s-a spus. Am revenit cu comanda. Aveam 500.000 de dolari, toți banii mei, banii noștri adică, ai familiei, economiile noastre. Numărați-le că le iau, pregătiți-le de transport, le-am zis. Eu deja le vândusem fără să le am. Primul transport a fost de 255.000 de măști, un camion. Un transport cu mari emoții”, își amintește Ovidiu.

Sursa: g4media.ro

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419